Cubul

As putea sa-mi las mintea sa stea-n loc despre felul in care se intampla lucrurile in viata asta?

Viata se traieste de mult timp si se documenteaza de destul timp. Se presupune ca stim lucruri despre viata, pacat ca aceasta documentare nu ne ajuta sa si simtim lucrurile despre viata. Se mai scufunda o Atlantida si mai uitam unele lucruri despre viata, dar le redescoperim apoi incetul cu incetul.

Si totusi nu scrie nici in abecedar, nici in Biblie, nici in alte carti de capatai, cum devine treaba asta, ca viata e o serie de incurcaturi din ce in ce mai incurcate. Porneste ca o ecuatie cu o necunoscuta, apoi se adauga un radical, o putere, un pi, inca o necunoscuta, si se face ditamai sistemul de ecuatii.

Acum o vreme stiam sigur ca iubesc ceea ce imi place si ca, daca nu'mi place ceva, pot sa fac stanga'mprejur si gata, e totul iar bine.

Dar, la radicalul de ordin n, descopar ca pot sa fug dar nu pot sa scap. Ca talpile si inima nu-s totdeauna in acelasi loc. Si cubul Rubik se invarteste si se ameteste si posibilitatile se inmultesc incredibil, si din ce in ce mai mult mi se pare ca sunt un personaj in filmul acela, Cubul.

Si podeaua se mai ingusteaza putin, dar eu nu ma intristez. Imi pictez pe fata un ranjet de clown si abordez proba urmatoare cu o buna dispozitie de care numai un clown adevarat ar fi capabil. Se micsoreaza podeaua? Nici o problema! Dispar ferestrele prin care intra lumina? Perfect! Usa devine perete? N-am a ma plange!

Fara plan si fara harta feresc oricand se prabuseste ceva, pasesc dansant in dreapta sa evit vreun obstacol ascutit. Ce mai conteaza daca mai exista iesiri din cub? Aici este distractia, nu obosim niciodata, ba mai cerem si multumim printre hohote nestapanite de ras.

Cine sa aiba timp sa documenteze Cubul? Suntem toti prea ocupati sa stam pe varfuri intr-un picior pe bucatica de podea care ne mai ramane.