La presiunea publica de a-l mai lasa pe Adomnitei, am sa va povestesc despre incursiunile mele intru ale introspectiei.
Sub presiunea preocuparilor despre trecut (ce a fost bine si ce a fost prost) si a grijilor despre viitor... ma gasesc uneori in contratimp, si prezentul meu e dictat de a indrepta/continua ceva din trecut sau de a ma pregati pentru un ceva anticipat din viitor.
Se pare ca si altii sunt preocupati de aceasta problema. Va recomand acest link http://www.ineachmoment.de/gemeinsam-aufwachen/texte/tolle01.html (*cu multumiri persoanei care mi l'a recomandat la randul sau).
Deci, daca traim pentru trecut si pentru viitor, prezentul cand il mai traim? Zice domnul Tolle ca de fapt in prezent se intampla ceva mai mult decat analiza trecutului si pregatirea pentru viitor. Sa ne oprim si sa privim in jur. Sa ne concentram asupra momentului. Ssssshhhhhhhh!
Pentru ca nu'mi ajunge niciodata timpul, si uneori imi doresc sa nu mai dorm, sa fur si cele cateva ore din noapte, am incercat exercitiul. Nu'mi iese mai mult de cateva secunde. Dar atunci traiesti prezentul la intensitate reala; e ca o fotografie pe care i'o faci, vezi ce e in jur, simti ce se intampla, constientizezi momentul.
Ieri noapte pe vremea asta nu se intampla nimic, eram cu gandul la ce urma sa fie azi si la ce fusese inainte. Acum in jurul meu e liniste, sunt intr'un mediu sigur si cald, avand aproape de mine ceea ce conteaza in viata mea. Am sa pastrez fotografia acestui moment.
Faceti exercitiul, fiti atenti la momentul prezent si spuneti'mi: Ce se intampla acum?
miercuri, 31 octombrie 2007
luni, 29 octombrie 2007
As vrea sa'l las pe Adomnitei..dar nu ma lasa el
Prietenul meu, Adomnitei, doreste sa fie prezent in mintile si rugaciunile noastre in fiecare zi. Cel putin eu una ma rog zilnic ca banii mei sa nu mai fie folositi pentru sponsorizarea experimentelor sociale ale domnului ministru.
Aproape in fiecare zi aflu despre o noua nazbatie; se pare ca domnul ministru, la concurenta cu Libertatea, mizeaza pe soc pentru a-si asigura notorietatea. Ar fi si greu sa nu-l iei in seama la astfel de initiative..
http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-10-29&id=228596
Domnul ministru organizeaza o sesiune speciala de Capacitate. Si de ce n-ar face-o?... Chiar daca vine in contradictie cu ce a hotarat pana acum.. pana la urma Ministerul e ograda lui si el taie si spanzura in invatamantul romanesc si in nervii nostri, nu?
Imi doresc sa abandonez subiectul Adomnitei... dar mi se pare dificil, in conditiile in care el nu se lasa abandonat, si in fiecare zi gaseste noi moduri de a sfida logica si bunul simt.
Aproape in fiecare zi aflu despre o noua nazbatie; se pare ca domnul ministru, la concurenta cu Libertatea, mizeaza pe soc pentru a-si asigura notorietatea. Ar fi si greu sa nu-l iei in seama la astfel de initiative..
http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-10-29&id=228596
Domnul ministru organizeaza o sesiune speciala de Capacitate. Si de ce n-ar face-o?... Chiar daca vine in contradictie cu ce a hotarat pana acum.. pana la urma Ministerul e ograda lui si el taie si spanzura in invatamantul romanesc si in nervii nostri, nu?
Imi doresc sa abandonez subiectul Adomnitei... dar mi se pare dificil, in conditiile in care el nu se lasa abandonat, si in fiecare zi gaseste noi moduri de a sfida logica si bunul simt.
sâmbătă, 27 octombrie 2007
infernul sunt ceilalti?..
Am facut acest blog in primul rand pentru mine, si pentru voi :) in ideea sa pun aici realitatea asa cum se vede ea prin filtrele mele, si voi sa imi spuneti cum se vede ea prin filtrele voastre.
M'am surprins astazi intrebandu'ma ce e ok sa pun aici si ce nu; temandu'ma de parerea voastra; cenzurandu'ma ca sa par mai buna, mai inteligenta, mai spirituala decat sunt de fapt.
Acesta e un blog "de familie", cel putin deocamdata. Voi, cei care ma cititi, imi sunteti prieteni, ma stiti de atata timp si ma acceptati asa cum sunt. Nu ar trebui sa ma mai astept ca m'ati putea judeca sau v'ati putea schimba parerea despre mine, in functie de vreun post din blog.
