Cateodata tristetea imi umple sufletul, singuratatea si frica de intuneric! Intunericul patrunde adanc in suflet, in mintea mea si creeaza un abis. Cad, ma prabusesc in interior, nebunia pune stapanire in locul ratiunii, e haos, adica nimic!
Si totusi, ceva ma salveaza, imi da putere sa trec mai departe, aduce soarele si sfarseste furtuna din mintea mea. Este iubirea! Iubirea pe care o primesc de la sotul meu, parinti, frate, cumnati, socrii, prieteni, catel...
Va multumesc din suflet celor care sunteti alaturi de mine! Nu stiu ce am facut bine in aceasta lume sa va merit sau poate nu are nimic de a aface cu aceasta lume, poate s-a intors cumva roata dintr-o viata anterioara :), nu stiu!
Va iubesc din suflet!
Iar acolo sus, cineva a avut grija sa se intample asa :)))))
Semnatura,
A friend :)
joi, 26 iunie 2008
vineri, 20 iunie 2008
nu te cred
off, ma supar ca nu gasesc sa va dau sa ascultati melodia lui Andries - "Nu te cred".
Am descoperit-o de-abia azi si o am pe repeat de mai bine de o ora.
Atmosfera ca la Andries, dar parca un pic aparte ma tine de inima si :) poate ma si identific un picut cu .. muza lui.
El este atat de haios in mirarea lui atat de .. barbateasca, cum se uita, cum se intreaba, ce comparatii face. Nu doar melodia, si versurile sunt mortale!
Mi-e oarecum familiar scenariul, stiu cand ma supar ce instrainare se lasa peste mine, incat si eu ma mir uneori, ca si omuletul/Andriesul din cantec.
Atata doar ca nici Andriesul nostru nu se dezice de natura lui de barbat. Anume - avem o femeie, cum procedam? :)
- ieri functiona corespunzator (zambea)
- azi nu mai zambeste. nici nu raspunde. Concluzie barbateasca: Am stricat-o.
- solutie: abort! abort!
Ca sa va faceti o idee despre ce vreau sa spun, am sa va scriu versurile cantecului:
Se uita de sus,
Oare unde s-a dus
Privirea pe care-o stiam?
E altcineva,
Ma tot uit la ea
Si parc-as privi printr-un geam..
Ieri inca-mi zambea
Si iubirea parea
Abia la inceput
Si-acum nici un semn:
I-e fata de lemn,
Parca nici nu ne-am fi cunoscut...
Are vocea la fel,
Putin prea tare nitel
Si totusi ceva s-a schimbat:
Nu vorbeste deloc,
Nu sta la un loc,
E ca un delfin sechestrat,
Nu’mi spune nimic
Si degeaba
O intreb ce s-a petrecut..
Langa mine cand sta,
Dac’o ating tremura
Ca si cum nu ne-am fi cunoscut.
N’am de ce sa mai stau,
Bagajul mi-l iau
Si maine-n alt loc o sa fiu,
Nu las in urma mea
Decat o saltea
Si-un peron totdeauna pustiu..
Si daca ma’ntrebi cum se poate
Sa urasti
Tocmai ce ti-a placut
E usor de ghicit:
Iti alegi un iubit
Si te faci ca nu l’ai cunoscut!
Haios barbatul Andries, copchil si nestiutor ca orice barbat. Mi-ar placea sa'i pot zice Andriesului din cantec ca, daca ar rezista sa treaca martea rece cu furtuna, s'ar bucura de celelalte sase zile ale saptamanii, cu soare si senin :)
Si, ca sa raspund mirarilor Andriesilor cu privire la schimbarile bruste de vreme in dispozitiile muzelor, as zice simplu: "Ei, ce sa fie, you screwed up!"
Am descoperit-o de-abia azi si o am pe repeat de mai bine de o ora.
Atmosfera ca la Andries, dar parca un pic aparte ma tine de inima si :) poate ma si identific un picut cu .. muza lui.
El este atat de haios in mirarea lui atat de .. barbateasca, cum se uita, cum se intreaba, ce comparatii face. Nu doar melodia, si versurile sunt mortale!
Mi-e oarecum familiar scenariul, stiu cand ma supar ce instrainare se lasa peste mine, incat si eu ma mir uneori, ca si omuletul/Andriesul din cantec.
