Pasesc cu teama pe gheata subtire. Doamne, e incredibil ce noapte e, si nu disting deloc ce e sub pojghita.
Caut in vreascurile bocna atingerea calda a unei maini familiare. Brrr, taicule! Mi'e frig, taicule!
Lumea e bocna si gheata imi scartaie sub picioare, si nu disting ce e sub pojghita. Nu te disting pe tine, nu ma mai disting nici pe mine, si nu'mi mai e clar daca ma aflu pe suprafata lacului inghetat, sau dedesubt. Caci nu disting deloc ce e sub pojghita.
Nu mai stiu cum e caldura de acasa, si atingerea calda a unei maini familiare, si nu mai stiu unde era locul meu in lume, nu mai gasesc lumea in care imi era cald.
M-as intoarce acasa, unde era cald si aveam atingerea placuta a unei maini familiare. As adormi suspinand in adapostul bratelor calde si as uita ca exista un lac inghetat care m'a prins sub pojghita departe de ceea ce sufletul meu numea casa.
3 comentarii:
:(...................
Prea multa raceala pentru o fiinta atat de calda. Uita pentru o clipa de dor si-ai sa poti sa vezi dincolo de carapace.
@anonim: da, cam asa e
@ivory: ce frumos ai spus! Multumesc, mijesc ochii in fiecare zi, si sper sa razbat cu privirea pana undes spui tu!
Trimiteți un comentariu