Zmeii nostri cei de toate zilele

Si daca lumea ar fi in pana de zmei?.. Si daca, fara vreun zmeu la indemana, Feti Frumosii lumii ar inventa zmei cu care sa lupte? Si daca zmeii inventati am fi tu si eu?..

Am scapat de Baiazid, de Stalin si de Osama. Ne-au mai ramas, totusi, cativa zmei de prins, pentru care trebuie intai sa se faca o campanie de imagine corespunzatoare. Altfel, ce glorie ar avea Fetii Frumosi, sa anihileze niste zmei anonimi?

La avizierul baietilor buni sta capul lui Osama, si fiecare dintre noi vrea sa fie in clubul baietilor buni. Vrem sa aparam mediul, sa luptam cu bolile, cu saracia si cu moartea. Orice, numai sa fim si noi la avizier.  In lupta cu bolile si cu moartea, insisi cei salvati de Fetii Frumosi sunt pusi la avizier si aratati cu degetul. Ei sunt cei care sufera si in acelasi timp personificarea raului. Ei apar in articole in presa, in campanii media prin care Fetii Frumoi se autofelicita pentru vitejiile lor in lupta cu bolile, cu saracia si cu moartea. 

Pe cel aflat in suferinta Fat Frumosul il va ajuta, apoi va compensa treaba asta atarnandu-l la avizier ca personificare a zmeului dovedit in lupta.  Si, tot gandind la treaba asta, se face ca Fat Frumos e, de fapt, cel mai rau dintre zmei. Istoria se scrie de catre invingatori. Si, cand zmeul invinge, nu se face el Fat Frumos? Si daca noul Fat Frumos ar avea nevoie de un cap nou la avizier pentru cocktailul de vineri seara, si s-ar uita in jur, si ar alege pe cel mai slab dintre noi sa personifice raul?..

Stand stramb si judecand drept, ma intreb unde sunt Fetii Frumosi cei adevarati, care fac binele fara afisaj la avizier, care nu au bugete mari pentru actiuni de caritate si rapoarte anuale intru autoglorificare.

ce ne roade si ce ne seaca

Ma seaca azi tara mica Romania. Mica nu ca populatie, nu ca intindere. Mica cu capul plecat, cu umerii umiliti si multe cacofonii. Ne plecam in fata altora si ne scuzam si in fata cuvintelor din propria limba. Ne cerem scuze tuturor, ne ferim, stanjeniti, din drumul celor mari. Azi ma roade ca noi mergem cu capul plecat si ceilalti, care se dau superiori, ne trateaza cu superioritate. Sa traiti si sa ne fie cu iertare!

De ce se moare in Romania

Nu, nu este un post despre (ne)siguranta rutiera, desi ar putea foarte bine sa fie.

Pe scurt, anul acesta il petrec in Berlin, ca m-am fericit cu bursa la MBA. Dar despre asta in alt post, aldata.

Cum ziceam, aici in Berlin mi-am gasit si eu cazare precum studentul strans la punga, mai la periferie. E o zona linistita, ziua e frumos. La lasarea intunericului, desi luminata pe alocuri, zona e cam prea linistita pentru plimbari. S-a mai intamplat sa plec dimineata foarte devreme sau sa vin seara tarziu, si am o strangere de inima. Nu ma tem de vreun zmeu care sa sara din tufisuri, cat ma tem sa nu ma trezesc brusc inconjurata de o haita de caini. In Romania asa este. Tabara haitele cand trec masinile. Tabara cand te plimbi cu bicicleta. Tabara daca alergi dupa autobuz. Tabara daca te sperii de ei si dai sa fugi. Tabara daca iesi la plimbare cu chow-chow-ul in lesa. Tabara daca e prea devreme dimineata sau daca e liniste si s-a mai lasat si intunericul. Culmea! de cand am venit aici n'am zarit labuta de maidanez.

Intr'o zi, pornind spre scoala, am vazut in capatul strazii un om care facea ceva, aplecat langa un caine. Mi'am zis: Aha, deci si la ei se hranesc maidanezii pe strada!!! Insa cand m-am mai apropiat am vazut ca respectivul catel era in lesa, iar omul se aplecase sa colecteze rezultatul plimbarii (ca aici nu se lasa la locul productiei).

