luni, 29 iunie 2009
Lectii de poveste in momente grele
"I can't do this, Sam."
"I know. It's all wrong. By rights we shouldn't even be here. But we are.
It's like in the great stories, Mr. Frodo. The ones that really mattered. Full of darkness and danger, they were.
And sometimes you didn't want to know the end. Because how could the end be happy? How could the world go back to the way it was when so much bad had happened?
But in the end, it's only a passing thing, this shadow. Even darkness must pass. A new day will come. And when the sun shines it will shine out the clearer. Those were the stories that stayed with you.
That meant something, even if you were too small to understand why. But I think, Mr. Frodo, I do understand. I know now. Folk in those stories had lots of chances of turning back, only they didn't.
They kept going. Because they were holding on to something."
joi, 25 iunie 2009
Memorii cu mustati
Cand m-ai gasit, intunericul si frigul din lume imi ajunsesera pana la oase. Obosisem sa tot fug de gheare dusmane ascutite si de ochi rai pe strazi pe care nu le mai recunosteam. Era frig in lume, si tremuram, si nu mai aveam putere sa fiu pisica.
Mi-ai deschis usa si m-ai primit inauntru, unde era cald si bine. Mi-ai curatat blanita, si m-ai uscat si periat.
Doamne, ce bine e sa fiu iar curata, si sa stau la caldurica, departe de strazile ude si intunecate!
Mi-ai adus hrana buna si calda si m-ai lasat sa torc in culcusul tau si sa fiu iar pisica.
Maine poate voi porni iar sa cuceresc strazile lumii, si stiu ca nu ma vei lasa sa ma ratacesc de tot; si ca vei fi adapostul meu cald atunci cand nu mai am putere sa fiu pisica si sa lupt cu strazile reci si ude. Miaultumesc!
Mi-ai deschis usa si m-ai primit inauntru, unde era cald si bine. Mi-ai curatat blanita, si m-ai uscat si periat.
Doamne, ce bine e sa fiu iar curata, si sa stau la caldurica, departe de strazile ude si intunecate!
Mi-ai adus hrana buna si calda si m-ai lasat sa torc in culcusul tau si sa fiu iar pisica.
Maine poate voi porni iar sa cuceresc strazile lumii, si stiu ca nu ma vei lasa sa ma ratacesc de tot; si ca vei fi adapostul meu cald atunci cand nu mai am putere sa fiu pisica si sa lupt cu strazile reci si ude. Miaultumesc!
miercuri, 24 iunie 2009
Doua ganduri pe ziua de azi
Gandul 1: Nu imi place colega negativista care vede totul in negru. Imi pare rau pentru suferinta ei. Totul in negru si dus la extrem ma aduce in pragul nervilor. Negativismul ei ma contamineaza. Cu fiecare nemultumire in plus pe care o exprima, il simt cum imi cuprinde treptat varful degetelor si inainteaza incet, dar sigur sa ma cuprinda toata. Am noroc ca uneori se termina programul inainte ca pata neagra sa se intinda pana in crestet si pana in talpi.
Vorbeam astazi cu entuziasm despre oameni care fac diferenta in viata cuiva; sunt cativa astfel de oameni carora as vrea sa le multumesc si sa le spun ca mi-au schimbat viata. Se pare ca sunt si unii carora doar le-as spune ca imi influenteaza viata in fiecare zi.
Gandul 2: As vrea sa ma pot vedea din afara. M-am surprins azi a nu stiu cata oara vorbind despre cineva in termeni foarte pozitivi si foarte concreti. Ii vad clar si partile bune, si pe cele rele. Cele bune insa imi prind mai mult ochiul. Vad persoana, vad clar ce ar putea realiza cu acele parti bune, vad ce drumuri i s-ar potrivi. As vrea sa ii pot insufla claritatea si determinarea cu care oportunitatile ei se vad prin ochii mei.
Cred ca, daca m-as putea vedea din afara, as putea avea claritate si despre persoana mea. Si curaj sa merg pe drumurile pe care ii vad pe altii pornind. Si incredere sa cer pentru mine succesele pe care ii vad pe altii obtinandu-le.
