Tot ceea ce am construit ma priveste cu ochi binevoitori si-mi vorbeste cu complezenta, cum te-ai adresa unui oaspete, in timp ce te intrebi cat mai sta.
Trec grabita pe acasa, trec grabita prin relatii.
Pentru mine, timpul zboara, mi se pare ca lipsesc putin. Cand apuc sa clipesc si sa mai privesc in jur vad zilele care au trecut peste ai mei fara ca eu sa fiu langa ei. Sunt prietenosi, cum ai fi cu un oaspete, dar sunt constienta ca nu ne mai stim.
Imi construiesc adapost din cifre care dau zero, la adapostul lor vreau sa imi tin familia si viitorul meu. Pana e gata fundatia, ma simt straina in viata mea, oaspete in viata celor dragi, si sper ca, din atata construit pe zero-uri, sa nu devina intr-o zi viata mea un mare zero barat.
4 comentarii:
o sa fie bine :). iti intri tu intr-un ritm bun, pana la urma o sa fie ok.
Roxana
Foarte adevarat sister. Munca asta...te-a acaparat rau de tot. Nu mai arati la fel, esti tot timpul pe fuga si stresata.Ar trebui sa ma mai asculti si pe mine cand iti mai spun cate una alta si sa nu te mai temi de schimbari. Nimic nu merita sa te dedai intrutotul cu atat mai putin munca/ banii.
Despre invatat...cred ca ai studiat destul. TRebuie sa gasesti timp pentru tine si descoperi si alte lucruri. Te-ai concentrat prea mult pe asta si timpul trece....
O sa fie ok. Trebuie sa inveti sa culegi roadele eforturilor pe care le-ai depus fara sa te temi de esec. Meriti mai mult crede-ma.
Multumesc mult, fetelor! Va imbratisez!
Pastrand proportiile, sunt absolut de acord cu A.
Chiar si asa , te imbratisez...
Trimiteți un comentariu