Imi sunt foarte dragi oamenii; imi plac copiii bucalati si cu obraji rosii; imi plac omuletii cu pistrui; imi plac omuletii balbaiti si cei raraiti. Imi plac si oamenii perfecti :)
Si cu toate ca imi plac atat de mult, sau tocmai pentru ca imi plac atat de mult, ma tem de ei. Ma tem ca nu reusesc sa comunic ce as vrea atunci cand le vorbesc. Ma tem cand merg undeva neinsotita. Ma tem chiar si cand ies singura pe ringul de dans sa dansez pe o melodie care imi place (desi mai intotdeauna ies, chiar daca ma tem). Ma preocupa felul in care arat si felul in care ma exprim - toate acestea pentru ca ma tem sa nu fiu mai putin decat se asteapta ei (omuletii raraiti, pistruiati, grasuti si cei perfecti) sa fiu.
Va promit astazi ca am sa fiu mai curajoasa. Am sa ies intotdeauna sa dansez (nu "mai intotdeauna"), am sa cer ceea ce imi doresc, am sa spun ceea ce gandesc si am sa merg unde vreau.
Mai mult decat atat, am sa fiu sincera pe blog. I give you...ME :) :) :)
Prin filtrele voastre... cum se vad ..CEILALTI?
M'am surprins astazi intrebandu'ma ce e ok sa pun aici si ce nu; temandu'ma de parerea voastra; cenzurandu'ma ca sa par mai buna, mai inteligenta, mai spirituala decat sunt de fapt.
Acesta e un blog "de familie", cel putin deocamdata. Voi, cei care ma cititi, imi sunteti prieteni, ma stiti de atata timp si ma acceptati asa cum sunt. Nu ar trebui sa ma mai astept ca m'ati putea judeca sau v'ati putea schimba parerea despre mine, in functie de vreun post din blog.
Imi sunt foarte dragi oamenii; imi plac copiii bucalati si cu obraji rosii; imi plac omuletii cu pistrui; imi plac omuletii balbaiti si cei raraiti. Imi plac si oamenii perfecti :)
Si cu toate ca imi plac atat de mult, sau tocmai pentru ca imi plac atat de mult, ma tem de ei. Ma tem ca nu reusesc sa comunic ce as vrea atunci cand le vorbesc. Ma tem cand merg undeva neinsotita. Ma tem chiar si cand ies singura pe ringul de dans sa dansez pe o melodie care imi place (desi mai intotdeauna ies, chiar daca ma tem). Ma preocupa felul in care arat si felul in care ma exprim - toate acestea pentru ca ma tem sa nu fiu mai putin decat se asteapta ei (omuletii raraiti, pistruiati, grasuti si cei perfecti) sa fiu.
Va promit astazi ca am sa fiu mai curajoasa. Am sa ies intotdeauna sa dansez (nu "mai intotdeauna"), am sa cer ceea ce imi doresc, am sa spun ceea ce gandesc si am sa merg unde vreau.
Mai mult decat atat, am sa fiu sincera pe blog. I give you...ME :) :) :)
Prin filtrele voastre... cum se vad ..CEILALTI?
joi, 25 octombrie 2007
tot despre prietenul meu - Adomnitei
Desi imi propusesem ca interventia mea despre initiativele din invatamantul romanesc sa fie una singulara, iata ca astazi aflu ca gradinita devine obligatorie de la varsta de 3 ani (http://stiri.rol.ro/content/view/88207/2/).
Probabil ca si aceasta e una din masurile propuse de mintile stralucite din Ministerul Educatiei, probabil cineva care nu a copiat la bacalaureat....
Stim cu totii ca nu sunt suficiente locuri in gradinite. Nu stiu de nici un program de construire de noi gradinite. Fondurile europene nu aduc nici ele vreo contributie in acest sens. Cum poti sa faci obligatoriu ceva care nu functioneaza corect nici acum, cand este optional? Parintii nu gasesc locuri la gradinitele de stat ACUM, ce se va intampla atunci cand TOTI parintii vor trebuie sa'si dea copiii la gradinita? Ne vor obliga sa platim 10-15 milioane pe luna pentru gradinite particulare?....
Senzatia mea este ca la Ministerul Educatiei, cineva incearca sa'si justifice pozitia, ca se lucreaza de dragul de a se lucra, ca se schimba lucruri pentru a se justifica marele aparat birocratic.
