Premiul Intai

(din gama 'ma las de bloguri in limbi straine, ca in limba mea e mai bine') In clasea a sasea am luat premiul intai prima data in viata mea. A fost mare chestie, ca ieseam mereu pe locul doi dupa Lacatus. Vroiam si eu sa vad cum e cu coronita. Si a fost frumos. Am avut o coronita mare, plina cu cele mai frumoase flori, pe care mi-a facut-o mama mult mai frumos decat coronitele scumpe de la piata. Eu eram convinsa atunci ca mama imi face coronita pentru ca ea stie mai frumos, nu ca poate nu si-ar permite coronitele scumpe de la piata. Unchiul si matusa mea, care erau bogati, m-au dus la cumparaturi si mi-au cumparat fusta de blugi si o camasa alba frumoasa. Surioarele mele au luat si ele premii, si parintii nostri au venit cu noi la scoala, la festivitatea de premiere. Tata a stat putin, cred ca ii era ciudat, ca noi nu faceam prostii si el nu avea treaba la scoala in general. Cand s-a terminat festivitatea, mama ne-a dus sa ne ia inghetata, era o vara torida si era ceva special sa ne ia inghetata. Ne-a dus la dozator si se lauda pe la cunostinte, toata lumea se uita la noi ca eram atatea fetite cu coronite. Si o prietena de-a mamei tot zicea ca am luat premiul intai si sa ne cumpere inghetata scumpa, nu din aia diluata de la dozator, ca e numai apa. Si eu ma simteam mandra, ca toata lumea recunostea reusita mea ca ceva demn de lauda. Nu m-am gandit nici un moment cu s-ar fi simtit mama mea. Saracii parintii nostri, ne-au dat tot ce au avut, nu si-au permis sa ne ia inghetata scumpa. Ii iubesc din toata inima, nu le merit dragostea, tot ce au sadit in anii de sacrificii pe care le-au facut pentru noi imi da putere in fiecare noua zi. Tatal meu traieste acum in inima mea, sper ca stie cat de mult il iubesc! Mama, vreau ca in anul care vine sa imi citesti blogul, sa inveti engleza si sa fii langa noi pe orice meridian ne-am lua zborul. Te iubesc! Lumi