Se afișează postările cu eticheta dragute. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dragute. Afișați toate postările
luni, 15 noiembrie 2010
joi, 30 septembrie 2010
Am facut curat in tara
Sambata trecuta, intr-adevar, n'am scris pe blog. Noi, echipa 2883, am sacrificat somnul dulce de sambata dimineata si ne'am pornit sa facem curat in tara.
Am constatat cu bucurie ca lumea vrea sa fie curat in tara, si nu putini au fost cei care au pus osul la treaba.
Am constatat cu bucurie ca lumea vrea sa fie curat in tara, si nu putini au fost cei care au pus osul la treaba.
Coada la munca gratis - e ceva ce merita vazut!
Cu toate ca la capitolul organizare e MULT loc de mai bine, spiritul voluntar palpita in romani.
Am fost in Padurea Baneasa si am descoperit ca in unii romani nu palpita si cei sapte ani de acasa, din pacate. Am cules saci intregi plini cu lucruri pe care te'ai astepta sa le gasesti oriunde, numai in padure nu.
Am vanat gunoaiele, ne'am razboit cu panzele de paianjen, ne'am zgariat si nici nu ne'am pierdut unii de ceilalti.
Printre gunoaie am observat si copaci frumosi cu coroana verde, luminisuri infrunzite si ciuperci bine crescute.
Ce mai, in asa locatie tot sa faci voluntariat!
Cifrele preliminare spun ca s-au strans cel putin 187 000 de saci de gunoaie (din toata tara, nu din Padurea Baneasa). Era ceva mizerie! Important e sa pastram ceea ce s-a facut - pana la urma nu e atat de greu sa pui o hartie la cos, sau sa strangi gunoaiele pe care tu le-ai facut.
Daca mergi in padure si chiar simti nevoia sa lasi ceva in urma, lasa un copac!
duminică, 22 august 2010
Surpriza pentru cutiamuzicala
Am fost o saptamana si eu pana acilea sa dorm ca eram usor nedormita. Si, la intoarcere, mare cadou mare ce ma astepta in cutiamuzicala. L'am deschis cu grija, sa nu-i stric ambalajul.
Ian poftim ce'mi spune Durasel:
"Hei, e febra premiilor, asa ca iti dau un premiu - ala cu "I love your blog", ca imi place cum scrii. Esti foarte profunda, poate te apuci sa scrii o nuvela. Serios!
Huggy, Durasel"
Preiau din discursul de premiere:
"O mai citesc pe Costina, cu al sau blogulet Din Gand in Gand. Costina este o fata sensibila, imi place ca cineva mai are inclinatia catre suflet si gandire. Costinuto, tu ziceai de “Mananca, roaga-te, iubeste”, ca ti-a placut mult cartea, si ai avut fler, ca uite, deja s-a facut si un film cu Julia Roberts si Javier Bardem. De abia astept sa il vad! Te chiero, bre!"
Multumesc din inima juriului, nu fara incantarea aferenta si rosirea obrajilor si fluturatul modest, dar gales, din gene :)
Este primul premiu si cel mai public cadou pe care l-a primit cutiamuzicala. A mai primit aprecieri si incurajari si chiar o cutie muzicala adevarata, de la ecou, sa nu ramana vreodata in pana de acorduri.

Ian poftim ce'mi spune Durasel:
"Hei, e febra premiilor, asa ca iti dau un premiu - ala cu "I love your blog", ca imi place cum scrii. Esti foarte profunda, poate te apuci sa scrii o nuvela. Serios!
Huggy, Durasel"
Preiau din discursul de premiere:
"O mai citesc pe Costina, cu al sau blogulet Din Gand in Gand. Costina este o fata sensibila, imi place ca cineva mai are inclinatia catre suflet si gandire. Costinuto, tu ziceai de “Mananca, roaga-te, iubeste”, ca ti-a placut mult cartea, si ai avut fler, ca uite, deja s-a facut si un film cu Julia Roberts si Javier Bardem. De abia astept sa il vad! Te chiero, bre!"
Multumesc din inima juriului, nu fara incantarea aferenta si rosirea obrajilor si fluturatul modest, dar gales, din gene :)
Este primul premiu si cel mai public cadou pe care l-a primit cutiamuzicala. A mai primit aprecieri si incurajari si chiar o cutie muzicala adevarata, de la ecou, sa nu ramana vreodata in pana de acorduri.

