vineri, 2 iulie 2010

otravuri

 

 

Sincer, nu mai suport asta cu moartea.

 

Ma vad zambitoare si copilaroasa si ma mir singura cum e posibil sa fi trecut atatea peste mine. Surorile mele si-au petrecut copilaria in doliu, insotind cosciuge si facand pomeni. Am vazut ieri in metrou un om care purta moartea in piept. O femeie pe strada cu parul acoperit de moarte. Apa aduce moartea. Oamenii apasati de datorii aleg moartea. Alti oameni raman in urma, sa traiasca cu moartea in ochi. Oameni care aduc moartea, oameni care o poarta in piept sau pe brat, si in suflet.

 

Eva a furat un mar si pentru asta a fost pedepsita sa moara. Sa moara ea, sa moara Adam, pe care il iubea. Sa ii moara cainele. Sa manance pui morti. Sa moara in fata copilului ei.

 

Daca lui Dumnezeu ii pasa catusi de putin, abia astept sa’l privesc cu ochi sticlosi, sa simta si el ce simt eu. Sa ramana singur cu pretioasa lui livada de mere!

 

4 comentarii:

andreea u. spunea...

imi place ce ai scris despre doliu. e o traditie prosteasca, care implica multa victimizare inutila.

Rucs spunea...

Si cum trece durerea dupa ce moare cineva? Si durerea ca durerea, dar cum trece dorul? :( Daca exista vreo reteta magica, parca as vrea si eu s-o cunosc..

costina spunea...

@andreea u. : asa e, din pacate nu exista prea multe optiuni pentru abordarea acestor situatii absurde

@Rucs: imi pare rau ca nu am nici o solutie sa'ti ofer, nici o reteta magica. Durerea ramane, dorul mai ales..timpul ajuta putin, dar e oricum absurd si ramane absurd. Timpul trece, si tu povestesti altora despre ce ai avut ca si cum ar fi o fictiune. E absurd.

Rucs spunea...

Multumesc de comentariile de pe blogul meu :D. Nu stiu cum trece asa ceva, chiar nu stiu, doar ca momentan mi-e doar dor.. Dupa o luna, mie mi-e tot mai dor pe zi ce trece. Dor cred ca imi va fii mereu. Incerc sa iau partea buna din tot, sa-mi amintesc lucrurile placute, sa fiu mereu vesela si zambitoare cum ii placea lui sa fiu, sa stau uneori singura uitandu-ma la cer si sa ma gandesc la tot ce i-as spune, sa-mi imaginez ca atunci cand ploua ii e dor de noi si atunci cand e soare e mandru de ceva ce am facut vreunul dintre noi,apropiatii lui.. Sunt mici nebunii care fac pentru moment durerea suportabila..