Atata doar ca nici Andriesul nostru nu se dezice de natura lui de barbat. Anume - avem o femeie, cum procedam? :)
- ieri functiona corespunzator (zambea)
- azi nu mai zambeste. nici nu raspunde. Concluzie barbateasca: Am stricat-o.
- solutie: abort! abort!
Ca sa va faceti o idee despre ce vreau sa spun, am sa va scriu versurile cantecului:
Se uita de sus,
Oare unde s-a dus
Privirea pe care-o stiam?
E altcineva,
Ma tot uit la ea
Si parc-as privi printr-un geam..
Ieri inca-mi zambea
Si iubirea parea
Abia la inceput
Si-acum nici un semn:
I-e fata de lemn,
Parca nici nu ne-am fi cunoscut...
Are vocea la fel,
Putin prea tare nitel
Si totusi ceva s-a schimbat:
Nu vorbeste deloc,
Nu sta la un loc,
E ca un delfin sechestrat,
Nu’mi spune nimic
Si degeaba
O intreb ce s-a petrecut..
Langa mine cand sta,
Dac’o ating tremura
Ca si cum nu ne-am fi cunoscut.
N’am de ce sa mai stau,
Bagajul mi-l iau
Si maine-n alt loc o sa fiu,
Nu las in urma mea
Decat o saltea
Si-un peron totdeauna pustiu..
Si daca ma’ntrebi cum se poate
Sa urasti
Tocmai ce ti-a placut
E usor de ghicit:
Iti alegi un iubit
Si te faci ca nu l’ai cunoscut!
Haios barbatul Andries, copchil si nestiutor ca orice barbat. Mi-ar placea sa'i pot zice Andriesului din cantec ca, daca ar rezista sa treaca martea rece cu furtuna, s'ar bucura de celelalte sase zile ale saptamanii, cu soare si senin :)
Si, ca sa raspund mirarilor Andriesilor cu privire la schimbarile bruste de vreme in dispozitiile muzelor, as zice simplu: "Ei, ce sa fie, you screwed up!"
joi, 19 iunie 2008
sunt eu, Fericirea
La multi ani, Fericire!
*pentru cine nu stie ce este fericirea, Fericirea este Neli, cunoscuta si sub pseudonimul Nile. Sa ne traiesti si sa mai dai pe la noi, Fericire :)
vineri, 6 iunie 2008
nuante
in lume sunt oameni de toate culorile. ii vad trecand, singuri sau de mana, trec grabiti in culorile lor. Toti omuletii astia colorati, care imi sunt necunoscuti, imi trec prin fata ochilor ca imagini ale unui film frumos. din aparentele lor imi iau povestile, adesea in alb si negru.
Povestile de la linia de gri sunt rezervate pentru omuletii gri din universul meu cu nenumarate nuante de gri. Acestia nu sunt nici buni, nici rai, nici fericiti, nici nefericiti. Ii cunosc destul cat sa percep nuantele lor de gri. Cand ii vad de mana pe strada, din imaginea lor nu creste o poveste de un alb absolut; cand se cearta, nu apare o poveste negru carbune. Ei sunt pictati in gri deschis, gri inchis, gri metalic, gri sters, gri stralucitor, gri tremurat.
Cel mai ciudat este cand, dintr'o poveste gri de'a mea, un omulet cu minunate nuante de gri, pleaca in lumea mare. O vreme il recunosc cand il vad, ii stiu inca nuantele de gri - gri vesel, gri tremurat, gri soptit. Pe urma, cu fiecare poveste care trece, numarul nuantelor de gri scade. Si, intr'o zi, intalnesc pe strada o pictura in alb si negru, despre care stiu ca a respirat candva nenumarate nuante de gri.
Imi plac personajele alb imaculat si negru carbune. Atat de simple. Atat de straine. Atat de clare. Imi imaginez universul lor, in alb si negru - mai ales albul ma fascineaza. Zambetul inseamna fericire. Sarutul inseamna iubire. Copilul inseamna implinire. In fiecare zi, in drum spre birou, pictez o mie de tablouri in alb si negru, din omuleti alb imaculat si negru carbune, pe care nu ii (mai) cunosc, neavand nuante de gri.