In concluzie, sa vina caldura ca o dau pe jogging.

Acestea fiind zise, in seara asta stateam si eu ca omul pe net (netul aici e mult mai prost decat in Romania, ca sa se stie cum sta treaba privitor la curgerea laptelui si mierii). Si zic sa mai deschid mediafax sa vad ce o mai fi pe acasa. O mai ninge? O mai ploua?

Nu zice daca ninge sau ploua. Zice ca haitele tabara si n'are cine sa se ocupe de asta. Zice ca se duce omul la munca si il mananca cainii de viu. Zice ca o viata inceteaza violent si n'are cine sa vada.

As plange si as pedepsi. Sa plateasca! Sau si mai bine, vorba lui Istodor: SA MOARA! Dar ei nu vor plati si nici nu vor muri. Vom plati noi. Daca familia femeii da statul roman in judecata, nu ei vor plati, ci tot noi.

A nu se intelege ca nu iubesc animalele. Am salvat si noi animalute si le'am dus la curte. Imi sunt foarte dragi si nu au, saracele, nici o vina, ca nu au stapani si ca traiesc abandonate pe strazi. Ca mor de foame in adaposturi sarace. Ca sunt calcate de masini. Ca sunt otravite. Ca sunt batute. Chiar e moartea o soarta mai rea decat aceste lucruri?

Nici noi nu avem nici o vina. Ne platim taxele. Nu cerem mare lucru, doar sa putem merge la serviciu chiar daca e dimineata devreme si sa ne putem intoarce chiar daca e seara tarziu, sa ne putem trimite copiii la scoala, sa ne putem plimba cu bicicletele.

O femeie a fost sacrificata pentru ca problema cainilor maidanezi sa se rezolve. Ca in negurile vremurilor, cand era seceta si mai sacrificau pe cate unul ca sa mai si ploua. Sa vedem daca pentru seceta Romaniei o viata sacrificata este suficient. 

Cubul

As putea sa-mi las mintea sa stea-n loc despre felul in care se intampla lucrurile in viata asta?

Viata se traieste de mult timp si se documenteaza de destul timp. Se presupune ca stim lucruri despre viata, pacat ca aceasta documentare nu ne ajuta sa si simtim lucrurile despre viata. Se mai scufunda o Atlantida si mai uitam unele lucruri despre viata, dar le redescoperim apoi incetul cu incetul.

Si totusi nu scrie nici in abecedar, nici in Biblie, nici in alte carti de capatai, cum devine treaba asta, ca viata e o serie de incurcaturi din ce in ce mai incurcate. Porneste ca o ecuatie cu o necunoscuta, apoi se adauga un radical, o putere, un pi, inca o necunoscuta, si se face ditamai sistemul de ecuatii.

Acum o vreme stiam sigur ca iubesc ceea ce imi place si ca, daca nu'mi place ceva, pot sa fac stanga'mprejur si gata, e totul iar bine.

Dar, la radicalul de ordin n, descopar ca pot sa fug dar nu pot sa scap. Ca talpile si inima nu-s totdeauna in acelasi loc. Si cubul Rubik se invarteste si se ameteste si posibilitatile se inmultesc incredibil, si din ce in ce mai mult mi se pare ca sunt un personaj in filmul acela, Cubul.

Si podeaua se mai ingusteaza putin, dar eu nu ma intristez. Imi pictez pe fata un ranjet de clown si abordez proba urmatoare cu o buna dispozitie de care numai un clown adevarat ar fi capabil. Se micsoreaza podeaua? Nici o problema! Dispar ferestrele prin care intra lumina? Perfect! Usa devine perete? N-am a ma plange!

Fara plan si fara harta feresc oricand se prabuseste ceva, pasesc dansant in dreapta sa evit vreun obstacol ascutit. Ce mai conteaza daca mai exista iesiri din cub? Aici este distractia, nu obosim niciodata, ba mai cerem si multumim printre hohote nestapanite de ras.

