Jos cu banii

Urasc banii care iti scanteie in ochi. Urasc banii care iti tremura in vorba. Urasc banii care construiesc pereti intre noi.

Banii iti soptesc noaptea in perna. Banii iti ascut limba si iti inaspresc vorba. Banii sclipesc pe lama cutitului, banii iti spun ca pentru ei merita orice. Banii ti se pun pe ochi si nu vezi decat ceea ce iti lipseste. Banii iti pot aduce fericirea si tie si alor tai, pe care ii dai la o parte ca sa obtii mai multi bani.



Banii sunt Fata Morgana care iti duce limitele mai departe. Nu mai ai familie, nu iti trebuie suflet, trebuie sa te mai vinzi putin, numai putin, pentru atat de multi bani! Banii iti vor aduce eliberarea, si cu cat mai multi bani obtii, cu atat mai putina libertate ai. Si atunci te lupti sa ai mai multi bani, ca sa obtii eliberarea, si cu cat mai mult lupti sa ai bani pentru libertate, cu atat mai putina vei avea. Inca putin, doar de data asta.. si tot nu intelegi ca eliberarea de bani este singura care te va salva.



Ma dor banii cu care ma mint ca totul e ok. Imi injectez bani ca sa uit de mine, sa uit de tine, sa umplu golul care ma seaca. Banii imi apasa pe suflet, imi manjesc diminetile si imi paraziteaza somnul.



Cu mintea impaienjenita de bani, pot inca sa-mi amintesc de o vreme cand aveam atat de putini bani, si totusi aveam atat de mult!

As vrea sa fiu o gramajoara de bani la picioarele tale, gramajoara de bani finala, cea care iti va aduce, in sfarsit, fericirea.

povesti fara cuvinte

Unde ne e locul

Miracole de zi cu zi (II)

De la visul cu vrabiuta am avut o perioada buna. Agitatie, planuri, oportunitati, dansuri, castiguri nesperate - exact cum imi place mie.

Viitoruri care mai de care mi se perinda prin fata ochilor, si eu le cantaresc cu aceeasi mirare cu care orice femeie incearca sa decida intre doua perechi de pantofi. Oameni, locuri, idei, probleme si solutiile lor, toate mi se succed prin fata ochilor cu viteza aproape subliminala.



Au venit toate dintr'o data, ca un Craciun bogat, si eu ma straduiesc sa jonglez cu toate, caci nu vreau sa'mi scape nici una. Sunt toate atat de bune, si mi'au lipsit!.. asa ca le vreau pe toate.

Parte dintr'un program de coaching cultural sustinut de specialisti dedicati trup si suflet cresterii mele intru cele inalte, aseara am fost la Opera. Ma simteam, cum s-ar fi spus la scoala, "intr-un spatiu atemporal", iar lojele cu catifea rosie mi-aminteau de un film cu vampiri care mi'a placut mult in copilarie.



Fetitei care visa sa faca parte din nobilime ii lipsise mersul demn cu capul sus, linistea snoaba si catifeaua rosie.Daca adaug si ingerasii cu parul frumos si rochiile lungi de epoca, nu e greu de inteles de ce m'am simtit ca intr-o mica poveste.


La intoarcere, peste oras se lasase o ceata inecacioasa si de sus se cernea ceva alb si foarte fin, incat la fiecare pas ma asteptam sa o vad pe fetita cu chibrituri.

vise cu aripi

Vrabiuta avea fata de copilut, dar numai eu observasem asta. Arata exact ca un pui de vrabie, numai fata o avea de copil, si cred ca si degetutele, dar nu sunt sigura, pentru ca in mod clar avea aripi.

Era imbracat tot in penaj gri, si, desi mie imi parea mai mult copilut decat vrabie, oamenii nu il distingeau de celelalte inaripate.



In viata reala, nu imi plac prea tare fiintele cu aripi, senzatia aia de cheratina si faptul ca mor foarte usor. In visul meu insa, nu imi era teama de copilutul vrabie. Imi era teama numai ca ceilalti sa nu il descopere si sa ii faca rau.

Copilutul vrabie urmarea lumea de la fereastra camerei mele, si eu aveam grija sa il feresc de privirile care i-ar fi facut rau.

Acesta a fost visul meu cu aripi, plin de senzatia calda de protectie.

Numai acum, treaza, ma intreb daca nu cumva copilutul vrabie era chiar un inger.