Povestile de la linia de gri sunt rezervate pentru omuletii gri din universul meu cu nenumarate nuante de gri. Acestia nu sunt nici buni, nici rai, nici fericiti, nici nefericiti. Ii cunosc destul cat sa percep nuantele lor de gri. Cand ii vad de mana pe strada, din imaginea lor nu creste o poveste de un alb absolut; cand se cearta, nu apare o poveste negru carbune. Ei sunt pictati in gri deschis, gri inchis, gri metalic, gri sters, gri stralucitor, gri tremurat.
Cel mai ciudat este cand, dintr'o poveste gri de'a mea, un omulet cu minunate nuante de gri, pleaca in lumea mare. O vreme il recunosc cand il vad, ii stiu inca nuantele de gri - gri vesel, gri tremurat, gri soptit. Pe urma, cu fiecare poveste care trece, numarul nuantelor de gri scade. Si, intr'o zi, intalnesc pe strada o pictura in alb si negru, despre care stiu ca a respirat candva nenumarate nuante de gri.
Imi plac personajele alb imaculat si negru carbune. Atat de simple. Atat de straine. Atat de clare. Imi imaginez universul lor, in alb si negru - mai ales albul ma fascineaza. Zambetul inseamna fericire. Sarutul inseamna iubire. Copilul inseamna implinire. In fiecare zi, in drum spre birou, pictez o mie de tablouri in alb si negru, din omuleti alb imaculat si negru carbune, pe care nu ii (mai) cunosc, neavand nuante de gri.
joi, 5 iunie 2008
beware, thee, EMOs :)
 |
Esti 38% Emo.. Si totusi, mie acesti emo-leti..tot nu imi par mai mult decat niste pusti plangaciosi... |
marți, 3 iunie 2008
La multi ani!
Pentru ca orice lucru bun cu multe zerouri merita sarbatorit:
Sa fie la multe ganduri si randuri bune!
Sa fie la multe ganduri si randuri bune!
mai stii?..
Doamne, Creato, ganduri ca asta ma tin treaza noptile.
Sunt ganduri de care am rade la o cafea, povestind fiecare amintiri care mai de care, dinainte ca tu sa fii femeie maritata, cu doua joburi, cu copil.
Mai stii, in camera ta, seara ma inghesuiam cu frica in tine si asteptam sa adormi tu ca sa pot pune piciorul pe tine; numai asa puteam adormi. Ma simteam foarte protejata, totul era brusc siguranta si dormeam linistita.
Mai stii cand a cantat cucuveaua pe balcon, ti'a fost frica si tie, si ne'am mutat in camera lu' taticu.
Mai stii cand locuiam langa Doamna Fir, ca pe strada cu noi locuia si un baiat care avea ghiocei in curte. Si nu a dat nimanui, decat tie, si fara sa ceri?
Mai stii cand mi-a prins Marcel mana in usa masinii aleia vechi vechi, a lui Cucu, ce i-ai facut? :) Si acum vad ce caraghios arata cand a venit mama lui cu el de mana la mama.
Mai stii cand am gasit ghindele, cate bratari, margele si cercei ne'am facut din ele, toata casa era ghinde. Erai la liceu deja? parca.. Oricum, si :) s'a facut ora sa pleci la scoala si eu am ramas sa fac curat si m'am dat de gol la mama.
Mai stii cate pisicute ai adus acasa sa le salvezi, desi taticu' ne certa mereu? Ai adus odata si un pui de vrabie si l'ai pus langa leandru si ai avut mare grija de el. Atunci nu imi era frica de pasari, si am indragit puiutul acela, asa cenusiu si zgribulit cum era el.
Mai stii cand trebuia sa ne intalnim la statuia cu cei doi fratiori din curtea scolii si tu ai intarziat si eu ti-am lasat mesaj scris cu creta in OPERAGIUST pe asfaltul din fata statuii? Si l'ai vazut si l'ai citit.
offf mai stii cand mi-ai dat rochia aia frumoasa a ta, bleu cu sclipici, sa o port la banchetul de-a 8a? M'ai aranjat atunci asa frumos, colegii mai-mai nu credeau ca Barbu e asa o domnisorica. Si Lacatus a dansat cu mine.
Mai stii cum ma rugam de tine uneori sa nu pleci la scoala, ca mi-e urat, si uneori te induplecai si chiuleai ca sa stai cu mine acasa, puneai muzica si te leganai. Si faceam paine arsa la aragaz si crema de zahar ars.
