vineri, 30 iulie 2010

Povestiri din Damasc

 

Stradutele erau pline de lume, parca ora tarzie nu facea decat sa ii atraga si mai mult. In lejeritatea noptii de vara, cladirile aveau o luminozitate orientala. Oamenii curgeau grupuri de prieteni, cupluri de indragostiti, intr-o atmosfera relaxata, care nu avea nici o legatura cu agitatia incordata a zilei.

 

Parea ca nimic nu poate atinge Damascul in seara aceea, tot ce se intampla facea parte din destinul Damascului, nimic nu era intamplator, nimic nu era tragic.

 

Erau firesti terasele cochete, erau firesti flasnetarii de la colt, erau firesti figurile nomade, pompierii cu toporisti rosii, doamnele in port de sarbatoare, motociclistii zgomotosi si biciclistii care se strecurau fara zgomot. Erau firesti cladirile noi si cladirile abandonate, care cascau ferestre intunecate peste terasele la care oamenii ascultau lautari sau mariachi.

 

Nimeni nu avea vreo treaba acolo, si totusi toata lumea acolo mergea. Acolo se puteau respira arome de mosc, si se puteau pierde identitati. Acolo oricine putea fi altcineva, neconditionat de condici, avans si lichidare. Te-ai fi putut pierde acolo, uitand ca exista timp, ai fi uitat sa imbatranesti, ascultand mariachi la o terasa cu flori, intre atatia oameni atat de firesc diferiti, care vor fi uitat sa imbatraneasca pe stradutele Damascului.

vineri, 23 iulie 2010

nedormiri si altele asemenea

Cum as bea acum o cescuta de somnic!!! Mi'ar placea sa pot merge la o terasa si sa comand, simplu, un pui de somn.

E prea tarziu, e prea cald, musca e prea musca, floarea din ghiveci are frunzele prea taioase, vantul e prea vant cand bate, si e prea absent cand nu bate. Eu numar oile, vacile, macile, gandurile si tot dau din gand in gand. Patul e ghimpat si de dormit nici vorba. Cica or sa dea astia algocalmin numai pe reteta anul asta. Sa vedem acum pe unde mai scot camasa, nedormita si fara leacuri de durere de cap.


Asculta mai multe audio Muzica

Nu mi-a placut azi la pilates. Pentru ca, indata ce ma intindeam pe salteluta, as fi tras la niste aghioase, si cui sa'i mai arda de miscari sportive? As fi putut sa dorm la pilates - era racoare si erau multi oameni, sigur nu mi'ar fi fost urat.

M'am gandit si cred ca totusi Parlamentul ramane optiunea cea mai buna pentru viitor: acolo voi putea sa dorm pe saturate, si clar nu va trebui sa dorm singura.

joi, 22 iulie 2010

razboiul diminetilor


Exista persoane care functioneaza mai bine dimineata, persoane care se simt mai bine dupa amiaza si persoane care sunt in elementul lor seara sau noaptea. Nimic nou in asta.

Nu mi-am pus problema daca eu sunt facuta sa traiesc dupa-masa sau seara. Stiu sigur ca imi plac diminetile, atunci cand ele incep cu o sesiune de intindere la ora 10 dimineata si apoi cu jumatate de ora de lenevit. Dupa tartine cu margarina si miere si o cana de lapte cald, ziua poate incepe. Salut surazatoare pe toata lumea, am energie pentru provocarile lumii, pentru taxe si impozite, pentru muncit pe ogor, pentru plimbat cu metroul, pentru omuleti iritati, pentru trecerea de pietoni, pentru gasit haine de purtat la birou si pentru inca un numar nedefinit de lucruri de facut intr’o zi.

 
Problema apare cand omuletii care functioneaza bine pana in ora 10 dimineata simt nevoia sa isi reverse asupra mea energia si bucuria de a fi treji si infiintati la birou la ora 8. Ceasul lor biologic suna si suna si suna, chiar daca ei s’au trezit, si le da o nevoie nestavilita de a trezi pe toata lumea din jurul lor. Nu e suficient ca am ajuns la birou la ora 8, trebuie sa fac si un cadril si sa prestez portia zilnica de sociabilitate, care ar putea sa fie chiar agreabila pe la un 12.



