Doruri

Am plecat de acasa sa-mi traiesc aventura vietii la ESMT Berlin. Am vazut locuri de necrezut, viata mea e toata in limbi straine, si traiesc inconjurata de omuleti din toate colturile lumii. Nu prea e timp sa realizez lucrurile incredibile care ma inconjoara. Mi se pare nedrept sa scriu despre cate un gand trist, cand ma inconjoara atatea bucurii.


Dar mi se mai face dor de Filip si de fetele mele. Imi mai amintesc ce am patit acum un an jumate, de multe ori fara sa vreau imi amintesc, si filmuletul ruleaza iar si iar. Cum a fost, ce a zis, de ce a zis, ce am facut, de ce am facut asa, de ce n-am facut altfel, cum a fost posibil sa fie asa, cum de mi s-a intamplat mie asa ceva. Mi se pare nedrept sa scriu, mi se pare nedrept si sa mi se intample asta. Poate o trece. Sau poate n-o sa treaca si o sa mai albesc cate o noapte, oricum ceva s-a dus de rapa pentru toata lumea in noaptea aia.

Despre sine

Cand se face dimineata, sunt toata curaj.

As avea curaj sa dorm pe rupte, am curaj si sa ma trezesc sa merg la birou. Am curaj sa'mi pun haine colorate si sa visez cai verzi pe pereti. Eu, cea mai Pasari-Lati-Lungila, ating orice imi pun in minte, nimic nu e prea greu sau prea departe pentru mine.

Numai noaptea, ca eroii din filme, care dau cele mai grele lupte cu sinele lor, dau si eu cele mai jalnice si mai patetice batalii. As face orice, numai sa nu raman intre 4 ochi cu sinele meu. Interpun intre mine si sinele meu lumina din camera si lumina de pe hol, ventilatorul, telefonul si mai ales laptopul cu toate minunatiile protectoare care pot izvori din el.

Trag bine draperiile de la geam si inchid bine toate usile, ca nu cumva sinele meu sa dea cu ochii de mine, sau eu de el. Ma feresc cat pot, caci pana acum sinele a repurtat nenumarate victorii, eu fiind o biata umbra a sinelui meu.

Sinele meu a vazut niste lucruri, a auzit niste lucruri, si vrea sa vorbim despre ele. Dar mie nu-mi place cum ii lucesc ochii, si mi'e cam frica sa vorbim despre lucrurile pe care sinele meu le'a vazut si le'a auzit. Eu n'am vazut nimic si gata!

Sinele meu nu intelege ca noaptea se doarme si ziua se merge la birou, si toate astea in haine frumos colorate, printre care nu e loc si pentru lucrurile pe care el le-a vazut si auzit.

Eu zic sa lasam deoparte lucrurile vazute si auzite, sa uitam ca le-am vazut sau auzit vreodata, si daca ne ies vreodata in cale, sa traversam usor pe partea cealalta facandu-ne ca nu le'am observat.

Draperiile sunt bine trase si usile inchise si luminile aprinse, si sinele meu nu poate da ochii cu mine. Dar indata ce inchid ochii, de sub pleoape ma priveste drept in fata sinele meu, cu ochii aia care lucesc intr-un fel, si asta ma sperie foarte tare. Daca reusesc sa adorm, sinele meu imi da de gandit si de visat in moduri felurite despre lucrurile pe care vrea sa le vorbim.

De-aia ar fi mai bine daca n'ar mai trebui sa dorm si sa dau iar nas in nas cu sinele meu cu ochi lucitori. Sinele meu spune ca nu trebuie sa fugi de probleme; dar eu zic ca nici langa ele nu poti sa traiesti.

Catre Filip,

As fi dispusa sa mai trec o data prin asta

daca s'ar putea sa fie iar joi seara. si sa vin mai devreme acasa. si sa stau cu tine sa povestim. sa te strang mai bine in brate. sa te simt viu. sa te ascult mai mult. sa nu zic sa mergem sa dormim.

Dar stiu ca tie ti'ar fi greu sa mai treci o data prin asta.

Si sper ca stii cat te iubesc. Si ca ma gandesc la tine mult. Si ca imi doresc sa fii bine, si sa fim si noi bine. Si sa ramanem o familie si sa fim iar cu totii la un loc. Te iubesc mult si imi pare tare rau ca trebuie sa fie asa!

Nu somnim

E ora unu / Omul negru n'a venit

E ora doua / Omul negru n'a venit...