Si cand aveai bani imi dadeai si mie, si eu nu eram prea sigura ce sa fac eu cu ei. Si niciodata nu mi-am cumparat cu ei mere din alea glazurate din care vindeau tigancile la colt, desi mereu imi imaginam ca probabil sunt cele mai bune bunatati care exista. In schimb, mereu faceam planuri cum o sa ii cumparam noi mamei covor persan cand o sa fim mari.
Mai stii cerbii aia de la nasa ta care luminau in intuneric?
Mai stii cum ma trezeai in dimineata de Craciun, plina de energie si entuziasm, ca, uite, a venit Mosul? ..si cu ochii mijiti mergeam in sufragerie si bradul era impodobit si aprins. Nu stiam atunci ca tu nu dormeai, de fapt.
Mai stii cand m'ati pacalit cu Mos Gerila? Tu si mama ati venit, v'ati dus in ultimul dormitor, ati pus pick-up-ul sa cante tare de tot, sa nu va aud cum radeati in hohote, iar taticu a venit la usa costumat in Mos Gerila. Eu nu l-am lasat sa intre (*ca taticu' a zis sa nu intre straini in casa); avea un sac mare de jucarii - mi-amintesc si acum papusa cu parul blond pe care am pastrat-o pana la 9 ani si cocosul imens si viu-colorat. Si nu prea am inteles de ce Mosul a fugit asa repede pe scari in mijlocul discutiei, si voi ati zis ca trebuia sa se duca si la alti copii.
Mai stii ce palarie frumoasa ti'ai cumparat la primul salariu? ..Ce am mai plans peste balcon cand ai plecat cu Cornel..Si pe urma te'ai facut mare. Si veneam la tine, si ma dadeam in leaganul Gabitei, si imi faceai pedichiura, si ne faceai bunatati, mai ales checul ala bun al tau. Si ma coafai si ma aranjai sa fiu si eu draguta.
Si te laudai tuturor cu mine, "sor'mea aia desteapta".
Nu prea am inteles eu miracolele care te-au inconjurat, nici cand ai fost foarte bolnava si te-ai facut bine, nici cand ai ajuns la Sfanta Paraschiva si ai cerut de la ea sa se faca Miha bine, si s'a facut, cand aproape nu mai speram, nici cand ai nascut pe Gabita asa greu si totusi a fost bine, s-a facut un ingerash de copil, frumoasa, desteapta si simtita foc; nici cate ai iertat; nici acum cum de te'ai facut inger, cum ai venit si ne-ai linistit ca esti in loc bun si ca te gandesti la noi.
Nu credeam atunci in dorul intre surori; ce batai mai trageam cand ramaneam singure acasa! ce te mai dracuiam! si cand se facea ora sa vina mama, repede faceam curat frumos (trageam biletele cu ce are fiecare de facut, mai stii?), si cand venea mama nu ii spuneam nimic, si daca aveam vreuna vreun semn, ziceam ca ne-am lovit la clanta?
Mai stii ca ai zis ca atunci cand n'ai sa mai poti veni, ai sa scrii in fiecare zi?...
Sunt ganduri de care am rade la o cafea, povestind fiecare amintiri care mai de care, dinainte ca tu sa fii femeie maritata, cu doua joburi, cu copil.
Mai stii, in camera ta, seara ma inghesuiam cu frica in tine si asteptam sa adormi tu ca sa pot pune piciorul pe tine; numai asa puteam adormi. Ma simteam foarte protejata, totul era brusc siguranta si dormeam linistita.
Mai stii cand a cantat cucuveaua pe balcon, ti'a fost frica si tie, si ne'am mutat in camera lu' taticu.
Mai stii cand locuiam langa Doamna Fir, ca pe strada cu noi locuia si un baiat care avea ghiocei in curte. Si nu a dat nimanui, decat tie, si fara sa ceri?
Mai stii cand mi-a prins Marcel mana in usa masinii aleia vechi vechi, a lui Cucu, ce i-ai facut? :) Si acum vad ce caraghios arata cand a venit mama lui cu el de mana la mama.
Mai stii cand am gasit ghindele, cate bratari, margele si cercei ne'am facut din ele, toata casa era ghinde. Erai la liceu deja? parca.. Oricum, si :) s'a facut ora sa pleci la scoala si eu am ramas sa fac curat si m'am dat de gol la mama.