Vorbeam astazi cu entuziasm despre oameni care fac diferenta in viata cuiva; sunt cativa astfel de oameni carora as vrea sa le multumesc si sa le spun ca mi-au schimbat viata. Se pare ca sunt si unii carora doar le-as spune ca imi influenteaza viata in fiecare zi.
Gandul 2: As vrea sa ma pot vedea din afara. M-am surprins azi a nu stiu cata oara vorbind despre cineva in termeni foarte pozitivi si foarte concreti. Ii vad clar si partile bune, si pe cele rele. Cele bune insa imi prind mai mult ochiul. Vad persoana, vad clar ce ar putea realiza cu acele parti bune, vad ce drumuri i s-ar potrivi. As vrea sa ii pot insufla claritatea si determinarea cu care oportunitatile ei se vad prin ochii mei.
Cred ca, daca m-as putea vedea din afara, as putea avea claritate si despre persoana mea. Si curaj sa merg pe drumurile pe care ii vad pe altii pornind. Si incredere sa cer pentru mine succesele pe care ii vad pe altii obtinandu-le.
Poti schimba viitorul - 25 Iunie
Maine, 25 iunie 2009, 23 de tari europene vor celebra Ziua Europeana a sigurantei la trecerile la nivel cu calea ferata.
Desi circulatia feroviara prezinta un grad de siguranta net superior circulatiei rutiere, 600 accidente au loc anual pe trecerile la nivel cu calea ferata in Europa. Sub sloganul „Stop accidentelor! Europa pentru treceri la nivele mai sigure!” se vor organiza actiuni de constientizare [..citeste mai departe aici..]
Desi circulatia feroviara prezinta un grad de siguranta net superior circulatiei rutiere, 600 accidente au loc anual pe trecerile la nivel cu calea ferata in Europa. Sub sloganul „Stop accidentelor! Europa pentru treceri la nivele mai sigure!” se vor organiza actiuni de constientizare [..citeste mai departe aici..]
luni, 15 iunie 2009
Cu ce sa ne hranim sau cine e Razvan Lucescu
Vreau sa va povestesc de ceva timp despre hrana cu care ma hranesc eu ori de cate ori am ocazia. Nu ma refer la nutritia mai mult sau mai putin sanatoasa de zi cu zi, ci la hrana cu care imi hranesc eul cand oboseste sa mearga inainte prin zilele romanesti ale vietii cotidiene.
Best Year Yet
Am fost in martie la seminarul Best Year Yet organizat de Learning About. Am ajuns dimineata, destul de devreme.
Am gasit sala si, din hol, am vazut tot felul de intrumente muzicale, carora nu stiu sa le spun pe nume - tobe africane, clincanitoare, bazaitoare, care mai de care. Stiind care sunt abilitatile mele artistice si ce ureche muzicala am, mi-am spus ca e momentul sa dau discret inapoi si sa fac altceva in ziua respectiva. Chiar in timp ce faceam primul pas cu spatele catre usa, Monica m-a vazut si a venit sa imi ureze bun venit. Nu mai era scapare, asa ca am ramas. Am vrut sa ma asez intr-un loc discret-neutru "in ultima banca", dar din nou am primit invitatie pentru un loc foarte vizibil "in prima banca".
Nu cred ca are sens sa va povestesc ce s-a intamplat la seminar - pana nu il traiesti propriu-zis, oricarei povestiri ii lipseste substanta. Ce pot sa va povestesc este ca m-am distrat foarte tare. Am cantat la tobe si la inca un instrument ca un tub lung, am ras si m-am simtit bine. Am uitat complet ca nu am ureche muzicala sau abilitati artistice.
In plus, m-am gandit la ce lucruri extraordinare ar putea exista in viata mea personala si profesionala, la ce as putea sa visez si ce ar fi daca as visa, in viata mea mica de zi cu zi, la lucrurile acelea marete; si cum ar creste viata mea mica mica daca mi-as da voie sa am lucrurile marete la care visez. Mi-am simtit eul energizat si pot sa va spun ca unele din lucrurile la care m-am gandit acolo au inceput sa se contureze si in realitate.