Cine sa aiba timp sa documenteze Cubul? Suntem toti prea ocupati sa stam pe varfuri intr-un picior pe bucatica de podea care ne mai ramane.

Despre sine

Cand se face dimineata, sunt toata curaj.

As avea curaj sa dorm pe rupte, am curaj si sa ma trezesc sa merg la birou. Am curaj sa'mi pun haine colorate si sa visez cai verzi pe pereti. Eu, cea mai Pasari-Lati-Lungila, ating orice imi pun in minte, nimic nu e prea greu sau prea departe pentru mine.

Numai noaptea, ca eroii din filme, care dau cele mai grele lupte cu sinele lor, dau si eu cele mai jalnice si mai patetice batalii. As face orice, numai sa nu raman intre 4 ochi cu sinele meu. Interpun intre mine si sinele meu lumina din camera si lumina de pe hol, ventilatorul, telefonul si mai ales laptopul cu toate minunatiile protectoare care pot izvori din el.

Trag bine draperiile de la geam si inchid bine toate usile, ca nu cumva sinele meu sa dea cu ochii de mine, sau eu de el. Ma feresc cat pot, caci pana acum sinele a repurtat nenumarate victorii, eu fiind o biata umbra a sinelui meu.

Sinele meu a vazut niste lucruri, a auzit niste lucruri, si vrea sa vorbim despre ele. Dar mie nu-mi place cum ii lucesc ochii, si mi'e cam frica sa vorbim despre lucrurile pe care sinele meu le'a vazut si le'a auzit. Eu n'am vazut nimic si gata!

Sinele meu nu intelege ca noaptea se doarme si ziua se merge la birou, si toate astea in haine frumos colorate, printre care nu e loc si pentru lucrurile pe care el le-a vazut si auzit.

Eu zic sa lasam deoparte lucrurile vazute si auzite, sa uitam ca le-am vazut sau auzit vreodata, si daca ne ies vreodata in cale, sa traversam usor pe partea cealalta facandu-ne ca nu le'am observat.

Draperiile sunt bine trase si usile inchise si luminile aprinse, si sinele meu nu poate da ochii cu mine. Dar indata ce inchid ochii, de sub pleoape ma priveste drept in fata sinele meu, cu ochii aia care lucesc intr-un fel, si asta ma sperie foarte tare. Daca reusesc sa adorm, sinele meu imi da de gandit si de visat in moduri felurite despre lucrurile pe care vrea sa le vorbim.

De-aia ar fi mai bine daca n'ar mai trebui sa dorm si sa dau iar nas in nas cu sinele meu cu ochi lucitori. Sinele meu spune ca nu trebuie sa fugi de probleme; dar eu zic ca nici langa ele nu poti sa traiesti.

nedormiri si altele asemenea

Cum as bea acum o cescuta de somnic!!! Mi'ar placea sa pot merge la o terasa si sa comand, simplu, un pui de somn.

E prea tarziu, e prea cald, musca e prea musca, floarea din ghiveci are frunzele prea taioase, vantul e prea vant cand bate, si e prea absent cand nu bate. Eu numar oile, vacile, macile, gandurile si tot dau din gand in gand. Patul e ghimpat si de dormit nici vorba. Cica or sa dea astia algocalmin numai pe reteta anul asta. Sa vedem acum pe unde mai scot camasa, nedormita si fara leacuri de durere de cap.


Asculta mai multe audio Muzica

Nu mi-a placut azi la pilates. Pentru ca, indata ce ma intindeam pe salteluta, as fi tras la niste aghioase, si cui sa'i mai arda de miscari sportive? As fi putut sa dorm la pilates - era racoare si erau multi oameni, sigur nu mi'ar fi fost urat.

M'am gandit si cred ca totusi Parlamentul ramane optiunea cea mai buna pentru viitor: acolo voi putea sa dorm pe saturate, si clar nu va trebui sa dorm singura.

razboiul diminetilor

Exista persoane care functioneaza mai bine dimineata, persoane care se simt mai bine dupa amiaza si persoane care sunt in elementul lor seara sau noaptea. Nimic nou in asta.

