Dor

Brrr, taicule, mi-e frig! Mi'e frig, taicule..

Pasesc cu teama pe gheata subtire. Doamne, e incredibil ce noapte e, si nu disting deloc ce e sub pojghita.

Caut in vreascurile bocna atingerea calda a unei maini familiare. Brrr, taicule! Mi'e frig, taicule!

Lumea e bocna si gheata imi scartaie sub picioare, si nu disting ce e sub pojghita. Nu te disting pe tine, nu ma mai disting nici pe mine, si nu'mi mai e clar daca ma aflu pe suprafata lacului inghetat, sau dedesubt. Caci nu disting deloc ce e sub pojghita.


Nu mai stiu cum e caldura de acasa, si atingerea calda a unei maini familiare, si nu mai stiu unde era locul meu in lume, nu mai gasesc lumea in care imi era cald.

M-as intoarce acasa, unde era cald si aveam atingerea placuta a unei maini familiare. As adormi suspinand in adapostul bratelor calde si as uita ca exista un lac inghetat care m'a prins sub pojghita departe de ceea ce sufletul meu numea casa.

Claritate

Am stat tarziu in seara asta. M-am lasat prinsa din poveste in poveste si a trecut bine de miezul noptii. Am uitat sa-mi fie somn.

Ma simt atat de mica. Lipai pe gresie cu picioarele goale, in pijamale de copil furisat din patut dupa ora stingerii.




Totul pare mai clar, mai ordonat. Maine as putea sa ma trezesc cu claritatea asta si sa pornesc hotarat din casa. As sterge blogul secret si toate celelalte backup-uri si planuri B pe care mi le-am pregatit in timp ce proiectam fiecare mic dezastru care ar putea sa ma scoata din zona mea de comfort.

Imi place ora asta, si cat de mica ma face sa ma simt.

Sotronul

M-am trezit de dimineata cu capul greu. Ceasul zbiera in gura mare, si eu trebuia sa'mi adun curajul sa deschid ochii catre o noua realitate.

Visam sali de bal si pasari fantastice care zburau destul de sus cat sa le prind numai eu. Visam seri viforoase privite prin fereastra dintr-un camin cald si liniste si comedii romantice.


In visele mele nu era loc de cucerit Everestul, nici de scufundari, nici de ski. Cel mult de o excursie pana in centrul Pamantului, bine planuita si pusa la cale, incat mai nimic nu era de riscat. Si, oricum, la intoarcere tot ar fi ramas un weekend de odihna inainte de intoarcerea la lucru.

Era liniste in visele mele, lumea avea timp sa respire.


M'am trezit si lumea noua deja se pravalea ametitor prin mine. Prinsi in vartejuri fara sfarsit, oamenii cautau noi inaltimi ca sa uite de adancimile dinlauntru. O privire dura mai putin de o secunda, lumea nu mai avea timp sa respire.

Nu stiu sa traiesc in lumea cascada. Pana se face cafeaua, am sa joc sotronul.

Oda soldatului?

Azi iar am visat urat, de'o vreme in familie visam numai orori.


Uratul de afara mi'a supt toata energia, si mi'am petrecut ziua umbra a ceea ce sunt. Azi, cu draperiile trase, am ignorat lumea, in semn de protest fata de toate temerile ce ma disputa care mai de care.

Incerc sa imi dau seama cat de bogata pot sa fiu, incat sa ma tem ca pot pierde atat de mult. Si cu toate astea, azi ma simt incredibil de saraca.

Am obosit sa ma tem si sa ma incrancenez. Imi da senzatia ca incerc sa controlez curgerea lumii. Am obosit, nu stiu sa dau interpretari prezentului, nici sa vad ce e in viitor.


Acum e momentul sa schimb garda. As mai lasa si pe altcineva sa tina veghea de noapte.

Am gasit

Am plecat obosita de la birou, cu cifre bazaind zgomotos din aripi ca un nor de musculite in jurul capului. Abia imi vedeam calea de musculitele zgomotoase cu virgule si procente care imi zburau prin fata ochilor. Uitasem de tine. Uitasem si de mine.

Am pasit pragul copii. Uimita de casa vrajita in care m-ai dus, mi-am uitat musculitele afara. Am uitat sa-mi fie somn, si te urmam ca in vis printre carti si ceainice si cescute.




In povestea asta, eram toti copii si radeam cum rad copiii. Era liniste si noi chicoteam vinovat, sa nu facem prea mult zgomot.

Si aveam un balansoar magic, care se oprea numai cand ma aplecam sa gust ceaiul, si apoi pornea din nou. Uitasem sa imi fie teama si eram o gheisa fermecatoare, picurand pe sub gene povesti cu dragoni si samurai. Paseam in varful picioarelor, sa nu ne trezim din poveste, plutind printre pernute de catifea, oglinzi si flori albe.




Ceaiurile erau dulci si aromate, cu ananas si petale de floarea soarelui. Iar noi, copii, beam din fiecare cu randul. Pe pereti erau tablouri cu omuleti perechi, cu mosuleti cantatori la nai si femei desenate ca cele arabe. Am fi putut sa jucam sah sau sa pictam sau pur si simplu sa motaim pe canapelele moi.

In casuta magica, ai putea sa te joci luni intregi fara oprire. Dar ceaiul si linistea si balansoarul ne-au furat si am uitat sa mai vrem sa jucam si altceva in seara aceea.

Cand s-a facut noapte de tot, din ceainic nu mai curgea liniste si a trebuit sa ne facem iar mari si sa ne trezim la musculitele noastre.



Povestea ce v-am zis-o nu e din Narnia, e chiar o poveste adevarata, iar locul exista cu adevarat cand am fost acolo.

Vise marete

Am trecut azi pe la scolile copilariei mele. Liceul si facultatea. M'am simtit ca si cum ma furisez pe langa cineva la care am o datorie neplatita.

Am trecut repede si cu capul plecat, prefacandu'ma ca privesc in alta directie. Ma priveau de acolo ochi mari de copil invingator. Eram eu, admisa la scoli exclusiviste in ciuda unor avertizari sententioase; eu la concursuri; eu care aveam usile deschise; eu care urma sa fiu un mare jurnalist sau un politician care sa schimbe fata lumii.




Treceam repede pe acolo, facandu'ma ca nu vad viitorurile marete care au facut la un moment dat parada prin viata mea.

Nu am schimbat fata lumii. N'am adus lumii adevarul. Am invatat sa ma multumesc cu putin.

Imi doresc sa trec iar pe acolo, si sa am motiv sa ma privesc in ochi.

Fearless - Max Lucado

When I signed up for reviewing Fearless, I was eager to read about the keys to mastering various fears.

Fifteen chapters, of which fourteen named each after one fear promised the recipe for a life freed from fears. Let's face it, who is not afraid of not mattering, of not protecting their families, of violence or of God not being there.

The key to a life free of fear may be in this Fearless book, written by the New York Times best selling author Max Lucado. I, however, did not have it in me to find it.

If one expects Fearless to be a captivating novel, I found that, in between all the Jesuses and Peters and quotes from the Bible, I forgot to be captivated.

There are short stories about people with whose fear we may identify, but it sounds too much like a sermon and too little like the novel for the layperson that I am.

I expected to find my strength in the stories of the book; and they are good stories, but the biblical references following them brought me to a full stop. For a patient and religious person, I recommend this book as a resource to find support in their deepest fears.