... usa de la debara a cascat prelung si scartait si s'a tras la culcare. In camera mea iar se odihneste numai mobila.

Am obosit sa doarma toti, numai eu nu. Imi pierd rabdarea si ma apuca nervii. Am chef sa sparg si sa reprosez, am chef sa urasc.

Te urasc ca esti departe si nu ma poti proteja sa dorm si eu linistita, la adapost. Te urasc ca esti prea putin ca sa imi fii adapost, te urasc ca nu stii sau nu vrei sa fii mai mult. Te urasc ca ai treizeci de ani si dormi cu lumina aprinsa! Te urasc ca esti Dumnezeu dintotdeauna si n'ai invatat inca sa le repari pe toate. Te urasc ca te compatimesti! Te urasc ca nu dormi! Te urasc ca esti slabiciune!

As racai la usa, cu ghearele scoase, pana dincolo, pana in partea cealalta.

To the FUN side of the island!

Mobila vie si alte ganduri spre dimineata

Mai nou sunt precum bebelusii aia, nu pot dormi nici daca sta cineva sa'mi faca jucarii. Indata ce bona de serviciu dispare, tot asa si somnul meu si linistea mea.

Ma gandesc cum e cu mobila asta care se aseaza cand se duce lumea la culcare. De exemplu, televizorul meu nu a fost pornit de cel putin 3 luni. Nu e bagat in priza si nu stiu daca are setata antena. Nu am niciodata timp sa ma uit la TV si nu ii simt lipsa. Cand ma bag la culcare insa, televizorul mai trosneste din cate o incheietura. E ca si cum mobila si casa stau drepti cat e lumina aprinsa, ca niste soldatei in post. Cand insa se da stingerea, se sprijina intr'o rina si isi permit sa motaie si ele.

Numai eu nu'mi prea mai permit sa motai, decat ziua la birou, cand imi iau angajamente fierbinti ca, odata ajunsa acasa, voi dormi pe rupte. La lumina zilei uit ca in ultima vreme numai mobila isi mai permite sa motaie in camera mea.

Eu dorm pe apucate, iepureste, ca si cum astept vreo chemare la oaste.

Si cu cat ma straduiesc sa ma gandesc mai putin, cu atat mai mult gandurile mele se lipesc.

Se lipesc de visul mamei, cu o zi inainte sa mergem cu tata la doctor prima data. Mama a visat ca Gabita il striga pe Filip. Atunci totul era inca doar o raceala netratata.

(si mobila din bucatarie tocmai ce s'a tras la culcare)

Se lipesc de visul meu de sambata, cand eu ma sfatuiam cu fetele cum sa facem ca mi'e urat sa fiu singura acasa dupa ce s'a intamplat cu Filip. Si telefonul suna si era Filip. Si eu, mirata, il intrebam cum e posibil, cum se poate sa ma sune.

Si el imi raspundea:

"PUIULE, stiu ca s-a intamplat asta. Dar noi suntem O FAMILIE, SI LUCRURILE ASTEA NU SE SCHIMBA NICIODATA. Normal ca o sa tinem legatura."

rutina de seara

Azi pe scari la metrou la Unirii, un barbat sedea pe trepte si atingea in mod repetat si straniu o moneda. Un barbat obisnuit, la vreo 50 de ani, imbracat sport, curat.

Dupa ce am trecut de el, ca toti ceilalti, m'a izbit ciudatenia imaginii. M'am intors, i'am pus mana pe umar si l'am intrebat daca se simte bine. S'a clatinat si era sa cada. Nu mirosea a bautura.

Mi'a fost frica atunci ca ar putea sa pice in bratele mele si sa moara. Am chemat salvarea, care a venit cam in 10 minute, si l'au luat cu targa. Era semi-constient. Plangeam si lumea ma intreba daca sunt ruda cu el. Nu, nu sunt ruda cu el, nu stiu cum il cheama. Doar mi'era frica sa nu pice in bratele mele si sa moara.

***

In seara dinainte sa se intample cu Filip, am stat in bucatarie de vorba, si, ascultandu-l, mi se parea ca nu pot sa inteleg cum se simte, ca si cum am fi fost in doua camere diferite, cu temperaturi si presiuni diferite. Mie mi se parea ca mai e mult, ca nu e inca asa de rau si ca, oricum, mai e mult; cred ca in camera lui era alta temperatura si alta presiune.

La fel, acum, in camera in care sunt eu e o temperatura anume, si o presiune anume, pe care ceilalti nu le pot simti. Ei respira relaxat, si in camerele lor e luminat si aerisit, si ei nu inteleg de ce mi'e atat de greu sa respir.