Mai stii cate pisicute ai adus acasa sa le salvezi, desi taticu' ne certa mereu? Ai adus odata si un pui de vrabie si l'ai pus langa leandru si ai avut mare grija de el. Atunci nu imi era frica de pasari, si am indragit puiutul acela, asa cenusiu si zgribulit cum era el.
Mai stii cand trebuia sa ne intalnim la statuia cu cei doi fratiori din curtea scolii si tu ai intarziat si eu ti-am lasat mesaj scris cu creta in OPERAGIUST pe asfaltul din fata statuii? Si l'ai vazut si l'ai citit.
offf mai stii cand mi-ai dat rochia aia frumoasa a ta, bleu cu sclipici, sa o port la banchetul de-a 8a? M'ai aranjat atunci asa frumos, colegii mai-mai nu credeau ca Barbu e asa o domnisorica. Si Lacatus a dansat cu mine.
Mai stii cum ma rugam de tine uneori sa nu pleci la scoala, ca mi-e urat, si uneori te induplecai si chiuleai ca sa stai cu mine acasa, puneai muzica si te leganai. Si faceam paine arsa la aragaz si crema de zahar ars.
Si cand aveai bani imi dadeai si mie, si eu nu eram prea sigura ce sa fac eu cu ei. Si niciodata nu mi-am cumparat cu ei mere din alea glazurate din care vindeau tigancile la colt, desi mereu imi imaginam ca probabil sunt cele mai bune bunatati care exista. In schimb, mereu faceam planuri cum o sa ii cumparam noi mamei covor persan cand o sa fim mari.
Mai stii cerbii aia de la nasa ta care luminau in intuneric?
Mai stii cum ma trezeai in dimineata de Craciun, plina de energie si entuziasm, ca, uite, a venit Mosul? ..si cu ochii mijiti mergeam in sufragerie si bradul era impodobit si aprins. Nu stiam atunci ca tu nu dormeai, de fapt.
Mai stii cand m'ati pacalit cu Mos Gerila? Tu si mama ati venit, v'ati dus in ultimul dormitor, ati pus pick-up-ul sa cante tare de tot, sa nu va aud cum radeati in hohote, iar taticu a venit la usa costumat in Mos Gerila. Eu nu l-am lasat sa intre (*ca taticu' a zis sa nu intre straini in casa); avea un sac mare de jucarii - mi-amintesc si acum papusa cu parul blond pe care am pastrat-o pana la 9 ani si cocosul imens si viu-colorat. Si nu prea am inteles de ce Mosul a fugit asa repede pe scari in mijlocul discutiei, si voi ati zis ca trebuia sa se duca si la alti copii.
Mai stii ce palarie frumoasa ti'ai cumparat la primul salariu? ..Ce am mai plans peste balcon cand ai plecat cu Cornel..Si pe urma te'ai facut mare. Si veneam la tine, si ma dadeam in leaganul Gabitei, si imi faceai pedichiura, si ne faceai bunatati, mai ales checul ala bun al tau. Si ma coafai si ma aranjai sa fiu si eu draguta.
Si te laudai tuturor cu mine, "sor'mea aia desteapta".
Nu prea am inteles eu miracolele care te-au inconjurat, nici cand ai fost foarte bolnava si te-ai facut bine, nici cand ai ajuns la Sfanta Paraschiva si ai cerut de la ea sa se faca Miha bine, si s'a facut, cand aproape nu mai speram, nici cand ai nascut pe Gabita asa greu si totusi a fost bine, s-a facut un ingerash de copil, frumoasa, desteapta si simtita foc; nici cate ai iertat; nici acum cum de te'ai facut inger, cum ai venit si ne-ai linistit ca esti in loc bun si ca te gandesti la noi.
Nu credeam atunci in dorul intre surori; ce batai mai trageam cand ramaneam singure acasa! ce te mai dracuiam! si cand se facea ora sa vina mama, repede faceam curat frumos (trageam biletele cu ce are fiecare de facut, mai stii?), si cand venea mama nu ii spuneam nimic, si daca aveam vreuna vreun semn, ziceam ca ne-am lovit la clanta?