Masura despre care vorbesc nu ma afecteaza in mod direct - nu am copii, surorile mele sunt mari. DAR sfideaza legile logicii si din nou ma simt neputincioasa si lipsita de orice parghie. Mai mult, ma sperie ideea ca atunci cand se vor lua masuri care ma afecteaza in mod direct, voi fi la fel de neputincioasa ca acum..
Probabil ca si aceasta e una din masurile propuse de mintile stralucite din Ministerul Educatiei, probabil cineva care nu a copiat la bacalaureat....
Stim cu totii ca nu sunt suficiente locuri in gradinite. Nu stiu de nici un program de construire de noi gradinite. Fondurile europene nu aduc nici ele vreo contributie in acest sens. Cum poti sa faci obligatoriu ceva care nu functioneaza corect nici acum, cand este optional? Parintii nu gasesc locuri la gradinitele de stat ACUM, ce se va intampla atunci cand TOTI parintii vor trebuie sa'si dea copiii la gradinita? Ne vor obliga sa platim 10-15 milioane pe luna pentru gradinite particulare?....
Senzatia mea este ca la Ministerul Educatiei, cineva incearca sa'si justifice pozitia, ca se lucreaza de dragul de a se lucra, ca se schimba lucruri pentru a se justifica marele aparat birocratic.
Masura despre care vorbesc nu ma afecteaza in mod direct - nu am copii, surorile mele sunt mari. DAR sfideaza legile logicii si din nou ma simt neputincioasa si lipsita de orice parghie. Mai mult, ma sperie ideea ca atunci cand se vor lua masuri care ma afecteaza in mod direct, voi fi la fel de neputincioasa ca acum..
miercuri, 24 octombrie 2007
Subiecte de actualitate
Mi'am tot propus sa scriu despre politica, despre subiecte de actualitate internationala, dar nu stiu daca am crescut suficient pentru asta.
Ca dovada (ca poate n'am crescut suficient), primul subiect care imi vine in minte este initiativa lui Adomnitei de a face 300 de subiecte pentru bac la romana. Desi am trecut de varsta emotiilor la examenele de stat, nu pot sa nu ma revolt cand vad cum se schimba sistemul de la un ministru la altul.
Adomnitei e uimit de ingeniozitatea elevilor care copiaza la bac. Pai.. da, sunt elevi. Sunt niste copii pusi pe pozne, care la varsta distractiei si a dragostei trebuie sa memoreze sute si sute de pagini.
Probabil insa ca e prioritar. Acesta sa fie motivul pentru care ei nu intra pregatiti pe piata muncii, ca au copiat la bac?... S-a rezolvat problema coruptiei in Romania, s-au arestat toti raufacatorii, doar copiii de liceu au ramas sa fie pedepsiti pentru ca incalca regulile..
Ma simt neputincioasa in fata unor astfel de aberatii, as vrea sa ii pot scutura pe unii sa se trezeasca la realitate. Nu simt ca dispun de vreo parghie sa fac asta.
De-asta nu'mi prea vine sa scriu despre teme de actualitate, pentru ca nu pot decat sa critic. Si atat.
P.S. Pe voi ce va nemultumeste? Si despre care din lucrurile care va nemultumesc faceti ceva?
Ca dovada (ca poate n'am crescut suficient), primul subiect care imi vine in minte este initiativa lui Adomnitei de a face 300 de subiecte pentru bac la romana. Desi am trecut de varsta emotiilor la examenele de stat, nu pot sa nu ma revolt cand vad cum se schimba sistemul de la un ministru la altul.
Adomnitei e uimit de ingeniozitatea elevilor care copiaza la bac. Pai.. da, sunt elevi. Sunt niste copii pusi pe pozne, care la varsta distractiei si a dragostei trebuie sa memoreze sute si sute de pagini.
Probabil insa ca e prioritar. Acesta sa fie motivul pentru care ei nu intra pregatiti pe piata muncii, ca au copiat la bac?... S-a rezolvat problema coruptiei in Romania, s-au arestat toti raufacatorii, doar copiii de liceu au ramas sa fie pedepsiti pentru ca incalca regulile..
Ma simt neputincioasa in fata unor astfel de aberatii, as vrea sa ii pot scutura pe unii sa se trezeasca la realitate. Nu simt ca dispun de vreo parghie sa fac asta.
De-asta nu'mi prea vine sa scriu despre teme de actualitate, pentru ca nu pot decat sa critic. Si atat.
