La presiunea publica de a-l mai lasa pe Adomnitei, am sa va povestesc despre incursiunile mele intru ale introspectiei.
Sub presiunea preocuparilor despre trecut (ce a fost bine si ce a fost prost) si a grijilor despre viitor... ma gasesc uneori in contratimp, si prezentul meu e dictat de a indrepta/continua ceva din trecut sau de a ma pregati pentru un ceva anticipat din viitor.
Se pare ca si altii sunt preocupati de aceasta problema. Va recomand acest link http://www.ineachmoment.de/gemeinsam-aufwachen/texte/tolle01.html (*cu multumiri persoanei care mi l'a recomandat la randul sau).
Deci, daca traim pentru trecut si pentru viitor, prezentul cand il mai traim? Zice domnul Tolle ca de fapt in prezent se intampla ceva mai mult decat analiza trecutului si pregatirea pentru viitor. Sa ne oprim si sa privim in jur. Sa ne concentram asupra momentului. Ssssshhhhhhhh!
Pentru ca nu'mi ajunge niciodata timpul, si uneori imi doresc sa nu mai dorm, sa fur si cele cateva ore din noapte, am incercat exercitiul. Nu'mi iese mai mult de cateva secunde. Dar atunci traiesti prezentul la intensitate reala; e ca o fotografie pe care i'o faci, vezi ce e in jur, simti ce se intampla, constientizezi momentul.
Ieri noapte pe vremea asta nu se intampla nimic, eram cu gandul la ce urma sa fie azi si la ce fusese inainte. Acum in jurul meu e liniste, sunt intr'un mediu sigur si cald, avand aproape de mine ceea ce conteaza in viata mea. Am sa pastrez fotografia acestui moment.
Faceti exercitiul, fiti atenti la momentul prezent si spuneti'mi: Ce se intampla acum?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
ieri am incercat ce ai propus, si a mers, si a fost dragut.... ma ajuta si "platoul de filmare" in care am inregistrat clipa prezenta... dar oricum, will do it again.
Trimiteți un comentariu