Fara harta

Mi'am petrecut ziua batand in usa pana cand am obosit. Am batut si am batut si am strigat. Si dupa ce am strigat tare tare de tot si am batut pana m'au durut pumnii, usa s'a deschis si la un metru in fata ei erau alte usi. Si unele se deschideau catre ziduri din caramizi.

Nu era nicaieri un fotoliu care sa'mi acopere tot spatele. Nu am avut astazi unde sa ma asez sa ma odihnesc. Am alergat pe coridoare printre usi, si n'am gasit loc sa pun capul. Si sa'l las acolo, si sa plec.

Astazi nu mai era aer, si vroiam sa strig dupa ajutor, si nu puteam, ca nu era aer. Am petrecut ziua cu capul in menghina.

M'am ratacit si toate strazile aratau altfel, nici una ca acasa. M'am gandit ca pot sa locuiesc pe o alta strada, dar in continuare ma simt ratacita pe strazi straine.In orasul asta, habar n'am unde sunt.

Ssssshhhh..

Ssssshhhh... vorbeste in soapta, astept o veste.

E o veste buna, vine timid, face un pas si apoi se mai ascunde putin. Ea crede ca nu o simt, si se furiseaza pash-pash, chiar daca o sa intarzie putin.




Eu o simt déjà cum umple aerul din lumea mea, dar nu vreau sa o dau de gol. Nu vreau sa se sperie si sa se ascunda.



Joc v-ati ascunselea cu vestea buna, si continui sa respire in acelasi ritm ca mai inainte. Nu stiu daca ma va surprinde de dupa colt sau ma va trezi intr-o dimineata ghidus.



Cu sapa in mana, imi vad de treaba mea. Daca ai ceva sa’mi spui, sopteste’mi incet la ureche. Si mai ales, nu privi peste umar, sa nu dai de gol vestea cea buna.

Cat a evoluat lumea

Ma bucur ca m'am nascut in vremuri moderne.

Imaginati'va ce ar fi insemnat sa traim in febra benzii de productie! Sa muncesti fara oprire, repede, mai repede, doar sa muncesti si sa nu te opresti. Si seara sa pleci acasa, ca in filmuletul de mai jos, setat pe anumite miscari, in timp ce compania promoveaza glorios slogane despre echilibrul birou-pat.



Bine ca in zilele noastre companiile nu sunt setate exclusiv pe controlul costurilor, bine ca pentru ele oamenii conteaza, pentru ca - nu-i asa? - ce succes se poate construi fara oameni?

..Si totusi, cand vad filmuletul asta, ma incearca o senzatie de deja vu.

Liniste

Cantecul asta imi picura Liniste in vene si in suflet. Ascultandu'l, am reusit sa'mi amintesc senzatia de a avea cer fara nori intre tample si adapost de vant.

Asculta mai multe audio Muzica

Vine valu' imi ia calu'

Acum o saptamana, cand a inceput nebunia, m'am aparat cu un snur de martisor, desi nu venise inca martisorul. Aveam pofta de o primavara, pofta de viata, si mi'am pus martisor sa ademenesc primavara mai repede.

In ziua in care am chemat primavara mi'am cumparat si pantofi rosii si m'am lasat sa visez cai verzi pe pereti.

Din ziua urmatoare, toti caii s'au dus de rapa.

In fiecare zi port la mana snurul de martisor ca sa ma apere de deochi, de rele, de necurate. Si sa aduca primavara mai repede, daca se poate. Sau macar sa ma apere.

Snurul de martisor s'a despletit de la atata purtat, si m'a aparat cat a putut el de bine. Dar primavara nu a venit. Si caii mei se duc de rapa, in fiecare zi, herghelie dupa herghelie.

Ma agat de un fir de martisor, si sper sa ma tina pana simt iar pamantul sub picioare. Cum se face ca pamantul imi dispare de sub talpi cand am mai mare nevoie de el?

ganduri de azi

Ce vad cu urechile

Asculta mai multe audio Muzica

Nu trebuie decat sa inchid ochii si vad clar straduta de favella pe care ne'am adunat sa dansam in noapte de vara.

Vad acordeonul micut si prin acordurile lui o alta viata atat de familiara si de inaccesibila.