Nu mi-am pus problema daca eu sunt facuta sa traiesc dupa-masa sau seara. Stiu sigur ca imi plac diminetile, atunci cand ele incep cu o sesiune de intindere la ora 10 dimineata si apoi cu jumatate de ora de lenevit. Dupa tartine cu margarina si miere si o cana de lapte cald, ziua poate incepe. Salut surazatoare pe toata lumea, am energie pentru provocarile lumii, pentru taxe si impozite, pentru muncit pe ogor, pentru plimbat cu metroul, pentru omuleti iritati, pentru trecerea de pietoni, pentru gasit haine de purtat la birou si pentru inca un numar nedefinit de lucruri de facut intr’o zi.

 

Problema apare cand omuletii care functioneaza bine pana in ora 10 dimineata simt nevoia sa isi reverse asupra mea energia si bucuria de a fi treji si infiintati la birou la ora 8. Ceasul lor biologic suna si suna si suna, chiar daca ei s’au trezit, si le da o nevoie nestavilita de a trezi pe toata lumea din jurul lor. Nu e suficient ca am ajuns la birou la ora 8, trebuie sa fac si un cadril si sa prestez portia zilnica de sociabilitate, care ar putea sa fie chiar agreabila pe la un 12.

Daca le spun ca dorm, acest lucru se constituie intr-un imbold nestapanit de a face un milion de glume la care eu trebuie sa rad, sau impunsaturi amuzante cu degetul sau bagat excesiv in seama. Aceste lucruri sunt gandite probabil sa ma ajute sa ma trezesc, caci fara de ele cu siguranta as fi ramas in coma tot restul zilei.

Le multumesc colegilor mei care imi poarta de grija si le doresc asemenea! Unicul meu regret este ca nu sunt pe langa ei seara, cand sunt si ei pe pilot automat, sa le intorc favoarea.

Pana una alta, hai sa nu povestim pana in ora 10. Nu vreau cafea, nu vreau sa spun ce am facut ieri, nu vreau sa aud ultimele stiri. Si mai ales nu cantati!

de sub pleoape (fara cuvinte)

Bancul Zilei

Citesc in Ziarul Financiar:

„Finanţele se aşteaptă ca oameni cu bani sau pur şi simplu contribuabili impresionaţi de situaţia dificilă a bugetului de stat să înceapă să facă donaţii într-un cont special deschis la Trezorerie.

În plină criză de credibilitate a autorităţilor publice în privinţa rigorii în cheltuirea fondurilor bugetare, Finanţele se mulţumesc să precizeze că acest cont "are un caracter transparent", însă transparenţa nu se referă la destinaţia donaţiilor, ci mai degrabă la identitatea celor care ar fi dispuşi să doneze, informaţiile urmând a fi publicate pe site-ul ministerului, spre mândria donatorilor. Totuşi, Finanţele se arată gata să protejeze identitatea şi nivelul sumelor donate în cazul contribuabililor care ar dori să păstreze discreţia în privinţa unui eventual gest de generozitate faţă de bugetul de stat. Do­naţiile pot fi achitate şi prin intermediul angaja­to­rilor pe bază de ordine de plată întocmite distinct.”
(http://www.zf.ro/romania-la-raport/finantele-anunta-taxarea-cu-16-a-dobanzilor-tichetelor-de-masa-si-tranzactiilor-cu-actiuni-de-la-1-iulie-6433567)
Textul face parte dintr-un articol in care se detaliaza masurile de austeritate (de exemplu impozitarea bonurilor de masa).
Doamne, CUM AS RADE daca nu mi-ar veni sa plang!
In cazul in care textul nu e suficient de ilustrativ, as adauga eu, cu sarcasmul caracteristic, ca pana la urma e firesc.
Daca iti faci o firma, statul ti-o ingroapa. Daca nu-ti faci o firma, si muncesti pe plantatie cotizand cum sade bine cetateanului model, faci jumate-jumate cu statul. Daca nu-ti tii banii la saltea, ci ii pui in cont la banca, nu platesti doar bancii, platesti si statului (pana la urma salteaua nu e o optiune de neluat in seama). Daca ai nevoie de ceva de la stat, statul nu te poate ajuta (a se vedea justitie, infrastructura, sanatate, educatie). Daca ai cotizat o viata si consideri ca e normal sa ai o pensie de subzistenta, te inseli din nou.