Daca le spun ca dorm, acest lucru se constituie intr-un imbold nestapanit de a face un milion de glume la care eu trebuie sa rad, sau impunsaturi amuzante cu degetul sau bagat excesiv in seama. Aceste lucruri sunt gandite probabil sa ma ajute sa ma trezesc, caci fara de ele cu siguranta as fi ramas in coma tot restul zilei.



Le multumesc colegilor mei care imi poarta de grija si le doresc asemenea! Unicul meu regret este ca nu sunt pe langa ei seara, cand sunt si ei pe pilot automat, sa le intorc favoarea.



Pana una alta, hai sa nu povestim pana in ora 10. Nu vreau cafea, nu vreau sa spun ce am facut ieri, nu vreau sa aud ultimele stiri. Si mai ales nu cantati!



marți, 20 iulie 2010

Inchideti ferestrele si trageti bine draperiile. Faceti liniste si lasati-ma singura cu mine. Nu mi’e foame, nici nu vreau un ceai. Dati drumul animalelor libere pe afara si scoateti telefonul din priza. Azi nu sunt acasa pentru nimeni.

luni, 19 iulie 2010

Catre Filip,



As fi dispusa sa mai trec o data prin asta

daca s'ar putea sa fie iar joi seara. si sa vin mai devreme acasa. si sa stau cu tine sa povestim. sa te strang mai bine in brate. sa te simt viu. sa te ascult mai mult. sa nu zic sa mergem sa dormim.

Dar stiu ca tie ti'ar fi greu sa mai treci o data prin asta.

Si sper ca stii cat te iubesc. Si ca ma gandesc la tine mult. Si ca imi doresc sa fii bine, si sa fim si noi bine. Si sa ramanem o familie si sa fim iar cu totii la un loc. Te iubesc mult si imi pare tare rau ca trebuie sa fie asa!

joi, 8 iulie 2010

marți, 6 iulie 2010

Pe-o gura de rai

V-am mai povestit eu despre preumblarile mele prin Narnia si alte locuri despre care, daca n'ar fi, nici ca s'ar povesti.

Dupa atatea povesti de groaza s-a sunat iar adunarea.

M'am echipat cu armura strasnica pentru batalie

si am pornit la drum.

Ne-am adunat cu mic, cu mare,


care mai calare, care mai pe jos

 unii pe calea aerului


personaje care mai de care mai exotice, de peste mari si tari


dupa pericole nenumarate si batalii cu monstri fiorosi

si'am poposit la Pestera, taram neuitat de lume, unde povestile nu se spun, ci se vad in fiecare zi de la rasarit pana la lasarea intunericului.






Intariti cu puteri supranaturale



am cumpanit bine strategia de atac

si am pornit spre indraznete cuceriri.
Am cules salati.. aaaaaaa, pardon, afine din gradina ursului

fiecare avand ca singura grija nu cumva sa ramana ultimul :)



Am impartit apoi frateste prada


si ne'am bucurat de o binemeritata odihna.


Acoperiti de glorie, ne'am adunat la sfatul vitejilor



ne-am oblojit ranile


si am pornit o petrecere ca'n povesti.




Si-am petrecut pana la rasarit, si n-a fost chip sa ne-nchida cineva gura.



Apoi, vitejii mei, am incalecat pe'o sa

si v-am spus povestea asa.

vineri, 2 iulie 2010

otravuri

 

 

Sincer, nu mai suport asta cu moartea.

 

Ma vad zambitoare si copilaroasa si ma mir singura cum e posibil sa fi trecut atatea peste mine. Surorile mele si-au petrecut copilaria in doliu, insotind cosciuge si facand pomeni. Am vazut ieri in metrou un om care purta moartea in piept. O femeie pe strada cu parul acoperit de moarte. Apa aduce moartea. Oamenii apasati de datorii aleg moartea. Alti oameni raman in urma, sa traiasca cu moartea in ochi. Oameni care aduc moartea, oameni care o poarta in piept sau pe brat, si in suflet.

 

Eva a furat un mar si pentru asta a fost pedepsita sa moara. Sa moara ea, sa moara Adam, pe care il iubea. Sa ii moara cainele. Sa manance pui morti. Sa moara in fata copilului ei.

 

Daca lui Dumnezeu ii pasa catusi de putin, abia astept sa’l privesc cu ochi sticlosi, sa simta si el ce simt eu. Sa ramana singur cu pretioasa lui livada de mere!