Mai stii ca ai zis ca atunci cand n'ai sa mai poti veni, ai sa scrii in fiecare zi?...
duminică, 1 iunie 2008
leapsa de la Tomata - filmul vietii
Tomata si'a luat portavocea si scaunul de regizor si ne-a prezentat scenariul pentru filmul vietii ei - o comedie romantica. Foarte dragut, imi plac mult comediile romantice, asa ca sper sa si faca filmul intr-o zi, as merge sa'l vad :)
Si se intreaba Tomata cum ar arata filmul vietii mele. Si eu ma cam intreb :)
Asa, la o prima vedere, tind sa cred ca ar fi o versiune ceva mai putin bascalioasa a lui Sex&The City. Hmm... sa vedem...
Da, personajele sunt femei moderne, educate si unite. Filmul surprinde cautarea unui loc in societate, probleme de care se lovesc in lumea moderna, la serviciu, in relatii, acasa. Dialoguri inteligente cat incape (schimburi de replici rapide, poate nu la fel de rapide ca in Fetele Gilmore, dar pe aproape). Umor grupa mare, si intru fericire si intru haz de necaz - pana la urma umorul si apropierea lor sunt lucrurile care le salveaza mereu.
De ce mai putin bascalioasa?.. Nu pentru ca am vrea sa facem rabat la distractie, ci pentru ca, din cand in cand, fetele se preocupa si despre altceva decat.. ultima moda. Avem si personaje negative, dar finalul este intotdeauna fericit. (*mda, filmele cu final fericit nu prea sunt considerate profunde, dar, cum eu nu am nimic impotriva comercialului, lasam Cannesul pentru altii). Avem si comedie, si actiune, si amor, nu lipseste nimic.
in mare..
personajelor principale le plac petrecerile...
...iubesc animalele
apreciaza tehnologia moderna..
si accesoriile..
si, desi sunt oameni realizati..
care se invart in cercuri inalte..
..profund preocupati de si implicati in salvarea lumii..
..totusi au timp si de romance..
si chiar si de lucruri mai serioase decat atat.
.jpg)
si chiar daca uneori isi mai iau lumea in cap..
important e ca intotdeauna se intorc
si raman impreuna
Eu zic ca filmul se contureaza destul de ok :)
era sa uit: as da leapsa mai departe cu mare curiozitate mare Loredanei, lui Christ Saddler si lui matthers. Vizionare placuta! :)
Si se intreaba Tomata cum ar arata filmul vietii mele. Si eu ma cam intreb :)
Asa, la o prima vedere, tind sa cred ca ar fi o versiune ceva mai putin bascalioasa a lui Sex&The City. Hmm... sa vedem...
Da, personajele sunt femei moderne, educate si unite. Filmul surprinde cautarea unui loc in societate, probleme de care se lovesc in lumea moderna, la serviciu, in relatii, acasa. Dialoguri inteligente cat incape (schimburi de replici rapide, poate nu la fel de rapide ca in Fetele Gilmore, dar pe aproape). Umor grupa mare, si intru fericire si intru haz de necaz - pana la urma umorul si apropierea lor sunt lucrurile care le salveaza mereu.
De ce mai putin bascalioasa?.. Nu pentru ca am vrea sa facem rabat la distractie, ci pentru ca, din cand in cand, fetele se preocupa si despre altceva decat.. ultima moda. Avem si personaje negative, dar finalul este intotdeauna fericit. (*mda, filmele cu final fericit nu prea sunt considerate profunde, dar, cum eu nu am nimic impotriva comercialului, lasam Cannesul pentru altii). Avem si comedie, si actiune, si amor, nu lipseste nimic.
in mare..
personajelor principale le plac petrecerile...
...iubesc animalele
apreciaza tehnologia moderna..
si accesoriile..
si, desi sunt oameni realizati..
care se invart in cercuri inalte..
..profund preocupati de si implicati in salvarea lumii..
..totusi au timp si de romance..
si chiar si de lucruri mai serioase decat atat.
.jpg)
si chiar daca uneori isi mai iau lumea in cap..
important e ca intotdeauna se intorc
si raman impreuna
Eu zic ca filmul se contureaza destul de ok :)
era sa uit: as da leapsa mai departe cu mare curiozitate mare Loredanei, lui Christ Saddler si lui matthers. Vizionare placuta! :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
