Sufar de episoade grave de procrastination. Nu stiu cum s'ar traduce asta mai bine: lalaiala, frecat menta, gasit scuze... Oricum s'ar numi, ma face sa sufar cand mi-e lumea mai draga.
Ma bucur uneori ca mi-am lasat timp sa fac un lucru: sa invat pentru un examen, sa lucrez la un proiect. Au fost cazuri cand mi-am luat concediu pentru lucrul respectiv. Hotarata sa lucrez, mi-am sacrificat timpul pe care l-as fi putut petrece cu omuletii dragi mie, sau afara cu soarele sau facand orice altceva care m'ar fi facut sa ma simt bine.
Dar nu. Eu stau in casa sa lucrez. Si chiar daca treaba nu merge, eu agonizez in continuare pe calculator/manual si nu ma dau batuta, caci treaba trebuie facuta.
Si uite asa se face noapte; trece ziua, trece vacanta si fara vreun rezultat notabil. Ma simt obosita de atata incercat, descurajata de atata nereusita si amarata de all work and no play.
Ma mai ajuta uneori omuletii care au produs carti si audiobooks de management al timpului, cu idei, cu incurajari, hai ca merge, hai inca un pic!
Dar cu toti omuletii si cu tot concediul, parca un cineva jucaus si invizibil imi tot da peste mana cand lucrez, imi pune mainile peste ochi, ma gadila, ma trage de par.. orice numai sa nu lucrez.
Mai ajuta uneori cate un termen foarte apropiat, care imi da o senzatie de urgenta si teama care sperie spiridusii poznasi. Dar uneori nici termenul acela nu descurca situatia.
Si uite asa, weekendul a trecut, n'am iesit nicaieri, nici de muncit n'am reusit nimic. Depun la ora asta tarzie armele, in speranta ca maine sa am sanse de munca rodnica si hotarata ca weekendul viitor sa imi fac numai de joaca, sa nu mai sufar de frustrarile procrastino-lalaielii..
Mai suferiti careva de atari suferinte? Si ce antidot folositi?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
cum iti spuneam, la mine maladia s-a cronicizat, mai ales ca am devenit imuna si la leacuri.
Iar cand sa ma sperii si eu de deadline-uri, ma loveste tamp cate o stare de nesimitire si indiferenta fata de "ceste micimi" ale vietii - job, proiecte(din seria neconstructiva "las` ca toate trec, numai autobuzele nu").
pe aceasta cale o data pornita, ajung sa ma intalnesc cu puiul care a traversat autostrada....si sa ma revolt proletar: Care autostrada fratilor? Propaganda nerusinata se foloseste de pui pentru a ne convinge ca in Romania se construiesc autostrazi...
so you see, tu inca esti bine :)))).
Trimiteți un comentariu