marți, 6 iulie 2010

Pe-o gura de rai

V-am mai povestit eu despre preumblarile mele prin Narnia si alte locuri despre care, daca n'ar fi, nici ca s'ar povesti.

Dupa atatea povesti de groaza s-a sunat iar adunarea.

M'am echipat cu armura strasnica pentru batalie

si am pornit la drum.

Ne-am adunat cu mic, cu mare,


care mai calare, care mai pe jos

 unii pe calea aerului


personaje care mai de care mai exotice, de peste mari si tari


dupa pericole nenumarate si batalii cu monstri fiorosi

si'am poposit la Pestera, taram neuitat de lume, unde povestile nu se spun, ci se vad in fiecare zi de la rasarit pana la lasarea intunericului.






Intariti cu puteri supranaturale



am cumpanit bine strategia de atac

si am pornit spre indraznete cuceriri.
Am cules salati.. aaaaaaa, pardon, afine din gradina ursului

fiecare avand ca singura grija nu cumva sa ramana ultimul :)



Am impartit apoi frateste prada


si ne'am bucurat de o binemeritata odihna.


Acoperiti de glorie, ne'am adunat la sfatul vitejilor



ne-am oblojit ranile


si am pornit o petrecere ca'n povesti.




Si-am petrecut pana la rasarit, si n-a fost chip sa ne-nchida cineva gura.



Apoi, vitejii mei, am incalecat pe'o sa

si v-am spus povestea asa.

2 comentarii:

Mihai spunea...

deci..sincer ..am ramas foarte palcut impresionat de acest articol al tau..ai talent..;)

costina spunea...

:) Multumesc!