P.S. Pe voi ce va nemultumeste? Si despre care din lucrurile care va nemultumesc faceti ceva?
duminică, 21 octombrie 2007
Provocari
Azi m'am jucat de'a reclama. Dintr'o provocare am acceptat sa produc un articolas despre un anumit ceas - vedeti la sfarsit si care - (eu si tehnica!...). Dar uite ce a iesit, sper sa va placa. Povestea nu e chiar asa din burta, ci isi trage originile din ceasul creat chiar pentru Sir John Hunt, din a carui viata veti trai franturi in cele ce urmeaza :)
Imagine opening your eyes and seeing the snow-covered Alps. No concrete buildings, just the breath-taking strong air and blinding snow. You forget you were ever some place else, someone else. Imagine military service in India, as a young British officer. A realm of opportunities lies ahead, and what is beyond reach to others lures you to reach out and get it. The world is yours to conquer. Mysteries only make you stronger, as the magical creature of Yeti reveals itself to your eyes only. The Everest alone resists, yet unconquered, untamed. You set out to submit it, your will against his, on the most awesome of adventures yet. As you grasp a breath of victory, feel the touch of old-school power on your wrist: Rolex Oyster Perpetual Explorer II.
Imagine opening your eyes and seeing the snow-covered Alps. No concrete buildings, just the breath-taking strong air and blinding snow. You forget you were ever some place else, someone else. Imagine military service in India, as a young British officer. A realm of opportunities lies ahead, and what is beyond reach to others lures you to reach out and get it. The world is yours to conquer. Mysteries only make you stronger, as the magical creature of Yeti reveals itself to your eyes only. The Everest alone resists, yet unconquered, untamed. You set out to submit it, your will against his, on the most awesome of adventures yet. As you grasp a breath of victory, feel the touch of old-school power on your wrist: Rolex Oyster Perpetual Explorer II.
vineri, 12 octombrie 2007
momente de inspiratie - pay it forward
Ce face omul cand nu poate dormi?... o sa credeti ca sunt o nedormita, dar nu e asa, in general ma bucur de somnul meu :) si diminetile sunt superbe cand incep dupa 10 :)
azi, traind inca o exceptie de la regula de mai sus, am revazut filmul "Pay it forward". Se pare ca se traduce Da mai departe, si se pare ca nu doar pe mine m'a inspirat (a se vedea linkurile de pe blog).
Filmul e facut dupa un roman pe care nu l'am gasit, si se pare ca si Oprah a lansat niste provocari inspirate din film; exista si o fundatie Pay it forward. Ca si reporterului din film, si mie imi suna a secta :) dar asta nu afecteaza faptul ca imi place mult ideea si cred ca filmul ar trebui vazut de fiecare omulet cel putin de cate 4 ori pe an. Vi'l recomand cu caldura!
Nu vreau sa stric placerea celor care nu l'au vazut, am sa mentionez doar ca mi'a placut foarte mult faza la care profu' le da copiilor de clasa a 7a ca tema sa vina cu un proiect care sa schimbe lumea. Si copilutul din rolul principal il intreaba: "dar dvs. ce ati facut pentru a schimba lumea?" :)
Recunosc, I'm a sucker for inspirational stuff! Deci, daca aveti carti, filmulete, povesti care sa inspire, povesti de succes, de reusite extraordinare - VREAU!
In alta ordine de idei: voi ce faceti ca sa simtiti ca aduceti o contributie lumii?aveti un plan? vreo sugestie? best practices? :)
azi, traind inca o exceptie de la regula de mai sus, am revazut filmul "Pay it forward". Se pare ca se traduce Da mai departe, si se pare ca nu doar pe mine m'a inspirat (a se vedea linkurile de pe blog).
Filmul e facut dupa un roman pe care nu l'am gasit, si se pare ca si Oprah a lansat niste provocari inspirate din film; exista si o fundatie Pay it forward. Ca si reporterului din film, si mie imi suna a secta :) dar asta nu afecteaza faptul ca imi place mult ideea si cred ca filmul ar trebui vazut de fiecare omulet cel putin de cate 4 ori pe an. Vi'l recomand cu caldura!
Nu vreau sa stric placerea celor care nu l'au vazut, am sa mentionez doar ca mi'a placut foarte mult faza la care profu' le da copiilor de clasa a 7a ca tema sa vina cu un proiect care sa schimbe lumea. Si copilutul din rolul principal il intreaba: "dar dvs. ce ati facut pentru a schimba lumea?" :)
Recunosc, I'm a sucker for inspirational stuff! Deci, daca aveti carti, filmulete, povesti care sa inspire, povesti de succes, de reusite extraordinare - VREAU!
In alta ordine de idei: voi ce faceti ca sa simtiti ca aduceti o contributie lumii?aveti un plan? vreo sugestie? best practices? :)
unde nu se-ajunge mai ramane
Desi de obicei nu ma droghez, azi am prestat doua RedBull. Asa patim, sau cel putin asa patesc eu: astept oportunitatile, si cand vin ma fastacesc, ma panichez un pic si ma simt nepregatita.
