Duminica, la ora 10, ne-am adunat asa cum stabilisem la Universitate, pe treptele de la TNB. Au venit domnul si doamna Galavan (initiatorii actiunii), un reprezentant al Brigadei Rutiere, Alina, Simona, Alexandra, Iuliana, Cristi si eu.
Pe
sotii Galavan ii cunosc cam de trei ani; domnul Galavan a aflat despre tragedia care mi-a marcat familia cand, in iarna lui 2005 asupra sarbatorilor, un accident le-a luat de langa noi pe sora mea, Eliza si pe fetita ei, Gabriela. Dansul se ocupa de proiectul LaCrima Rutiera dupa ce, in anul 1997, sotia lui a ramas invalida in urma unui accident.
Domnul Galavan nu stie limba engleza, iar calculator stie cat sa se descurce. Cu accesul la net mai greu. Si cu altele mai greu - procesul prin care au dovedit vinovatia soferului si caracterul corupt al expertizei tehnice a fost castigat cu pretul propriului acoperis. In ciuda acestor neajunsuri, sotii Galavan pregatesc tot felul de materiale, se afla in contact cu organizatii de profil din lumea intreaga si au castigat aprecieri ale unor personalitati si ale Galei Societatii Civile pentru implicarea lor. Ei s-au ocupat de organizarea actiunii de duminica, au facut parteneriat cu Radio Romania Actualitati si cu Brigada de Politie Rutiera, au adus bannere, flori si candele.
Pe
Alina, Simona si Alexandra am sa vi le prezint impreuna pentru ca au venit impreuna si au lucrat impreuna. Sunt niste copchile vesele, proaspat absolvente de facultate. Prietene apropiate, se sustin la distractie si nu se lasa la greu. In timp ce eu abia mi-am facut curaj sa impart fluturasi pietonilor, ele au impartit cu entuziasm (multe) stickere conducatorilor auto la culoarea rosie a semaforului.
Iuliana si Cristi au fost cea mai mare surpriza a zilei de duminica. De ce? Pentru ca duminica dimineata, pe un mare frig, in loc sa leneveasca zgribuliti in plapuma, ei au venit la Universitate sa sustina o cauza. Au facut asta cu toate ca ei n-au pierdut pe cineva in vreun accident si cu toate ca Ziua Mondiala a Comemorarii Victimelor Accidentelor Rutiere este o ocazie trista pentru o zi de weekend. Si totusi, Iuliana si Cristi au venit la Universitate, au zambit trecatorilor si au oferit fluturasi pentru constientizare asupra traversarii regulamentare.
Si
reprezentantul Brigazii de Politie Rutiera, Florin, a impartit fluturasi. Cu motocicleta aproape, cu casca pe cap si manusi in maini, semana cu Robocop. Trecatorii il cam ocoleau - poate de teama vreunei amenzi. Dar cu entuziasm si perseverenta, a avut succes si fluturasii s-au dat dusi.
Si eu am impartit fluturasi, am tremurat de frig si am povestit cu cei care s-au aratat interesati de cauza (si am descoperit ca nu sunt putini). Marturisesc ca am oprit abordarea unui banner cu imagini de la locurile accidentelor. Desi accidentele duc la tragedii si afecteaza negativ atat pe cei afectati direct, cat si pe familiile lor, sunt de parere ca putem sprijini aceasta cauza intr-un mod pozitiv si constructiv.
In doua ore, s-au impartit un mare teanc de fluturasi pentru pietoni si unul de stickere pentru conducatori auto. Am dat si ultimul fluturas, pe care il oprisem ca sa vi-l arat. Textul suna cam asa: "Traverseaza regulamentar. Nu-ti arunca viata in strada!" Ciudat, desi afara era foarte frig, in piept imi era cald.
Vreau sa multumesc sotilor Galavan pentru ca ne-au implicat si Iulianei, lui Cristi, Alinei, Simonei si Alexandrei pentru energia si entuziasmul pe care le-au adus duminica, dar si tuturor celor care au facut cunoscuta aceasta actiune; aici le-as mentiona in mod special pe
Loredana si pe
Vera (care nu ucide din masina).Ne mai vedem, curand, in slujba aceleiasi cauze!
