Best Year Yet
Am fost in martie la seminarul Best Year Yet organizat de Learning About. Am ajuns dimineata, destul de devreme.
Am gasit sala si, din hol, am vazut tot felul de intrumente muzicale, carora nu stiu sa le spun pe nume - tobe africane, clincanitoare, bazaitoare, care mai de care. Stiind care sunt abilitatile mele artistice si ce ureche muzicala am, mi-am spus ca e momentul sa dau discret inapoi si sa fac altceva in ziua respectiva. Chiar in timp ce faceam primul pas cu spatele catre usa, Monica m-a vazut si a venit sa imi ureze bun venit. Nu mai era scapare, asa ca am ramas. Am vrut sa ma asez intr-un loc discret-neutru "in ultima banca", dar din nou am primit invitatie pentru un loc foarte vizibil "in prima banca".
Nu cred ca are sens sa va povestesc ce s-a intamplat la seminar - pana nu il traiesti propriu-zis, oricarei povestiri ii lipseste substanta. Ce pot sa va povestesc este ca m-am distrat foarte tare. Am cantat la tobe si la inca un instrument ca un tub lung, am ras si m-am simtit bine. Am uitat complet ca nu am ureche muzicala sau abilitati artistice.
In plus, m-am gandit la ce lucruri extraordinare ar putea exista in viata mea personala si profesionala, la ce as putea sa visez si ce ar fi daca as visa, in viata mea mica de zi cu zi, la lucrurile acelea marete; si cum ar creste viata mea mica mica daca mi-as da voie sa am lucrurile marete la care visez. Mi-am simtit eul energizat si pot sa va spun ca unele din lucrurile la care m-am gandit acolo au inceput sa se contureze si in realitate.
The Meaning of a Valuable Leader
Tot intru hranirea eului am fost astazi la un alt eveniment Learning About. De data asta, era vorba despre lideri, iar invitat special era Razvan Lucescu.
Acum, trebuie spus ca, daca ar disparea fotbalul, probabil ca as observa acest lucru in 30 pana la 50 de ani. Ca atare, asteptam cu mare interes sa vad cum se integreaza Razvan Lucescu cu hrana eului si african drumming.
De jucat ne-am jucat din nou cu mare placere. Am fost parte dintr-o orchestra extraordinara, ne-am armonizat melodiile si energiile, am pus in scena povesti fantastice, din lumi pe care le-am creat si modificat cum ne-a placut noua mai bine. Ne-am dat cu parerea despre ce este un lider si cum ar trebui sa fie si cat de lideri suntem si ce isi doresc liderii din noi.
Si a venit Razvan. Nu a tinut lectii. Ne-a spus povestea lui - dificultatile de care s-a lovit si cum le-a gestionat si transformat in oportunitati. Cum si-a creat drumul pe care il are acum. Cum a lucrat cu echipele si cum au ajuns impreuna acolo unde au ajuns. Ce a facut cand i-a fost greu. Ce a facut cand i-a fost bine. Cine il inspira. Ce face cu si pentru echipa cu care lucreaza.
Dupa ce a vorbit si ne-a raspuns la intrebari, pot sa va spun ca in continuare nu as observa daca ar disparea fotbalul. Insa ceea ce ne-a spus Razvan Lucescu astazi si felul in care a vorbit mi-au hranit eul si m-au inspirat.
Il admir pentru ca are valori solide dupa care isi conduce viata. Un lider care pune familia pe primul loc - ei, cu asta chiar m-am putut identifica. Nu are filosofii complicate. Ce e important ca sa reusesti? Pasiunea, comunicarea si increderea.
Statea in fata noastra si povestea despre felul in care a insuflat incredere unor oameni si i-a ajutat sa aiba succese la care poate nu se gandisera. Acum, sincer, cum ar fi sa fie cineva acolo pentru tine cand esti cu moralul la pamant, cand abia crezi in tine cat sa te impingi de pe o zi pe cealalta? Cineva care sa CREADA in tine, asa incat si tu sa poti sa crezi?..
Mai concret decat atat am retinut ca a spus NU abandonului si mesajelor de neincredere, si a spus DA succesului.
Discursul lui a fost atat de POZITIV, iar el foarte deschis si franc. M-a impresionat cat de bine intelege oamenii, si felul in care intelege sa relationeze cu ei.
Cati dintre sefii nostri inteleg ca orice om, oricat ar fi el de bun sau de realizat, are nevoie de feedback pozitiv, de recunoasterea calitatilor si realizarilor?..
E greu sa vorbesti despre ceva care te inspira, e ca si cum ai dansa despre arhitectura, cum ar zice englezii. Nu poti sa povestesti un seminar, sau sa descrii prea bine efectul unui lider in vietile oamenilor.
De aceea, eu am sa ma opresc aici cu povestirea mea, imi voi lasa eul sa se bucure de hrana de astazi si voi incerca sa folosesc ceea m-a inspirat. Dragilor, succese nemasurate, numai voi alegeti cat de multe sau de mari sa fie!
4 comentarii:
Sunt de acord cu finalul postului tau !
Este foarte important sa stim cum sa ne facem viata mai frumoasa, dar in ultimul timp, parca oricat de mult m-as stradui nu reusesc !
Stiu ce imi vei raspunde : probabil nu ma straduiesc suficient ! E foarte posibil!
Dar, chiar si asa, fara ganduri prea roz pentru ziua de maine, iti spun ca mai vrem astfel de ganduri! Sunt bune si ne fac bine la minte , zic eu...
Multumesc ! Si o imbratisare :)
Cred ca iti doresti mult, cum si eu imi doresc. Teoria legilor atractiei e perfecta; cu practica e mai greu :)
Mi-am amintit ce frumos este sa transformi visele in sperante si sperantele si realitate.
Am aflat pe propria piele si a celor din jurul meu ca asa e viata plina de prapastii... important este sa iti gasesti locul si sa inveti sa zbori de pe o culme pe alta fara sa te prabusesti,
Iar cand s-a surpat linistea pamantului de sub picioarele tale si propriile aripi nu te ajuta singura solutie este existenta cuiva care sa te faca sa crezi ca vei reusi... si cu siguranta ai s-o si faci
si inca ceva... sunt oameni pe lumea asta care au aceasta menire... de a-i iubi pe ceilalti si de a-i intelege si incuraja
Si mie imi place foarte mult de Razvan Lucescu. Nu ma intereseaza de la ce echipa vine sau cu ce echipa tine, ci imi place de el ca om, ca si constructie, cat de simtit este si ce treaba buna face acolo unde se duce.
Trimiteți un comentariu