povesti cu zane si capcauni

Va povesteam cu ceva timp in urma despre procesul pe care il avem cu soferul criminal Neacsu Florin, care a curmat in decembrie 2005 doua vieti tinere - a surorii mele, Eliza (31 de ani) si a fiicei ei, Gabriela (11 ani).

Va povesteam ca dupa mai bine de doi ani, in urma recursului, vinovatul a fost condamnat la 2 ani si jumatate. Putin, putin, dar sistemul si-a facut treaba, atat cat s-a putut. La noi nu prea se poate.

Va povesteam ca Neacsu nu a fost arestat, pentru ca a avut o treaba pana in Turcia. Nici la recurs nu a fost prezent, dar l-a trimis pe avocatul lui, fostul sef al politiei rutiere, Soricica.

Cum ziceam, n'a fost arestat, ca era cu o treaba pana in Turcia. Tot din Turcia s-a suparat ca s-a judecat recursul in absenta lui. L-a concediat (oare?) pe Soricica, si a trimis o doamna avocat sa faca o "contestatie in anulare". In traducere: el a avut entorsa in Turcia, si n-a putut sa vina inapoi in tara pentru proces, nici n'a gasit vreun telefon, vreun fax, vreun e-mail, vreun plic sa anunte ca nu vine. Nici ai lui n'au reusit sa ajunga la tribunal sa anunte ce boala grava (asa sa'i ajute Dumnezeu!) a dat peste el, de n-a putut omul sa se prezinte la recurs.

Ce vrea Neacsu? Pai vrea sa se dea cu shift+del la recursul care a fost si sa se judece unul nou, la care sa vina si el cu pretextele lui cu tot, si, poate, sa trimita mai multi bani (*evident, prima data n'au fost destui, ca doar a fost condamnat).

Ieri am fost la tribunal, sa se judece "contestatia in anulare". Neacsu nu a venit nici de data asta (ce surpriza! si totusi bietul om nu reuseste sa ajunga la instanta sa se apere).

Erau in fata trei magistrati, doua doamne si un domn. Inca nu stiu cum ii cheama. Aratau foarte distinsi. Era si un domn procuror. Nici pe dansul nu stiu cum il cheama.

Procesul a decurs cam asa:

Av. Neacsu: stiti, nu a putut sa vina, nu a gasit telefon sa sune sa anunte. Stiti, era atata de bolnav, entorsa aceea seamana a cancer. Stiti, in tara aia nu prea sunt telefoane. Stiti, nevasta lui are un copil de crescut, n'a reusit sa ajunga la tribunal sa anunte. Din pacate, nici parintii lui nu au reusit. A, da! avocatul era in sala, cu imputernicire avocatiala cu tot dar..stiti, nu era semnata (=Neacsu crede ca n-ar trebui sa se puna..).

Av. noastra: Cf art.... art... art.... inculpatul trebuia sa anunte, el fiind incunostiintat despre termen, trebuia sa anunte ca nu vine, telefonic, pe mail, cu semnale de fum sau.. cumva, oricum. bla bla bla art. art. art.... bla bla art. art. Si chiar daca nu a fost prezent, legea nu cere ca el sa fie prezent, caci deja s-au judecat alte termene in prezenta lui bla bla bla art. art. art. Daca ar fi fost obligatoriu sa fie prezent, era adus de garda bla bla bla art. art. art.

(*Instanta asculta cu interes si uneori noteaza articolele la care se face trimitere).

Procurorul: Da, conform legii inculpatul trebuia sa notifice instanta ca nu poate veni, dar nu era obligatoriu, pentru ca el nu trebuia neaparat sa fie prezent, legea nu cere. Contestatia in anulare este prevazuta in lege in general pentru cazurile in care o persoana, fiind arestata intr-un alt caz, nu are cum sa ajunga sa se apere in celalalt caz, si nu are cum sa notifice instanta (uneori, din inchisoare.. mai greu). In cazul Neacsu.. nu e cazul.

Instanta: in pronuntare.

Eh, si am iesit cu mare incredere mare din sala de judecata, caci tot ce auzisem acolo fusese insotit de temeiuri legale, si nu se zisese nimic din care sa rezulte ca ar merita macar sa fie luata in considerare posibilitatea admiterii contestatiei. Si avocata noastra ne-a zis ca in toata cariera ei n-a intalnit vreun caz in care sa se admita contestatia in anulare.

Azi, Eliza, sora mea mai mare, ar fi implinit 34 de ani.
Tot azi am aflat decizia distinsilor domni magistrati: contestatia in anulare s-a admis. Se sterge cu buretele recursul, si se pune in scena unul nou, pentru care Neacsu sa fie pregatit din toate punctele de vedere. Pe 20 mai. Eu ma simt vinovata ca voi fi in vacanta pe 20 mai; Neacsu a omorat si eu ar trebui sa .. platesc. El nu s-a simtit vinovat ca s-a dus cu o treaba in Turcia dupa ce a omorat doi oameni.

Ieri am luat cadouri pentru sora mea mai mare. 34 de ani! Parca si vad cum trebuia sa fie. Ea zicea sa mergem in seara asta la ea, sa petrecem putin, eu as fi facut nazuri ca am de invatat, ca maine o sa fiu obosita la birou. Ea ar fi insistat si ar fi zis ca ma aduce ea dimineata cu masina la birou. Pana la urma eu cedam. Poate cu ceva mai putine cadouri, ne-am fi vazut la ea, in Pajura, pe la 7. Gabita ar fi tot coborat jos la magazin sa mai cumpere o esenta sau un praf de copt. Jessy agitata de atata lume. Lizi ar fi avut in cuptor o tava cu pulpe de pui, si deja pregatite fructele pentru salata de fructe cu frisca si fulgi de ciocolata. Punea masa in sufragerie, cu aperitive aranjate frumos ca la restaurant. Ar fi zis sa faca si chec, eu as fi zis sa nu mai faca si chec (ca de obicei, mi-e lene si sa munceasca ea :) ), dar ea la fel ar fi zis ca mai bine face si chec. Si in 15 minute checul magic si superbun, sa il mananci din ochi, nu alta, era gata! Si pe urma sa te tii: muzica, toata lumea se imbraca comod si se pune pe dans. Fara nazuri, se asculta toate genurile, prin rotatie. Sarbatorita e atenta la fiecare, ma tot intreaba daca ma simt bine, ma ia la dans si se bucura zgomotos, vizibil si sincer cand intru si eu in dans. Pe urma Gabita intra in mijloc si da o demonstratie de dans artistic; toti privesc cu gura cascata si la final aplaudam toti, iar ea se rusineaza si fuge la bucatarie. Lizi deschide cadourile, se bucura de fiecare si ne dojeneste ca nu trebuia sa cheltuim pentru ea, incat parca fiecare cadou e o piatra pretioasa, greu de acceptat. La multi ani, sor'mea!



.. totul pare acum doar un vis. ma simt ca si cum m'am trezit din el intr-o realitate rece. zanele exista doar in povesti, nu stiati?...