Ciuda

Mi-e ciuda ca de-o luna sunt pe fuga. Si n-apuc sa stau pe loc si sa'mi trag si eu sufletul ca omul.

Mi-e ciuda ca n-avem timp sa mai povestim una alta. Ca nu te mai visez.

Sora mea, daca as putea sa ma opresc si sa'mi trag sufletul un pic, ti'as spune lucruri. Ti-as spune ca azi a nins si ca mi'e dor de tine.

Ti-as spune ca mi se pare ciudat ca, dupa 4 ani, din nou particip la o petrecere in stilul anilor 20, plecand din aceeasi cladire din care am plecat acum patru ani.

Ti-as spune ca de-o luna sunt intr-o fuga si n-am putere si nici chef sa ma deranjez sa ma duc la petrecere..

.. dar, sora mea, acum ma disciplinez si imi iau haine sa ma schimb si sa ma duc. Pentru ca acum nu mai are cine sa alerge toata ziua prin oras dupa costumatie. Si sa mi-o aduca seara direct la birou. Si sa ma imbrace si sa ma aranjeze si sa ma duca cu masina direct la petrecere.



Ma duc, ca ai fi zis sa ma duc, si stiu ca daca ai fi fost aici, m-ai fi dus tu. Oricat erai de obosita, aveai mereu putere si timp sa te asiguri ca imi e bine, sa ma duci la distractiile la care gaseam pretexte sa nu ma duc. Cine ar fi crezut ca o poza facuta pe fuga de o colega de la part-time in noiembrie 2005, inainte sa ma duci la petrecerea de companie in stilul anilor 20, sa fie ultima facuta cu tine..

Mi-e ciuda ca nu am timp sa ma opresc sa'mi trag sufletul si sa'ti spun toate astea. Mi-e ciuda ca viata nu se opreste si ca se mai fac si alte petreceri in stilul anilor 20.

Am sa merg la petrecere, sora mea, aiurea petrecere, aiurea viata.. Te rog, trezeste-ma ,ca mi-a ajuns!