Let's get high on Spring

I almost can't believe what suckers we are for Spring. Each year, although scientifically documented that around March the weather gets warmer and daylight lasts longer, we get high on Spring.

For a few days now, I get amazed at leaving the office while there's still daylight. I walk outside and stare at trees and buildings like a savage out of the jungle. It's as if my eyes are still adjusting to the light after the long dark winter.

So many possibilities arise, it's as if I suddenly have more time to live, as nighttime is farther away. I foolishly take joy in each colour, in each little flower and every new scent.

So, each morning I get all cracked up about wearing lighter clothes, with little bows or lace or any other cute little detail. I like to see flowers and colourful kitschy spring gifts vendors on the street, to sneak peaks at the Price guys that I would not notice during winter, to go outside during lunch break just to take a sniff of spring and to take the longer way home so I can go through the park.

It's like a little crush, I start to act funny and unlike myself, I'm up for the silliest things, I get up in the morning feeling smarter and :) overall, I am annoyingly optimistic.

(and :) I sometimes post stuff in English)

Enjoy your spring and :) the funny sensations it offers !

trestia si bolovanul

m'a batut un vant sambata si mi'a imprastiat celulele si gandurile si m'a facut trestie.

celulele s'au mai adunat peste weekend cu hrana, grija, caldura, odihna si filme bune.

gandurile tot trestie imi sunt, si vantul le tot pleaca ba intr'o parte, ba intr'alta.

sper sa gasesc zilele astea o zi fara vant in care sa'mi pun gandurile la adapost, sa ma fac din trestie bolovan.

nu stiu de ce de ce

fara sa adopt tonul razvratit al lui blur, ma intreb aceleasi lucruri.

ma seaca micile barfologii rautacioase, facute fara miza. Daca ai zice de cineva din invidie, macar ar avea o logica oarecare.

Dar ca sa zici asa doar de dragul de a zice, despre cineva care e intr'o situatie mai putin buna decat a ta, ca si cum tu ai fi vreun izvor de geniu.. penibil.

ma seaca omuletii rautaciosi, care tzes intrigi fara miza, nemultumiti si neiubiti, ghemuiti in coltisorul lor intunecat, in timp ce se viseaza pasari ale paradisului.

Exercitiu de vizualizare - reloaded

un gand si'o grija

stau la birou, ascult o melodie antrenanta si imi fac lectiile mele. sor'mea a venit mai devreme si acum probabil doarme, ca de obicei, cu calculatorul deschis.

m'a trecut deodata un fior pe sira spinarii. de fapt, ce face sor'mea dincolo? sigur doarme? oare nu plange? nici n'am vorbit cu ea. ma multumesc cu bine-le pe care mi'l arunca atunci cand o'ntreb cum i'a mers.

mi'amintesc o rezolutie - nu cred ca era de An Nou - sa petrec jumatate de ora pe saptamana cu fiecare din membrii familiei mele.

Am fost sa vad ce face. Doarme. Cu muzica. Pfiu! m'am mai linistit.

Somnic usor, sor'mea!

kosovo si pensiile voluntare..

Vorbeam zilele trecute cu un prieten si ii povesteam cum mi'am facut eu pensie voluntara si ce o sa fac eu cu ea cand o sa vina timpul. cum o sa pun eu pe toata lumea sa'si faca pensie, caci asa e bine si frumos si asa se cuvine.

si ii ziceam ca eu la pensie nu vreau, ca in reclamele alea, placa si cadru si sa stau sa ma uit pe vizor, ci mai degraba sa predau mostenitorilor cheile de la casa si, ca un suflet caritabil ce sunt, sa iau un biet student amarat si sa'l duc sa'i arat lumea :)

si m'a intrebat prietenul in cauza ce o sa fac eu cu pensia (sau ce pensie o sa mai am) daca o sa fie razboi. eh, n'o sa fie razboi, ce razboi si de unde asa ganduri sumbre? el mi'a zis ca o sa se ceara kosovo la autonomie, si dupa ei si altii asemenea. eh, nu se poate.

ne imaginam ca exista un masterplan acolo undeva, ca cineva acolo sus le'a prevazut pe astea si stie sa le gestioneze. asa sa fie?...

azi dimineata vad la televizor cum tinerii maghiari se cer la autonomie. Putin critica deciziile mai-marilor UE si avertizeaza ca evenimentele din kosovo si de pe langa vor fi doar modelul dupa care vor copia si altii. Si intr'adevar, valuri-valuri, altii copiaza. Citez din Cotidianul:

"Abhazia si Osetia de Sud au anuntat imediat ca vor cere ONU si Rusiei sa le recunoasca independenta. Guvernul regional basc a declarat ca evenimentul de duminica este „o lectie de urmat“: „Vointa cetatenilor este cheia rezolvarii problemelor politice“, a afirmat purtatorul de cuvint al acestuia. O pozitie similara au avut autoritatile din Nagorno-Karabah".

nu ma pricep eu sa fac o analiza a situatiei, dar astept sa vad de la cei care se pricep, cel mai degraba de la Adi si Doina.

mai departe... Doamne ajuta!

