Doruri

Am plecat de acasa sa-mi traiesc aventura vietii la ESMT Berlin. Am vazut locuri de necrezut, viata mea e toata in limbi straine, si traiesc inconjurata de omuleti din toate colturile lumii. Nu prea e timp sa realizez lucrurile incredibile care ma inconjoara. Mi se pare nedrept sa scriu despre cate un gand trist, cand ma inconjoara atatea bucurii.


Dar mi se mai face dor de Filip si de fetele mele. Imi mai amintesc ce am patit acum un an jumate, de multe ori fara sa vreau imi amintesc, si filmuletul ruleaza iar si iar. Cum a fost, ce a zis, de ce a zis, ce am facut, de ce am facut asa, de ce n-am facut altfel, cum a fost posibil sa fie asa, cum de mi s-a intamplat mie asa ceva. Mi se pare nedrept sa scriu, mi se pare nedrept si sa mi se intample asta. Poate o trece. Sau poate n-o sa treaca si o sa mai albesc cate o noapte, oricum ceva s-a dus de rapa pentru toata lumea in noaptea aia.