Liniste

Am contemplat zilele astea un pocal perfect. Am uitat sa vorbesc, si ochii mi-au ramas lipiti de pocalul perfect, pe care il sorbeam din priviri si din varful degetelor. Imi place sa imi plimb degetele pe marginea lui, si sa il ascult cum imi canta. Imi place sunetul firav de sticla.



Imi place cum arata, cum reflecta lumina, cum ma reflecta pe mine si cum imi canta sub degete ca un pian. Am uitat ca s-a facut seara, am uitat sa vorbesc, am uitat sa respir. Rasucesc intre degete pianiste linistea din pocal. Nu vreau sa-mi amintesc ce ora e, nici ca imi place sa vorbesc, nici ca nu stiu ce sa fac in liniste.

Shhh, nu ma intreba ce ora e, lasa-mi clipa de sticla, vreau sa mai strecor tiptil o zi pe sub nasul lumii in notele unui pocal perfect.