Poate ca, dupa ce ai savurat zilnic, atatia ani, modul defectuos de administrare a banilor pe care statul ti-i ia cu forta, vei simti un impuls greu explicabil sa le dai si mai multi bani. Adica, in mod clar, problema nu e faptul ca banii tai sunt risipiti aiurea, ci faptul ca banii tai nu sunt destui. Daca ar fi mai multi, cu siguranta faptul ca se risipesc n-ar fi o problema atat de mare.
Imi vin in minte reclamele alea, sa nu se mai incurajeze cersetoria, si cate lucruri s-ar putea face cu banii castigati de cersetori din treaba asta. Cred ca ar merge largita aplicabilitatea lor, am putea sa punem niste reclame din alea mari in fata Guvernului si Parlamentului.
Stiti bancul ala? .. ca de luna asta pensionarii pot traversa pe rosu, iar de luna viitoare vor fi obligati sa traverseze pe rosu?.. Pare desprins dintr-un program de guvernare a Romaniei.

Printipuri

Bleah toate aceste teorii si principii pe care ne obisnuim sa le vehiculam oricand avem nevoie sa aparam ceva la care aderam fara sa ne fie 100% clar de ce. Bleah dezgustarea pe care ne’o provocam cand le incalcam, in loc sa ne bucuram ca ne putem delecta cu ceea ce ne aduc instinctele. Bleah societatea care ne invata sa ne mintim despre ceea ce suntem.

Suntem niste oameni integri atata timp cat instinctele noastre cer integritate. Dar indata ce poftim, lucrurile se confuzeaza; principiile brusc apar in nuante de gri.

Si daca trebuie sa calci pe cineva ca sa ajungi putin la raftul de sus, ce vei face?

Depinde ce se afla pe raftul de sus.

Cuvinte treze

"CHEAMA SALVAREA, CA MOR!"

 sunt cuvintele care mi-au sunat ecou in urechi azi cand am incercat sa adorm. Eram suficient de obosita si de zgribulita, ma gandeam, sa pot adormi repede, fara sa mai rulez filmul evenimentelor pe sub pleoape.

Filmul n-a mai rulat atat de clar, dar cuvintele m-au durut in capul pieptului. Cheama salvarea, ca mor! a spus Filip o singura data in viata lui. Cuvinte grele, si acum ma doare in piept cum le'a spus.

 Nu pot sa dorm, simt in piept si in gat cuvintele lui Filip: Cheama salvarea ca mor....

nu stiu cata putere vrea Dumnezeu sa am, si oamenii.

Dar mie mi-e frica sa conduc noaptea prin padure, si ma dor cuvintele lui Filip in piept si in gat. Am nevoie sa ma descante cineva de urat, de intuneric, de nesomn si de inima grea.

..Cum sa mai dormi? Cine sa mai fii?

Cat a evoluat lumea

Ma bucur ca m'am nascut in vremuri moderne.

Imaginati'va ce ar fi insemnat sa traim in febra benzii de productie! Sa muncesti fara oprire, repede, mai repede, doar sa muncesti si sa nu te opresti. Si seara sa pleci acasa, ca in filmuletul de mai jos, setat pe anumite miscari, in timp ce compania promoveaza glorios slogane despre echilibrul birou-pat.



Bine ca in zilele noastre companiile nu sunt setate exclusiv pe controlul costurilor, bine ca pentru ele oamenii conteaza, pentru ca - nu-i asa? - ce succes se poate construi fara oameni?

..Si totusi, cand vad filmuletul asta, ma incearca o senzatie de deja vu.

Vine valu' imi ia calu'

Acum o saptamana, cand a inceput nebunia, m'am aparat cu un snur de martisor, desi nu venise inca martisorul. Aveam pofta de o primavara, pofta de viata, si mi'am pus martisor sa ademenesc primavara mai repede.

In ziua in care am chemat primavara mi'am cumparat si pantofi rosii si m'am lasat sa visez cai verzi pe pereti.

