Doruri de Mos Nicolae

Tata a trimis in seara asta o femeie sa ne aduca o sacosa mare de cumparaturi si un brad. Cand am vazut bradul, inalt si nedesfacut, am fost uimita. Cand l'am desfacut si montat, bradul era mic si rar si vai de capul lui.

M-am trezit cu gandul la Filip. Acum cinci ani pe vremea asta luni i'am fi sarbatorit pe Filip si pe Nicoleta Gabriela. Filip ar fi venit cu un brad mare si bogat din frigul de afara. Gabita s'ar fi mirat de el si l'ar fi tot intrebat pe "Nicsor" de unde si cum l'a luat si cum se pune globul asta sau celalalt. Si a doua zi dimineata am fi gasit fiecare cate ceva in incaltari, ca pentru Filip toti eram copii, inclusiv mama, si de Mos Nicolae, si de Craciun, si de 1 Iunie.

Intre timp, Gabita s-a dus intr'o lume mai buna, si intr'o zi l'a strigat si pe "Nicsor", asa ca s'a dus si el. Si, din doi sarbatoriti intr'o zi, am ramas singuri in lumea asta rece si neagra. Ne inghesuim unii in altii ca puii aia sa ne incalzim si sa ne avem unii pe altii cati mai suntem. De Mos Nicolae nu mai sarbatorim pe nimeni, doar ne gandim la Filip si Gabita pe care i'am fi sarbatorit acum cinci ani, si la buna Eliza, care e cu ei intr-o lume mai buna speram, si tinem unii de altii cati ne mai avem.

Brad am avut in fiecare an, Filip n'a permis sa fie nici un an prea greu sau prea intunecat, incat sa n-avem brad. O sa avem brad si anul asta, pentru ca Filip n'ar fi vrut sa fie nici un an prea greu sau prea intunecat, incat sa n'avem brad. Ce am putea sa punem in brad, sa straluceasca atat de tare, incat sa nu vedem cat de mult am saracit in numai cinci ani?..