Vine valu' imi ia calu'

Acum o saptamana, cand a inceput nebunia, m'am aparat cu un snur de martisor, desi nu venise inca martisorul. Aveam pofta de o primavara, pofta de viata, si mi'am pus martisor sa ademenesc primavara mai repede.

In ziua in care am chemat primavara mi'am cumparat si pantofi rosii si m'am lasat sa visez cai verzi pe pereti.

Din ziua urmatoare, toti caii s'au dus de rapa.

In fiecare zi port la mana snurul de martisor ca sa ma apere de deochi, de rele, de necurate. Si sa aduca primavara mai repede, daca se poate. Sau macar sa ma apere.

Snurul de martisor s'a despletit de la atata purtat, si m'a aparat cat a putut el de bine. Dar primavara nu a venit. Si caii mei se duc de rapa, in fiecare zi, herghelie dupa herghelie.

Ma agat de un fir de martisor, si sper sa ma tina pana simt iar pamantul sub picioare. Cum se face ca pamantul imi dispare de sub talpi cand am mai mare nevoie de el?