de Mos Nicolae

Azi dimineata a nins feeric. S-a asternut, in sfarsit, ceva zapada. Avem si soare - perfect!

E dimineata de Mos Nicolae. Mama m-a sunat sa-mi spuna La Multi Ani si sa-mi trimita dragostea ei.

Anul asta nu am ghetele la usa. Daca tot imi e inima ca o cizma, a umplut'o Mosu' cu de toate. Cu dragoste pentru familia mea. Cu dor pentru Nicolaii care aduceau sabatoarea in casa pana acum cativa ani. Cu bucurie pentru drumetii care ne vin la anul. Cu calda multumire pentru minunile si taramurile ce am ajuns sa le vedem si omuletii care ne-au intins o mana cand am traversat vreun podet ingust.

Cu speranta ca o sa vedem si alte taramuri, ca o sa ne minunam si de alti omuleti cu alte obiceiuri, ca o sa putem vorbi in limbi care mai de care mai fascinante; ca harta lumii o sa ramana un teren de joaca accesibil si ca nici un hotar nu o sa ne separe.

Cu zile cu soare si ierni cu zapezi frumoase. Cu nopti clare si somn linistit.

Buna dimineata de Mos Nicolae!

 

Zmeii nostri cei de toate zilele

Si daca lumea ar fi in pana de zmei?.. Si daca, fara vreun zmeu la indemana, Feti Frumosii lumii ar inventa zmei cu care sa lupte? Si daca zmeii inventati am fi tu si eu?..

Am scapat de Baiazid, de Stalin si de Osama. Ne-au mai ramas, totusi, cativa zmei de prins, pentru care trebuie intai sa se faca o campanie de imagine corespunzatoare. Altfel, ce glorie ar avea Fetii Frumosi, sa anihileze niste zmei anonimi?

La avizierul baietilor buni sta capul lui Osama, si fiecare dintre noi vrea sa fie in clubul baietilor buni. Vrem sa aparam mediul, sa luptam cu bolile, cu saracia si cu moartea. Orice, numai sa fim si noi la avizier.  In lupta cu bolile si cu moartea, insisi cei salvati de Fetii Frumosi sunt pusi la avizier si aratati cu degetul. Ei sunt cei care sufera si in acelasi timp personificarea raului. Ei apar in articole in presa, in campanii media prin care Fetii Frumoi se autofelicita pentru vitejiile lor in lupta cu bolile, cu saracia si cu moartea. 

Pe cel aflat in suferinta Fat Frumosul il va ajuta, apoi va compensa treaba asta atarnandu-l la avizier ca personificare a zmeului dovedit in lupta.  Si, tot gandind la treaba asta, se face ca Fat Frumos e, de fapt, cel mai rau dintre zmei. Istoria se scrie de catre invingatori. Si, cand zmeul invinge, nu se face el Fat Frumos? Si daca noul Fat Frumos ar avea nevoie de un cap nou la avizier pentru cocktailul de vineri seara, si s-ar uita in jur, si ar alege pe cel mai slab dintre noi sa personifice raul?..

Stand stramb si judecand drept, ma intreb unde sunt Fetii Frumosi cei adevarati, care fac binele fara afisaj la avizier, care nu au bugete mari pentru actiuni de caritate si rapoarte anuale intru autoglorificare.

Aventurile lui Heidi la Frankfurt

Saga Berlin s-a incheiat cu fast pe 16 decembrie. A fost o noapte frumoasa, a venit si mama si am petrecut ca niste inalte fete regale in cel mai pur stil Harry Potter. Mi-a placut sa port roba si tichia (chiar daca unora le-a lasat semne), mi-a placut sa fiu chemata in fata, mi-a placut ce s-a spus despre mine.Mi-a placut sa dansez pana dimineata si sa nu-mi fac griji de nimic. Am dansat in cea mai dulce ignoranta, fara sa stiu ca bunica a plecat, fara sa gandesc ce urmeaza a doua zi sau peste o luna sau peste 5 ani.

Acasa vremea era cam rece si fiecare iarna mai ia cu ea cate ceva. Pe casa batraneasca e pus acum lacatul, bunicul nu spune nimic, si Betty nu mai merge. Dar, Doamne ajuta, ne mai avem unii pe altii si mai ales pe mama. Ca orice familie care-si duce dorul, ne-am certat si ne-am impacat si ne-am impartasit sentimente puternice. Am avut Craciun, am avut Revelion. Surorile mele - frumoase si complicate precum anotimpurile. Mama - aceeasi caldura care transforma casa in camin. Am dat o fuga la Brasov, sa ma bucur de zapada si dans, si am infiintat o societate secreta, a carei carte de capatai s-a studiat si insusit temeinic.

Cand Anul Nou picotea spre ziua, am schimbat povestile, m-am facut Heidi si am pornit hai hui spre Frankfurt. Anul trecut porneam spre Hogwarts, unde ma asteptau vrajitori din toate cele patru zari. Anul acesta am pornit spre un oras nou, fermecat in felul lui. De data asta am resimtit mai puternic plecarea de acasa. Imi lipseste Hogwarts-ul de la ESMT, dar ma bucur de oras si imi place sa descopar omuletii din povestea noua.