Astazi, incercand sa o ajut pe surioara mea sa vada mai mult partea plina a paharului si sa se vasleasca singurica spre tarm in loc sa astepte colacul aruncat de cineva, i-am pus sa vada filmul The Secret.
Bine, recunosc ca nu sunt pregatita sa inghit pe deplin, sau poate nici pe departe, principiile prezentate in film - fie ele chiar prezentate de profi de fizica cuantica. Sunt, insa, constienta, ca legile prezentate in film stau la baza tuturor optiunilor de dezvoltare personala.
"Si daca crezi ca poti face un lucru, si daca crezi ca nu il poti face, ai dreptate."
Stiu ca asa este, si este evident in jurul nostru cat de mare diferenta face dispozitia pe care o avem intr-o zi asupra rezultatelor pe care le putem avea in ziua respectiva.
Si, din dispozitie in dispozitie si din gand in gand, ajungem la faimoasele "vision boards" din filmul The Secret. Pe scurt (si cica si poveste adevarata), un omulet si-a facut un panou pe care a lipit pozulici cu lucrurile pe care si le dorea, iar in 5 ani s-a trezit ca locuia in casa din pozulice. Lucrurile nu au decurs deloc paranormal; au curs lin, pe nesimtite, asa cum curge viata.
Ce nu inteleg eu este asa: zic omuletii luminati din film ca secretul este sa te simti ca si cum ai avea lucrul acela, si lucrul acela va veni in viata ta.
Pai bine, mai, omuleti, dar eu DE CE imi doresc lucrul acela? Eu personal imi doresc lucruri CA SA MA SIMT intr-un fel. Ca atare, daca as putea SA MA SIMT intr-un fel, nici nu mi-ar mai trebui poate lucrurile respective, ca deja ma simt buricul Pamantului. De exemplu, daca imi doresc un calorifer ca sa imi fie cald, ar trebui intai sa imi fie cald, cand eu mor de frig; si, presupunand ca reusesc asta, ce sa mai fac cu caloriferul?...
Cum pot omuletii aia de la "Asa DA" sa se simta buricul Pamantului? Mie mi se pare mai usor sa ai un Ferrari decat sa te simti buricul Pamantului. Stiu ca nu e bine sa ma conditionez de lucruri materiale, dar cam asta e motivul pentru care imi doresc lucrurile materiale: ca sa ma simt bine.
Daca as putea sa ma simt bine asa pentru ca vreau eu, nu mi-ar mai trebui lucrurile materiale, si as putea sa fiu un nou Ghandi al omenirii.
Voi ce parere aveti?
In mod special declar acest subiect LEAPSA si il dau Ecoului, lui Saddler, Vivianei si Tomatei. Ura!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
fuck it
mai buricu:), daca vrei asa..
Ca sa simti ceva, inseamna ca vrei. Omu' a zis ca vrea "stuff", da?
pai zic io, ca nu ai prin chinesenta interviului.... "TO BUY".. practic, omu a zis doar ca si-a pus poze cu ce vrea sa cumpere in 5 ani. Uimitor omul era "Sitting in my desk" era la 0.46. Asta implica un salariu. Munca. Bani.
Orice idiot poate sa se holbeze de cand se naste pana crapa la o poza cu orice, dar daca nu munceste, nu va avea ce are in poza..
Deci ideea e ca unde e show, pai mai rumane, show sa raman.
PUP
Salut Costina. Am vazut filmul cu pricina. Foarte bun, foate adevarat, desi cu ceva exagerari pe alocuri. Filmul nu spune lucruri noi. Le-au spus deja altii cu mult inainte. Dar pentru ca oamenii nu mai citesc azi, de exemplu filosofia clasicilor, cred ca acel film inseamna ceva nou. Insa eu cred ca oamenii ar trebui sa inteleaga acest film prin prisma unei carti a lui von Liebnitz pe care cred ca o stii: Monadologia. Acolo spune individul asta ( care era si fizician, dupa cum stim ) ca totul este legat in univers prin ceea ce el numeste ( daca am retinut eu bine ) "rezonanta universala". Si noi suntem niste monade, caci si in noi exista intregul univers si "secretul" este acela de a fi in armonie cu universul cu celelalte monade deci. Altfel spus "secretul" este sa te simti bine chiar daca nu ai ceea ce-ti doresti, deci sa te simti bine cu ceea ce esti, cu tine si sa sti ca trebuie doar sa te indrepti catre ceea ce-ti doresti si universul "va conspira" in favoarea ta si-ti va oferi oportunitatile pentru a obtine ce-ti doresti. De aceea "D-zeu iti da dar nu-ti baga in plasa". Adica universul iti da nu ce-ti doresti rational ca sa te simti bine, ci iti da ceea ce simti sau altfel spus felul in care te simti este determinantul lucrurilor pe care le atragi. Independenta incepe de la independenta sufletului, care pentru a se simti bine si confortabil cu sine nu trebuie sa aibe nevoi materiale. O stare buna interioara te ajuta sa ajungi la ceea ce-ti doresti. De aceea, cred eu, ca dezvoltarea personala ( sau poate maturizarea )cuprinde administrarea si reglajul dorintelor, resurselor proprii si aspiratiilor. Filosofie multa poate aici, dar eu cred in asta. Si nu e miracol biblic.
Omul ala nu iti vinde milionul, iti vinde potentialul. Pentru cei care s-au saturat sa lucreze 8 ore pe zi si sa aiba un salariu fix, posibilitatea de a castiga mult mai mult este atit de incantatoare incat nu mai conteaza ce trebuie sa faca pentru asta.
In realitate, orice angajator iti va vinde orice miraj ca sa te faca sa lucrezi 12 ore pe zi in loc de 8, dar nu iti va da posibilitatea reala de a castiga semnificativ mai mult (de 2,3,5 ori salariul tau).
Si inca ceva, viata nu este construita sa ofere garantii, viata se bazeaza pe supravietuirea celui mai competitiv.
Singura garantie ti-o dai tu.
Bine ca i l-ai aratat surioarei...stie ea ce sa faca cu el :)
Trimiteți un comentariu