Leapsa cu duminica

Ehehe, cum vedeti la commentul de la postul "recomandare" , Doina mi'a dat leapsa cu duminica :)

Adica... sincer si la obiect: votez sau nu votez duminica? Si eu discutam astazi cu o colega despre cum duminica e o zi sacra in care am putea sa ne odihnim decat sa mergem sa votam pe unii mai breji decat altii care sa cheltuie banii luati cu japca din salariile nostre si sa ne reprezinte prost in fata lumii.

Trecand peste strambaturile din nas normale la inghitirea (inca odata) in sec... am sa va spun ca duminica voi merge la vot.

De ce? Sa vedem...
- pentru a-mi exersa bruma de putere pe care o am prin votul democratic
- pentru ca daca aveam vot cenzitar m'as fi ofticat ca nu pot participa si eu la facerea tarii
- pentru ca e o chestiune de educatie, iar absenteismul (a se citi indiferenta mimat intelectuala) nu denota decat miserupism si nu ofera solutii, iar cei care ulterior se lamenteaza, isi merita soarta
- pentru ca m'am saturat si eu sa votez liste si sa subventionez dulcea atipeala din Parlament (sigur, si aici exista nuante si proiecte diferite, insa.. listele trebuie sa dispara)
- pentru ca, desi mi'e sila de votul de blam, ma bucur ca am totusi puterea de a alege raul cel mai mic.

Dau si eu leapsa mai departe Loredanei , lui Cristi, lui Marin si Mihaelei , dar si onor cetitorilor. Voi, sincer si la obiect, votati duminica sau ba? si mai ales....de ce?

recomandare

...ca sa nu ne luam prea in serios :)





(* desi daca stau sa ma gandesc, faza cu bajbaitul dupa minge se potriveste multor situatii din viata)

putere si apa care este uda..

Vorbeam mai demult despre cuvinte de putere. De ce avem nevoie pentru a merge mai departe?...

Zilele astea n'am mai scris, fiind si eu prinsa in tot felul de lipsuri care ma opreau de la a merge mai departe. Stiu ca suna idealist dar am descoperit ca ceea ce imi lipsea pentru a merge mai departe era credinta. Cand spun credinta, nu o spun neaparat in sensul religios al cuvantului.

Ratiunea e mereu prezenta pe umarul meu stang si imi sufla despre ce nu se poate, despre ce nu e bine, despre ce obstacole sunt sau ar putea sa fie. Ratiunea ma miceste, ma reduce la neputinta, ma ajuta sa'mi construiesc barierele cu care apoi ma tin inchisa.

Nu spun ca nu exista obstacole; spun doar ca nu exista obstacole pe masura fiecaruia din noi. Am avut momente in care m'am simtit prinsa in capcana in fata unor situatii si am disperat. Am avut momente in care am uitat ca ma pregatesc de o viata sa fac fata oricaror situatii, am uitat cine sunt si cine ma pregatesc sa devin.

Vorbim despre solutii pentru marile razboaie, de cele pe care le vedem si auzim la stiri, insa nu primim sprijin cand ducem propriile razboaie nevazute interioare. Asteptam sa vina cineva din afara sa ne spuna ca nu suntem niste impostori, ca de fapt am meritat tot ceea ce am reusit sa obtinem.

Atitudinea e totul. Inainte sa asteptati sa creada altii in voi, trebuie sa credeti VOI INSIVA! Obstacolele sunt reale, insa o atitudine de invingator si o abordare increzatoare sunt cele mai ieftine si mai eficiente metode de a le surmonta.

Nu mai sperati in noroc, credeti in merit si in puterea de a va reedita reusitele!

PS: Vorbind cu cineva zilele trecute, i'am spus ca parca nu'mi vine sa scriu pe blog despre asta, pentru ca e ca si cum m'as apuca sa scriu ca apa e uda. Insa am fost incurajata sa ma apuc si sa va spun ca apa chiar e uda. Ca poate uneori si voi uitati, cum si eu uitasem, ca apa e uda.

individualitatea umana

Aseara la metrou la Eroilor, pe peron.

Un batran probabil beat, probabil bolnav, puternic imputit, sta pravalit la capatul scarilor si nu vrea sa urce si sa iasa afara.

Doua garzi stau pe langa el. Unul incearca sa'l apuce si sa il ia pe sus. Nu reuseste.

O angajata Metrorex trece pe langa ei: "Lasati'l, mai. Daca moare asta afara in noaptea asta?"

"Dar ni s'a spus sa'l scoatem de aici..."

Gardianul mai tanar incearca din nou sa il ia pe sus.

Afara e frig. Vine iarna. Chiar e posibil ca batranul sa moara afara..
Ma gandeam sa chem Salvarea. Dar... cand am sunat sa vina pentru mama a venit dupa 12 ore (la o casa de platitori de impozite, cu telefon fix instalat - parte din sistem adica), cine o sa vina pentru un batran probabil beat, clar imputit fara domiciliu?....

Eu platesc calatoriile Metrorex cu dorinta sa calatoresc civilizat. Nu vreau sa moara batranul, dar nici sa stea langa mine in metrou imputit si probabil beat. Nu vreau sa moara nici ceilalti amarati de la metrou, dar nici sa vina sa ma mangaie pe genunchi sa le dau bani, sa imi vanda 7 Seri si sa ma injure cand nu cumpar.

Nu vreau sa moara batranul. Nu vreau nici sa fie concediati gardienii care trebuiau sa'l dea afara. Probabil nici ei nu vor ca el sa moara.

Priveam aseara neputincioasa scena pe care v'am descris'o. Parca era un caine. Daca nu esti in sistem...... nu ai nici o valoare. Chiar daca ai doua maini, doua picioare si un creier .. ca toti ceilalti, nu esti om.

Vorbeam mai demult despre alarma cu privire la absenta unui sistem data de evenimentele din Italia. Si la noi lipseste un sistem. Aseara, toate partile implicate erau neputincioase in fata sistemului, care nu are solutii pentru animale cu maini, picioare si creier de om.

Impartialitatea presei si xenofobia in Europa

Pe toti ne streseaza ce s'a'ntamplat la Roma. O biata femeie a fost ucisa de un tzigan de origine romana. Aceasta tragedie a luat dimensiuni internationale.

Mediatizat excesiv, acest incident pune in pericol vietile romanilor din Italia. La nivel oficial se dau legi, la nivel neoficial au aparut grupuri de tineri italieni care agreseaza romanii pe oriunde ii gasesc. Au de suferit romani civilizati care muncesc si locuiesc de ani de zile in Italia.

Nu se mediatizeaza in aceeasi masura si faptul ca persoana care a denuntat crima este chiar mama criminalului, o tziganca de origine romana. Acest fapt nu conteaza pentru nimeni. Toti romanii sunt vinovati.

Europa priveste reprobator inspre Romania. Se cere ca romanii sa fie dati afara din Italia. Sunt atacate efectele si nu cauzele. Sa ne intrebam: e ok ca intr'o tara cu traditie europeana sa existe tabere de oameni neinregistrati, care nu reprezinta responsabilitatea nimanui, unde politia si serviciile sociale nu ajung?

Pacat ca trebuie sa plateasca persoane precum Giovanna Reggiani pentru absenta unui sistem de incluziune sociala la nivel european. Acesta este un semnal de alarma disperat pentru punerea la punct a unui astfel de sistem.

In lume, prin ochiul presei se oglindeste doar crima unui tzigan de origine romana. Si atat.