Din ziua urmatoare, toti caii s'au dus de rapa.

In fiecare zi port la mana snurul de martisor ca sa ma apere de deochi, de rele, de necurate. Si sa aduca primavara mai repede, daca se poate. Sau macar sa ma apere.

Snurul de martisor s'a despletit de la atata purtat, si m'a aparat cat a putut el de bine. Dar primavara nu a venit. Si caii mei se duc de rapa, in fiecare zi, herghelie dupa herghelie.

Ma agat de un fir de martisor, si sper sa ma tina pana simt iar pamantul sub picioare. Cum se face ca pamantul imi dispare de sub talpi cand am mai mare nevoie de el?

In cautarea fericirii

Am pornit sa caut lucrurile care m'ar face sa ma simt fericita. Nu acelea care ar impresiona pe toata lumea, ci acelea care mi'ar face placere mie. Am inchis ochii si m'am vazut alergand si razand cu gura pana la urechi, impreuna cu catelusa noastra, Jessy.

Zis si facut, am echipat-o pe Jessy cu lesa si ham, afara - vreme de primavara.

Am iesit din casa si am inceput sa zburdam spre parc. Era soare si alergam si radeam cu gura pana la urechi. Dupa care.. un caine, doi caini, cinci caini, patruzeci de caini. Pana am ajuns acasa, m'au trecut toate sudorile, si nu de la alergat.

Pana una alta, am sa caut alte modalitati de fericire, in Romania se pare ca fericirea nu e usor disponibila. Maidanezii sa traiasca!

Jos cu banii

Urasc banii care iti scanteie in ochi. Urasc banii care iti tremura in vorba. Urasc banii care construiesc pereti intre noi.

Banii iti soptesc noaptea in perna. Banii iti ascut limba si iti inaspresc vorba. Banii sclipesc pe lama cutitului, banii iti spun ca pentru ei merita orice. Banii ti se pun pe ochi si nu vezi decat ceea ce iti lipseste. Banii iti pot aduce fericirea si tie si alor tai, pe care ii dai la o parte ca sa obtii mai multi bani.



Banii sunt Fata Morgana care iti duce limitele mai departe. Nu mai ai familie, nu iti trebuie suflet, trebuie sa te mai vinzi putin, numai putin, pentru atat de multi bani! Banii iti vor aduce eliberarea, si cu cat mai multi bani obtii, cu atat mai putina libertate ai. Si atunci te lupti sa ai mai multi bani, ca sa obtii eliberarea, si cu cat mai mult lupti sa ai bani pentru libertate, cu atat mai putina vei avea. Inca putin, doar de data asta.. si tot nu intelegi ca eliberarea de bani este singura care te va salva.



Ma dor banii cu care ma mint ca totul e ok. Imi injectez bani ca sa uit de mine, sa uit de tine, sa umplu golul care ma seaca. Banii imi apasa pe suflet, imi manjesc diminetile si imi paraziteaza somnul.



Cu mintea impaienjenita de bani, pot inca sa-mi amintesc de o vreme cand aveam atat de putini bani, si totusi aveam atat de mult!

As vrea sa fiu o gramajoara de bani la picioarele tale, gramajoara de bani finala, cea care iti va aduce, in sfarsit, fericirea.

Unde ne e locul

Oda soldatului?

Azi iar am visat urat, de'o vreme in familie visam numai orori.


Uratul de afara mi'a supt toata energia, si mi'am petrecut ziua umbra a ceea ce sunt. Azi, cu draperiile trase, am ignorat lumea, in semn de protest fata de toate temerile ce ma disputa care mai de care.

Incerc sa imi dau seama cat de bogata pot sa fiu, incat sa ma tem ca pot pierde atat de mult. Si cu toate astea, azi ma simt incredibil de saraca.

Am obosit sa ma tem si sa ma incrancenez. Imi da senzatia ca incerc sa controlez curgerea lumii. Am obosit, nu stiu sa dau interpretari prezentului, nici sa vad ce e in viitor.


Acum e momentul sa schimb garda. As mai lasa si pe altcineva sa tina veghea de noapte.

