Filip ne-a dat sah si mat!

In Joia Mare am stat cu Filip pana la 12 noaptea si am pus lumea la cale. Mi-a pus sa mananc, am vorbit despre programul meu la serviciu, despre cum lui nu'i place sa ia pastile, despre cum se va intoarce la serviciu cat de curand dupa ce incheie tratamentul, despre mersul cu bicicleta prin oras, despre familie, despre coruptie si toate cate ne'au mai trecut prin minte. Ne'am ridicat sa mergem la culcare de doua ori, si de doua ori ne'am luat cu vorba si ne'am asezat inapoi pe scaune si am mai povestit. Filip m'a strans tare in brate, cum facea el cand ne imbarbatam reciproc, sa stim ca o sa fie bine. Si am mers sa dormim.

Cand a venit Vinerea Mare, mi-a adus cu ea ca'n filmele alea o neliniste si'o frica si lacrimi si tipete si nu le auzea nimeni, nici macar eu. Acum, gandind inapoi, vad cu ochii mintii ce s'a intamplat, pe mine cu Filip in brate in hol; nu aud nici un tipat si nici un planset, desi vad ca asta faceam. Aud o melodie cereasca cum se lasa peste noi si atat.




Au venit sa'l vada pe Filip colegii lui de joaca. Desi barbati in toata firea, pareau copii cand intrau in casa; fiecare se oprea langa el si spunea: pescuit, table, sah, poker..

Lumea a pierdut un campion la table, eu descopar inca in fiecare zi ce am pierdut. Taticu', sa ai zar bun si fir intins!