***

In camera mea, in fiecare seara ma pun in pat sa dorm, rupta de oboseala. Apoi sun la salvare, il sprijin pe tata sa mergem sa se aseze pe pat, iar in hol mi se goleste din brate fara cunostinta si eu tip fara glas in timp ce ma lupt sa'l duc in camera si nu reusesc sa'l pun in pat, asa ca ii pun o perna sub cap acolo, langa pat, pana termin de vorbit la salvare.

Cand filmuletul se termina, sun la salvare, il sprijn pe Filip sa mergem sa se aseze pe pat in camera lui; in hol mi se goleste din brate fara cunostinta si eu tip mut si ma lupt sa'l duc in camera lui, si ii pun o perna sub cap, langa pat, pana termin de vorbit cu salvarea.

Cand filmuletul se termina.. sun la salvare si scena se repeta ca un film prost de la cinematograful de arta. Cand ajunge la sfarsit, banda sare si filmuletul ruleaza sub pleoape de la inceput.

In camera mea, temperatura e alta si presiunea e alta, si filmul ruleaza la nesfarsit.

nu inteleg

As vrea, as vrea mult de tot sa il inteleg pe Dumnezeu, sa ii inteleg si puterea si dragostea in acelasi timp. Dar, plangand infundat pe ascuns si tipand in palme sa nu ma auda nimeni, nu'mi vine decat sa strig tare de tot sa ma auda numai El:

NENOROCITULE, CE AI FACUT CU FAMILIA MEA?!!?

La ora 1 noaptea ma ascund in calculator de umbra si frica ce le'ai adus in viata mea. Nu stiu unde sa mai fug, unde sa ma ascund de familia mea, de lucrurile pe care atat de mult le iubesc si de care ai facut atat de mult sa ma tem.

Cuvinte treze

"CHEAMA SALVAREA, CA MOR!"

 sunt cuvintele care mi-au sunat ecou in urechi azi cand am incercat sa adorm. Eram suficient de obosita si de zgribulita, ma gandeam, sa pot adormi repede, fara sa mai rulez filmul evenimentelor pe sub pleoape.

Filmul n-a mai rulat atat de clar, dar cuvintele m-au durut in capul pieptului. Cheama salvarea, ca mor! a spus Filip o singura data in viata lui. Cuvinte grele, si acum ma doare in piept cum le'a spus.

 Nu pot sa dorm, simt in piept si in gat cuvintele lui Filip: Cheama salvarea ca mor....

nu stiu cata putere vrea Dumnezeu sa am, si oamenii.

Dar mie mi-e frica sa conduc noaptea prin padure, si ma dor cuvintele lui Filip in piept si in gat. Am nevoie sa ma descante cineva de urat, de intuneric, de nesomn si de inima grea.

..Cum sa mai dormi? Cine sa mai fii?

Filip ne-a dat sah si mat!

In Joia Mare am stat cu Filip pana la 12 noaptea si am pus lumea la cale. Mi-a pus sa mananc, am vorbit despre programul meu la serviciu, despre cum lui nu'i place sa ia pastile, despre cum se va intoarce la serviciu cat de curand dupa ce incheie tratamentul, despre mersul cu bicicleta prin oras, despre familie, despre coruptie si toate cate ne'au mai trecut prin minte. Ne'am ridicat sa mergem la culcare de doua ori, si de doua ori ne'am luat cu vorba si ne'am asezat inapoi pe scaune si am mai povestit. Filip m'a strans tare in brate, cum facea el cand ne imbarbatam reciproc, sa stim ca o sa fie bine. Si am mers sa dormim.

Cand a venit Vinerea Mare, mi-a adus cu ea ca'n filmele alea o neliniste si'o frica si lacrimi si tipete si nu le auzea nimeni, nici macar eu. Acum, gandind inapoi, vad cu ochii mintii ce s'a intamplat, pe mine cu Filip in brate in hol; nu aud nici un tipat si nici un planset, desi vad ca asta faceam. Aud o melodie cereasca cum se lasa peste noi si atat.




Au venit sa'l vada pe Filip colegii lui de joaca. Desi barbati in toata firea, pareau copii cand intrau in casa; fiecare se oprea langa el si spunea: pescuit, table, sah, poker..

Lumea a pierdut un campion la table, eu descopar inca in fiecare zi ce am pierdut. Taticu', sa ai zar bun si fir intins!