The Meaning of a Valuable Leader
Tot intru hranirea eului am fost astazi la un alt eveniment Learning About. De data asta, era vorba despre lideri, iar invitat special era Razvan Lucescu.
Acum, trebuie spus ca, daca ar disparea fotbalul, probabil ca as observa acest lucru in 30 pana la 50 de ani. Ca atare, asteptam cu mare interes sa vad cum se integreaza Razvan Lucescu cu hrana eului si african drumming.
De jucat ne-am jucat din nou cu mare placere. Am fost parte dintr-o orchestra extraordinara, ne-am armonizat melodiile si energiile, am pus in scena povesti fantastice, din lumi pe care le-am creat si modificat cum ne-a placut noua mai bine. Ne-am dat cu parerea despre ce este un lider si cum ar trebui sa fie si cat de lideri suntem si ce isi doresc liderii din noi.
Si a venit Razvan. Nu a tinut lectii. Ne-a spus povestea lui - dificultatile de care s-a lovit si cum le-a gestionat si transformat in oportunitati. Cum si-a creat drumul pe care il are acum. Cum a lucrat cu echipele si cum au ajuns impreuna acolo unde au ajuns. Ce a facut cand i-a fost greu. Ce a facut cand i-a fost bine. Cine il inspira. Ce face cu si pentru echipa cu care lucreaza.
Dupa ce a vorbit si ne-a raspuns la intrebari, pot sa va spun ca in continuare nu as observa daca ar disparea fotbalul. Insa ceea ce ne-a spus Razvan Lucescu astazi si felul in care a vorbit mi-au hranit eul si m-au inspirat.
Il admir pentru ca are valori solide dupa care isi conduce viata. Un lider care pune familia pe primul loc - ei, cu asta chiar m-am putut identifica. Nu are filosofii complicate. Ce e important ca sa reusesti? Pasiunea, comunicarea si increderea.
Statea in fata noastra si povestea despre felul in care a insuflat incredere unor oameni si i-a ajutat sa aiba succese la care poate nu se gandisera. Acum, sincer, cum ar fi sa fie cineva acolo pentru tine cand esti cu moralul la pamant, cand abia crezi in tine cat sa te impingi de pe o zi pe cealalta? Cineva care sa CREADA in tine, asa incat si tu sa poti sa crezi?..
Mai concret decat atat am retinut ca a spus NU abandonului si mesajelor de neincredere, si a spus DA succesului.
Discursul lui a fost atat de POZITIV, iar el foarte deschis si franc. M-a impresionat cat de bine intelege oamenii, si felul in care intelege sa relationeze cu ei.
Cati dintre sefii nostri inteleg ca orice om, oricat ar fi el de bun sau de realizat, are nevoie de feedback pozitiv, de recunoasterea calitatilor si realizarilor?..
E greu sa vorbesti despre ceva care te inspira, e ca si cum ai dansa despre arhitectura, cum ar zice englezii. Nu poti sa povestesti un seminar, sau sa descrii prea bine efectul unui lider in vietile oamenilor.
De aceea, eu am sa ma opresc aici cu povestirea mea, imi voi lasa eul sa se bucure de hrana de astazi si voi incerca sa folosesc ceea m-a inspirat. Dragilor, succese nemasurate, numai voi alegeti cat de multe sau de mari sa fie!
Best Year Yet
Am fost in martie la seminarul Best Year Yet organizat de Learning About. Am ajuns dimineata, destul de devreme.
Am gasit sala si, din hol, am vazut tot felul de intrumente muzicale, carora nu stiu sa le spun pe nume - tobe africane, clincanitoare, bazaitoare, care mai de care. Stiind care sunt abilitatile mele artistice si ce ureche muzicala am, mi-am spus ca e momentul sa dau discret inapoi si sa fac altceva in ziua respectiva. Chiar in timp ce faceam primul pas cu spatele catre usa, Monica m-a vazut si a venit sa imi ureze bun venit. Nu mai era scapare, asa ca am ramas. Am vrut sa ma asez intr-un loc discret-neutru "in ultima banca", dar din nou am primit invitatie pentru un loc foarte vizibil "in prima banca".
