Zic unii omuleti ca anul 2000 n'a fost sa fie, dar acum, gata, vine sfarsitul lumii.
Ce ganduri ma incearca?
- n'are cum sa fie asa de repede, eu sunt sortita sa fiu pe'aici pana pe la 90 de ani si nu vad cum as supravietui eu sfarsitului lumii. Nu, sigur sfarsitul lumii n'are cum sa fie pana prin 2070.
- pacat ca am petrecut saptamana punand ordine prin lucruri.. o sa se faca din nou mizerie. Ca si cum ai spala masina inainte sa ploua..
- ce tare sa nu trebuiasca sa astept atatia ani sa'mi revad fetele!
- oare sa ma mai duc de luni pana miercuri la birou?..
- pacat ca mi-am platit ratele pe luna asta in loc sa ma duc sa fac terapie prin shopping :)
- sper sa fie miercuri dupa-masa, nu dimineata, sa apuc sa mai pun o vorba buna pentru mine si ai mei
- bine ca n'am stat sa invat pentru examenul din decembrie - m'as fi ofticat :)
- bine ca am apucat sa am vacanta
- bine ca prind si un weekend pana atunci
- bine ca i-am vazut si am vorbit cu mai toti ai mei in ultima vreme
Cumva, nu mi s-ar parea un lucru asa de rau, deja omenirea a mai scapat de cateva ori si - evident - nu ne-am invatat minte. What the heck - next level!
Si, desi sunt sigura ca ne vom citi aici si joi, as fi curioasa ce ganduri va incearca pe voi in fata acestei (infime) posibilitati.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
pana la urma tot vom muri, ca e miercuri ca e joi, acum sau pste 30 de ani dar cred ca e mai bine sa fie ceva neanuntat pentru ca asa ne grabim sa facem lucruri pe care poate ar trebui sa le gandim mai mult... sa lasam totul sa vina de la sine, sa traim viata asa cum e, indiferent cand se sfarseste
nici nu vreau sa-mi imaginez ce-o fi pe saracii oameni de la tara care au vazut asa ceva la televizor. :D
Trimiteți un comentariu