individualitatea umana

Aseara la metrou la Eroilor, pe peron.

Un batran probabil beat, probabil bolnav, puternic imputit, sta pravalit la capatul scarilor si nu vrea sa urce si sa iasa afara.

Doua garzi stau pe langa el. Unul incearca sa'l apuce si sa il ia pe sus. Nu reuseste.

O angajata Metrorex trece pe langa ei: "Lasati'l, mai. Daca moare asta afara in noaptea asta?"

"Dar ni s'a spus sa'l scoatem de aici..."

Gardianul mai tanar incearca din nou sa il ia pe sus.

Afara e frig. Vine iarna. Chiar e posibil ca batranul sa moara afara..
Ma gandeam sa chem Salvarea. Dar... cand am sunat sa vina pentru mama a venit dupa 12 ore (la o casa de platitori de impozite, cu telefon fix instalat - parte din sistem adica), cine o sa vina pentru un batran probabil beat, clar imputit fara domiciliu?....

Eu platesc calatoriile Metrorex cu dorinta sa calatoresc civilizat. Nu vreau sa moara batranul, dar nici sa stea langa mine in metrou imputit si probabil beat. Nu vreau sa moara nici ceilalti amarati de la metrou, dar nici sa vina sa ma mangaie pe genunchi sa le dau bani, sa imi vanda 7 Seri si sa ma injure cand nu cumpar.

Nu vreau sa moara batranul. Nu vreau nici sa fie concediati gardienii care trebuiau sa'l dea afara. Probabil nici ei nu vor ca el sa moara.

Priveam aseara neputincioasa scena pe care v'am descris'o. Parca era un caine. Daca nu esti in sistem...... nu ai nici o valoare. Chiar daca ai doua maini, doua picioare si un creier .. ca toti ceilalti, nu esti om.

Vorbeam mai demult despre alarma cu privire la absenta unui sistem data de evenimentele din Italia. Si la noi lipseste un sistem. Aseara, toate partile implicate erau neputincioase in fata sistemului, care nu are solutii pentru animale cu maini, picioare si creier de om.