Vrabiuta avea fata de copilut, dar numai eu observasem asta. Arata exact ca un pui de vrabie, numai fata o avea de copil, si cred ca si degetutele, dar nu sunt sigura, pentru ca in mod clar avea aripi.
Era imbracat tot in penaj gri, si, desi mie imi parea mai mult copilut decat vrabie, oamenii nu il distingeau de celelalte inaripate.
In viata reala, nu imi plac prea tare fiintele cu aripi, senzatia aia de cheratina si faptul ca mor foarte usor. In visul meu insa, nu imi era teama de copilutul vrabie. Imi era teama numai ca ceilalti sa nu il descopere si sa ii faca rau.
Copilutul vrabie urmarea lumea de la fereastra camerei mele, si eu aveam grija sa il feresc de privirile care i-ar fi facut rau.
Acesta a fost visul meu cu aripi, plin de senzatia calda de protectie.
Numai acum, treaza, ma intreb daca nu cumva copilutul vrabie era chiar un inger.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu