Jumper

Am vazut de curand filmul Jumper. Pe scurt, povestea e despre un omulet darut cu abilitatea supranaturala de a face salturi in spatiu, de a se teleporta oriunde doreste. Totul bine si frumos, pana cand descopera ca este vanat de omuletii rai care nu se pot teleporta oriunde doresc.

De la a avea lumea la picioarele lui, Jumper-ul din poveste se trezeste bagat in corzi, facand salturi dureroase din lume'n lume, de la un soc electric la altul. Lipsit de profunzime, plin de clisee rasuflate si raspunsuri din gama "uite-asa", filmul merita vazut pentru ca si viata e tot un raspuns din gama "uite-asa" sau "de-aia".

Dupa Jumper am incercat si eu faza cu sariturile. Sar din loc in loc, de acasa la birou, in alt loc, in alta banca, in alt oras, tot sar intre lumi, cautand sa scap de muscatura socului electric. Pana acum, singurul lucru care nu se schimba intre sarituri e chiar socul electric, pe care nu reusesc sa-l pierd intre lumi. Schimb lumile care'mi sunt dragi ca sa scap de el, dar doar pe ele le pierd, el ramane.

Vreau sa franez, sa nu-mi mai sacrific lumile ca sa scap de limba lui ascutita. Vreau sa am iar lumea la picioare.