PS: ma intreb si eu ca omul.. daca lucrurile astea s'ar fi intamplat inainte de aderare.. am mai fi noi in UE?...

piua la birou

cica in State e o chestie, poti sa'ti iei o zi (sau doua, nu sunt sigura) concediu pe an pentru lipsa de chef la munca. sunt zile in care pur si simplu nu reprezinti nici o valoare adaugata pentru societate, vrei doar sa dormitezi cu burta la bec si sa meditezi la cate'n luna si'n stele, fara vreo directie clara sau vreun scop productiv.

si, cum ziceam, daca te trezesti intr'o dimineata si te simti ca o cizma, suni frumusel si ceri PIUA. ai voie piua, cum ziceam, o zi sau doua pe an.

azi eu ar trebui sa fiu in piua. nu se leaga nici un neuron, nici o idee, nu ma pot concentra sa citesc, noroc ca nu tre sa produc ceva memorabil astazi. caci..memorabil ar iesi :)

mi'amintesc ca aveam o carte "Ghid de supravietuire la birou", cu sfaturi practice si de duh pentru atari situatii. Adina, vreau cartea inapoi!!!

Mi zboara gandul la cartea de la Cotidianul, de miercurea asta. Au scos o antologie de texte de amor scrise de diversi consacrati. Foarte draguta antologia. M'am cracanat de ras azinoapte citind corespondenta Eminescu - Micle. Dragute porecle isi dadeau (ex: Tropotzel) si :) mai ales scuzele lui sunt fenomenale - daca vrei sa fii iertat de iubita, scrisorile lui sunt o valoroasa sursa de inspiratie.

Am citit mai departe din Jurnalul lui Adam si al Evei, de Mark Twain. Foarte actuala toata povestica.

Va citesc putin si voua din Jurnalul lui Adam:
"Mi-am construit un adapost impotriva ploii, dar nu m'am putut bucura de el in pace. Noua creatura l'a invadat. Cand am incercat sa o dau afara a inceput sa verse apa din gaurile cu care se uita, stergandu'se cu dosul labelor, si a scos un zgomot ca acela al animalelor cand sunt in pericol. Mi'as dori sa nu vorbeasca. Vorbeste intruna."

Nu va pot citi mai mult, caci nu sunt obisnuita cu materiale pe sub birou (nici in scoala nu aveam prea mare succes la copiat), dar va recomand cu caldura sa continuati voi.

gata cu blogul azi, ma intorc la piua mea :)

prin ce ne definim?

.. nu stiu exact de unde a pornit gandul, poate dintr'un joc in care am plasat trecutul la stanga si viitorul la dreapta, spre deosebire de multi alti omuleti care si le'au plasat in fata si in spate...

..poate de la un moment de cumpana in relatia cu ceilalti..

cert e ca mi'am dat seama ca ma definesc in mare masura prin felul in care ma oglindesc in alti ochi.

orice ar fi, in lumea asta sau in oricare alta, sunt fiica cuiva, sunt sora cuiva. oricat de departe as fi, am sa simt un gand si o grija protectoare. e ca un fel de credinta, numai ca mai simpla, pentru ca in Dumnezeu trebuie sa crezi desi nu il vezi, in schimb pe cei iubiti ii stii si ti'e usor sa crezi in ei.

daca maine as pierde iubirea lor cumva, daca m'as trezi din vis si as fi orfana si pierduta, fara sa stiu ca am pe cineva in lumea asta sau in altele, chiar daca m'as numi la fel, nu'mi pot imagina cine as mai fi eu.

oamenii care sunt orfani si pierduti oare cu ce se mangaie? le ajunge credinta lor?

si, pentru tine, care este esenta care da insemnatate numelui tau?

dileme

mi'e frica, dimineata, cand plec la birou, de catelul negru cu alb aciuat pe langa blocul meu, care intai se gudura si pe urma latra si se repede. cred ca si lui i'e putin frica de mine, dar nu destul cat sa nu se mai repeada.

in seara asta, venind spre casa, ma gandeam cum o sa ma strecor eu ca sa nu ma simta si imi faceam singura curaj. si m'am surprins spunandu'mi: "the doggie's gotta go". am ramas surprinsa de gandul meu.

e adevarat, as vrea sa nu mai fie acolo catelul, si sa nu ma mai tem atata de inceputul si sfarsitul zilei (din cauza lui). offff, dar unde sa se duca?

sa fie omorat? daca era un homeless sau un copil parasit as fi zis sa fie omorat? nu, dar as fi chemat politia sa'l ia si sa'l duca de acolo. dar nu e om, e caine. nu vine nimeni sa'l ia. nu stiu ce se intampla cu homeleshii, cu copiii abandonati si cu cainii cand vine cineva si ii ia.

ce usor e sa inchid ochii! nu stiu ce s'a intamplat cu ei. nici nu ma intereseaza. poate au murit, poate au fost inchisi in conditii grele. ma gandesc ca oricum, sigur le e mai bine unde or fi fost dusi, nu ma mai incurca pe mine, poate nu genereaza alte conflicte.

nu ma intreb azi ce s'a intamplat cu copiii jegoshi care ma mangaiau pe genunchi in metrou inainte sa se introduca vagoanele noi si moderne. nu stiu unde au fost dusi, daca au ce manca sau cu ce se imbraca. "probabil ca e le mai bine acolo unde sunt".

mie sigur imi e mai bine ca nu trebuie sa le spun NU si sa ma feresc sa nu ma mai mangaie pe genunchi. dar oare nu vom plati un pret pentru obloanele pe care ni le tragem peste constiinta?...