Legea compensatiei

Vreau sa cred in ea cand ma gaseste vreo toamna sau sau vreo privire nimerita gresit sau vreo vorba prea ascutita. Ma tem de ea oricand am o zi inspirata, cand ma iubeste vreun copilut sau cand pur si simplu locul meu sub soare pare justificat si indispensabil.



Este legea compensatiei, bat-o vina! Daca ar fi pe bune, ar insemna ca nu poate exista prea multa fericire in viata unui om, pentru ca trebuie sa existe si o cantitate egala de nefericire.

Azi insa vreau sa cred in legea compensatiei, pentru ca sper ca ziua fara gust de pana acum nu este decat prevestirea unei perioade de mare si nesperata fericire.



"fericire-i cand puiul de om/ vrea in brate si moare de somn/ fericire-i cand frunzele cad/ la un picnic in parc... /fericire e cand iti-amintesti/ cat de fericit esti/ cand iubesti /fericire e cand dormi tu la ea kiar pe canapea..."



Later edit: Azi, fericirea mea are aroma de Houston