Nu cred ca are sens sa va povestesc ce s-a intamplat la seminar - pana nu il traiesti propriu-zis, oricarei povestiri ii lipseste substanta. Ce pot sa va povestesc este ca m-am distrat foarte tare. Am cantat la tobe si la inca un instrument ca un tub lung, am ras si m-am simtit bine. Am uitat complet ca nu am ureche muzicala sau abilitati artistice.
In plus, m-am gandit la ce lucruri extraordinare ar putea exista in viata mea personala si profesionala, la ce as putea sa visez si ce ar fi daca as visa, in viata mea mica de zi cu zi, la lucrurile acelea marete; si cum ar creste viata mea mica mica daca mi-as da voie sa am lucrurile marete la care visez. Mi-am simtit eul energizat si pot sa va spun ca unele din lucrurile la care m-am gandit acolo au inceput sa se contureze si in realitate.
The Meaning of a Valuable Leader
Tot intru hranirea eului am fost astazi la un alt eveniment Learning About. De data asta, era vorba despre lideri, iar invitat special era Razvan Lucescu.
Acum, trebuie spus ca, daca ar disparea fotbalul, probabil ca as observa acest lucru in 30 pana la 50 de ani. Ca atare, asteptam cu mare interes sa vad cum se integreaza Razvan Lucescu cu hrana eului si african drumming.
De jucat ne-am jucat din nou cu mare placere. Am fost parte dintr-o orchestra extraordinara, ne-am armonizat melodiile si energiile, am pus in scena povesti fantastice, din lumi pe care le-am creat si modificat cum ne-a placut noua mai bine. Ne-am dat cu parerea despre ce este un lider si cum ar trebui sa fie si cat de lideri suntem si ce isi doresc liderii din noi.
Si a venit Razvan. Nu a tinut lectii. Ne-a spus povestea lui - dificultatile de care s-a lovit si cum le-a gestionat si transformat in oportunitati. Cum si-a creat drumul pe care il are acum. Cum a lucrat cu echipele si cum au ajuns impreuna acolo unde au ajuns. Ce a facut cand i-a fost greu. Ce a facut cand i-a fost bine. Cine il inspira. Ce face cu si pentru echipa cu care lucreaza.
Dupa ce a vorbit si ne-a raspuns la intrebari, pot sa va spun ca in continuare nu as observa daca ar disparea fotbalul. Insa ceea ce ne-a spus Razvan Lucescu astazi si felul in care a vorbit mi-au hranit eul si m-au inspirat.
Il admir pentru ca are valori solide dupa care isi conduce viata. Un lider care pune familia pe primul loc - ei, cu asta chiar m-am putut identifica. Nu are filosofii complicate. Ce e important ca sa reusesti? Pasiunea, comunicarea si increderea.
Statea in fata noastra si povestea despre felul in care a insuflat incredere unor oameni si i-a ajutat sa aiba succese la care poate nu se gandisera. Acum, sincer, cum ar fi sa fie cineva acolo pentru tine cand esti cu moralul la pamant, cand abia crezi in tine cat sa te impingi de pe o zi pe cealalta? Cineva care sa CREADA in tine, asa incat si tu sa poti sa crezi?..
Mai concret decat atat am retinut ca a spus NU abandonului si mesajelor de neincredere, si a spus DA succesului.
Discursul lui a fost atat de POZITIV, iar el foarte deschis si franc. M-a impresionat cat de bine intelege oamenii, si felul in care intelege sa relationeze cu ei.
Cati dintre sefii nostri inteleg ca orice om, oricat ar fi el de bun sau de realizat, are nevoie de feedback pozitiv, de recunoasterea calitatilor si realizarilor?..
E greu sa vorbesti despre ceva care te inspira, e ca si cum ai dansa despre arhitectura, cum ar zice englezii. Nu poti sa povestesti un seminar, sau sa descrii prea bine efectul unui lider in vietile oamenilor.
De aceea, eu am sa ma opresc aici cu povestirea mea, imi voi lasa eul sa se bucure de hrana de astazi si voi incerca sa folosesc ceea m-a inspirat. Dragilor, succese nemasurate, numai voi alegeti cat de multe sau de mari sa fie!
vineri, 12 iunie 2009
marți, 9 iunie 2009
Solutia pentru criza
In Grecia am descoperit solutia pentru criza mondiala. Nu e rezultatul vreunei meditatii profunde, nici a unor calcule complicate. Nu e transpusa codificat in vreun document ultrasecret. E mai mult decat la vedere, e scrisa mare pe pereti:
luni, 8 iunie 2009
Cine nu voteaza nu conteaza. Dar cine voteaza?..
Mare dilema mare ieri. Sa votez?.. Sa nu votez?.. Ce as putea sa votez?..
La ultimele alegeri va indemnam de zor sa votati. Nu am gresit atunci, cred si acum ca e dreptul nostru, castigat cu greu prin sacrificii in trecut. Cred ca, daca nu am mai avea acest drept, am suferi si am lupta sa il obtinem din nou.
Stiu si eu cam cat entuziasm poti avea la vot cand ai de ales intre "succesurile" unora si esecuri precum Beccali sau Vadim. Si eu m-am saturat sa tot aleg raul cel mai mic.
Mai nou, dupa ultimele alegeri, am descoperit ca nici acela nu este chiar o optiune la indemana. Am vazut ca pot da vot de blam, iar acela sa nu insemne nimic, in conditiile in care inamicii isi dau apoi mana si fac aliante, calcand in picioare dreptul meu de a alege.
Din pacate, nimeni in Europa si in lume nu considera absenteismul ca o expresie a protestului. Nu simt ca ma reprezinta guvernul actual, nici europarlamentarii alesi.
Nu vad ce optiune am, decat aceea de a vota totusi. A lasa lucrurile in voia lor nu este o optiune viabila. A vota e singurul mod in care pot incerca totusi sa schimb ceva.
In tara noastra insa.. regulile sunt pentru fraieri se pare.
"Vai, vrei sa perforezi?! Dar e duminica seara! Lasa, ca nu vine nimeni!"
"De ce nu traversezi? Ce daca e rosu, nu vezi ca nu vine nimic?!"
Ceva similar mi-a sunat in urechi ieri la vot - pe bune! Comisia de la sectia de vot se hlizea in gura mare ca m-am dus, ca eram probabil singura pana la ora amiezii care daduse pe acolo. M-am simtit nelalocul meu, ne-romanca, actionand contra spiritului gregar care pune lucrurile in miscare pe plaiurile vadimesti si beccalicesti.
La ultimele alegeri va indemnam de zor sa votati. Nu am gresit atunci, cred si acum ca e dreptul nostru, castigat cu greu prin sacrificii in trecut. Cred ca, daca nu am mai avea acest drept, am suferi si am lupta sa il obtinem din nou.
Stiu si eu cam cat entuziasm poti avea la vot cand ai de ales intre "succesurile" unora si esecuri precum Beccali sau Vadim. Si eu m-am saturat sa tot aleg raul cel mai mic.
Mai nou, dupa ultimele alegeri, am descoperit ca nici acela nu este chiar o optiune la indemana. Am vazut ca pot da vot de blam, iar acela sa nu insemne nimic, in conditiile in care inamicii isi dau apoi mana si fac aliante, calcand in picioare dreptul meu de a alege.
Din pacate, nimeni in Europa si in lume nu considera absenteismul ca o expresie a protestului. Nu simt ca ma reprezinta guvernul actual, nici europarlamentarii alesi.
Nu vad ce optiune am, decat aceea de a vota totusi. A lasa lucrurile in voia lor nu este o optiune viabila. A vota e singurul mod in care pot incerca totusi sa schimb ceva.
In tara noastra insa.. regulile sunt pentru fraieri se pare.
"Vai, vrei sa perforezi?! Dar e duminica seara! Lasa, ca nu vine nimeni!"
"De ce nu traversezi? Ce daca e rosu, nu vezi ca nu vine nimic?!"
Ceva similar mi-a sunat in urechi ieri la vot - pe bune! Comisia de la sectia de vot se hlizea in gura mare ca m-am dus, ca eram probabil singura pana la ora amiezii care daduse pe acolo. M-am simtit nelalocul meu, ne-romanca, actionand contra spiritului gregar care pune lucrurile in miscare pe plaiurile vadimesti si beccalicesti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