Perspective

Stire pentru Guvernul Romaniei: Vine Obama la Bucuresti! Vreti sa va intalniti cu el?

Perspectiva 1: Da, normal! Sa il intrebam si noi una-alta.

Perspectiva 2: Mai bine lasa, ii dam doua slide-uri lui Putin sa ii arate despre noi.


Perspectiva 3: Tu te-ai intalnit vreodata cu Obama? Stii cam cum descurge o discutie cu el!?

Perspectiva 4: De ce sa ne'ntalnim cu el? Crezi ca o sa ne vanda vreun pont pe sub mana?!


Perspectiva 5: Du'te tu si'ntalneste'te tu cu el daca tii neaparat!

Tara asta e facuta din perspective.

Ziua Justitiei...

Ne informam din presa ca s-a renuntat la manifestarile Zilei Justitiei din solidaritate cu deficitul bugetar.

Ce inseamna asta? Inseamna ca, daca nu era criza, performanta justitie romaneasca ar fi trebuit sa dea un mare bairam, in valoare de 150.000 RON.

Motivul pentru care s-a renuntat la aceste manifestari nu tine nici de raportul asupra justitiei in Romania si Bulgaria, inaintat Comisiei Europene de catre Center for European Policy Studies, si care nu ne onoreaza.

Nici de faptul ca, la doi ani dupa ce a accidentat mortal o tanara pe trecerea de pietoni, Maria Straus primeste condamnare cu suspendare (*adica, daca mai omoara pe cineva, urmeaza sa fie incarcerata. Altminteri, nu va vedea niciodata interiorul unei inchisori).

Nici de faptul ca Florin Neacsu a ucis o mama si pe fetita ei, circuland pe contrasens peste viteza legala si cu permisul suspendat. Si el va fi incarcerat daca mai omoara pe cineva.

Manifestarile de Ziua Justitiei s-au suspendat din motive financiare. Nu din alte motive. Nu se ridica semne de intrebare cu privire la ce fel de zi a justitiei am putea avea, atata timp cat justitia insasi este un mare semn de intrebare in tara asta.

Domnilor judecatori, inamovibili si care nu trebuie sa dati socoteala nimanui decat zeului ban, sunt convinsa ca in anii ce vin va trece criza si veti avea fonduri sa organizati cate zile ale justitiei vreti.

Poate veti reusi sa aveti si putina justitie pe la aceste zile; desi este evident ca nu e musai.

www.implica-te.com

Doua ganduri pe ziua de azi

Gandul 1: Nu imi place colega negativista care vede totul in negru. Imi pare rau pentru suferinta ei. Totul in negru si dus la extrem ma aduce in pragul nervilor. Negativismul ei ma contamineaza. Cu fiecare nemultumire in plus pe care o exprima, il simt cum imi cuprinde treptat varful degetelor si inainteaza incet, dar sigur sa ma cuprinda toata. Am noroc ca uneori se termina programul inainte ca pata neagra sa se intinda pana in crestet si pana in talpi.



Vorbeam astazi cu entuziasm despre oameni care fac diferenta in viata cuiva; sunt cativa astfel de oameni carora as vrea sa le multumesc si sa le spun ca mi-au schimbat viata. Se pare ca sunt si unii carora doar le-as spune ca imi influenteaza viata in fiecare zi.

Gandul 2: As vrea sa ma pot vedea din afara. M-am surprins azi a nu stiu cata oara vorbind despre cineva in termeni foarte pozitivi si foarte concreti. Ii vad clar si partile bune, si pe cele rele. Cele bune insa imi prind mai mult ochiul. Vad persoana, vad clar ce ar putea realiza cu acele parti bune, vad ce drumuri i s-ar potrivi. As vrea sa ii pot insufla claritatea si determinarea cu care oportunitatile ei se vad prin ochii mei.



Cred ca, daca m-as putea vedea din afara, as putea avea claritate si despre persoana mea. Si curaj sa merg pe drumurile pe care ii vad pe altii pornind. Si incredere sa cer pentru mine succesele pe care ii vad pe altii obtinandu-le.