E o vorba insa, care spune ca, atunci cand nu-ti place ca ti-e teama, e bine sa te intrebi de ce te protejeaza teama respectiva :) Adica, daca n'as fi asa fricoasa, poate unele lucruri n'ar iesi.
S'a dovedit ca n'aveam nevoie chiar de doua RedBull, dar uite asa se face ca vineri foarte foarte de dimineata ascult muzica si scriu pe blog :)
Promit ca nu mai fac :)
E o vorba insa, care spune ca, atunci cand nu-ti place ca ti-e teama, e bine sa te intrebi de ce te protejeaza teama respectiva :) Adica, daca n'as fi asa fricoasa, poate unele lucruri n'ar iesi.
S'a dovedit ca n'aveam nevoie chiar de doua RedBull, dar uite asa se face ca vineri foarte foarte de dimineata ascult muzica si scriu pe blog :)
Promit ca nu mai fac :)
marți, 9 octombrie 2007
Pregateste'te sa devii...
Stiti reclama aceea: "Pregateste-te sa devii bogat"?.. Vorbind azi cu cineva mi-am dat seama ca fiecare dintre noi ne antrenam pentru ceva in viata, chiar daca nu o facem mereu in mod constient.
Persoana cu care vorbeam se antrena sa castige bani, sa conduca un Maserati. Eu i-am spus ca vreau sa invat limba franceza. Mi-am dat seama atunci ca eu, de fapt, ma antrenez sa fiu un angajat valoros. Am certificarile, experienta si vreau sa obtin mai mult pe aceeasi cale.
Sigur, nu toti avem spiritul antreprenorial. Mi-a fost evident insa in acel moment ca, daca imi doresc sa conduc un Maserati, nu este suficient sa stau la program si sa invat limba franceza :) Nu m-am intrebat inca daca asta imi doresc - sa conduc si eu un Maserati (*cam pare reclama postul asta :) ) - insa am sa ma intreb daca faptul de a fi un angajat valoros (pentru care ma antrenez acum) este cu adevarat ceea ce imi doresc.
Iar daca nu, atunci sa revad programa de antrenament :)
Voi pentru ce va antrenati?
Persoana cu care vorbeam se antrena sa castige bani, sa conduca un Maserati. Eu i-am spus ca vreau sa invat limba franceza. Mi-am dat seama atunci ca eu, de fapt, ma antrenez sa fiu un angajat valoros. Am certificarile, experienta si vreau sa obtin mai mult pe aceeasi cale.
Sigur, nu toti avem spiritul antreprenorial. Mi-a fost evident insa in acel moment ca, daca imi doresc sa conduc un Maserati, nu este suficient sa stau la program si sa invat limba franceza :) Nu m-am intrebat inca daca asta imi doresc - sa conduc si eu un Maserati (*cam pare reclama postul asta :) ) - insa am sa ma intreb daca faptul de a fi un angajat valoros (pentru care ma antrenez acum) este cu adevarat ceea ce imi doresc.
Iar daca nu, atunci sa revad programa de antrenament :)
Voi pentru ce va antrenati?
buna dimineata pe blog
Hmm ma joc si eu de'a moda bloagelor si imi dau cu parerea despre una si despre alta.
Azi, dupa 4 nunti pe anul asta, doua nopti de nesomn si accesarea unui link haios http://www.forever.ro/index/articole/afisare/Instructiuni-si-Sfaturi-pentru-Tanara-Mireasa_338.html, meditez din nou intru ale casatoriei. Cu siguranta are cel putin avantajul de a dormi iarna langa cineva cald, care sa te apere de tot ce ti'ai putea imagina :)
In rest.. azi zi racoroasa, numai buna de stat acasa si meditat :) Nu imi regasesc in vocabular cuvintele de putere cu care ma jucam zilele trecute. Poate le regasec maine.
Azi, dupa 4 nunti pe anul asta, doua nopti de nesomn si accesarea unui link haios http://www.forever.ro/index/articole/afisare/Instructiuni-si-Sfaturi-pentru-Tanara-Mireasa_338.html, meditez din nou intru ale casatoriei. Cu siguranta are cel putin avantajul de a dormi iarna langa cineva cald, care sa te apere de tot ce ti'ai putea imagina :)
In rest.. azi zi racoroasa, numai buna de stat acasa si meditat :) Nu imi regasesc in vocabular cuvintele de putere cu care ma jucam zilele trecute. Poate le regasec maine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