Va multumesc, imi creste inima...adica cutia :) de incantare. Maestro, muzica!
duminică, 1 august 2010
marți, 6 iulie 2010
Pe-o gura de rai
V-am mai povestit eu despre preumblarile mele prin Narnia si alte locuri despre care, daca n'ar fi, nici ca s'ar povesti.
Dupa atatea povesti de groaza s-a sunat iar adunarea.
M'am echipat cu armura strasnica pentru batalie
si am pornit la drum.
Ne-am adunat cu mic, cu mare,
unii pe calea aerului

Dupa atatea povesti de groaza s-a sunat iar adunarea.
M'am echipat cu armura strasnica pentru batalie
si am pornit la drum.
Ne-am adunat cu mic, cu mare,
care mai calare, care mai pe jos
personaje care mai de care mai exotice, de peste mari si tari
dupa pericole nenumarate si batalii cu monstri fiorosi
si'am poposit la Pestera, taram neuitat de lume, unde povestile nu se spun, ci se vad in fiecare zi de la rasarit pana la lasarea intunericului.
Intariti cu puteri supranaturale
am cumpanit bine strategia de atac
si am pornit spre indraznete cuceriri.
Am cules salati.. aaaaaaa, pardon, afine din gradina ursului
fiecare avand ca singura grija nu cumva sa ramana ultimul :)
Am impartit apoi frateste prada
si ne'am bucurat de o binemeritata odihna.
Acoperiti de glorie, ne'am adunat la sfatul vitejilor
ne-am oblojit ranile
si am pornit o petrecere ca'n povesti.
Si-am petrecut pana la rasarit, si n-a fost chip sa ne-nchida cineva gura.
Apoi, vitejii mei, am incalecat pe'o sa
si v-am spus povestea asa.
joi, 24 iunie 2010
Sanzienele
Aud azi ca e sarbatoare: Sanzienele (Dragaica). In mintea mea, sarbatoarea asta are un parfum pagan.
Am citit sa vad de unde parfumul asta, si am aflat ca Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Numele de Sanziene vine de la Sancta Diana din calendarul roman, iar varianta slava este Dragaica. Se pare ca este o sarbatoare locala din negurile vremurilor, insa numele dac s-ar fi pierdut (am ramas cu cel roman si – ce ne’am fi facut fara el – cu cel rusesc!)
Spre deosebire de Rusalii, Sanzienele sunt niste zane/ “Iele” bune; ele sunt niste fiinte fantastice vesele si iubitoare de dreptate, ofera rod holdelor si femeilor casatorite, ajuta ca animalele si pasarile sa se inmulteasca si feresc semanaturile de grindina.
Imi place imaginea feminina a acestei sarbatori, si faptul ca ea promoveaza misterul si vraja femeii.
Si ce haz ar fi avut aceasta sarbatoare fara oarece presupuneri despre cine cu cine se va mai cupla, si cand. De aici obiceiuri de dormit cu flori de sanziene in san ca sa fii mai atragatoare sau sub perna ca sa visezi ursitul. Un adevarat Sex and The City! Cine spune ca stramosii nu stiau sa se distreze?
PS: Sanzienele erau mari iubitoare de dreptate, si strambau gura celor care jurau stramb. Cred ca obiceiul asta l’au mostenit femeile pana in ziua de azi J
(pentru inspiratie: http://www.verze.ro/Divertisment/Evenimente/sanzienele-sarbatoare-si-traditii.html )
miercuri, 23 iunie 2010
Ploua fermecat
Ploua azi cum n’a plouat de vieti intregi.
M-as lipi de fereastra sa ma las pierduta in ploaia care cade tacuta. Peretele de geam al biroului ar putea sa fie o cortina transparenta si moale, pe care eu as putea-o ridica. M’as furisa pe sub ea dincolo, in ploaia tacuta si lumea pierduta care azi m-a gasit din nou.
In mintea mea, ploaia cerne peste munti verzi impaduriti. Miroase a curat, e mirosul lumii curate pe care n-am mai stiut-o de ceva timp. Nu aveam serviciu in lumea de atunci, nu exista serviciu. Nu exista moarte, nici urat. Pe ploaia de atunci porneam pe drumul vechi spre Poiana, si o singura data m’am lasat putin speriata de urletul lui lup. In rest, nu existau temeri, nici limite. Totul era posibil, si somnul de dupa-masa era o tortura. Eram oricine decideam sa fiu, si nici un loc din lume nu era prea departe.
Ploua o ploaie fermecata. Mi’era dor sa ma furisez pe sub cortina transparenta in ploaia verde catre oriunde sau oricand as putea gandi.
marți, 22 iunie 2010
Nissa
Am hotarat sa va povestesc din experientele mele de consumator al diferitelor produse sau servicii. Nu este vorba nici de reclama, nici de antireclama, doar de un punct de vedere personal.
Nissa
Poate cel mai greu moment din zi este pentru mine dimineata. Nu sunt o “morning person”, si intru in elementul meu abia dupa ora 10. Pe jumatate adormita, ma postez in fata sifonierului si incerc sa rezolv prima si cea mai grea dilema a zilei: azi cu ce ma mai imbrac?
Pentru astfel de momente imi doresc sa am la dispozitie zece modele de camasi, rochite sau fuste office. Pe scurt, imi place sa ma imbrac office, dar nu-mi place sa arat ca-n uniforma.
Magazinele sunt pline de camasute, in culori diferite, dar in general albe, cu modele care variaza foarte putin. Albul merge la office, dar acelasi alb tern in fiecare zi ar fi neelegant si deprimant. Nu mai vorbim despre faptul ca bluzele (si in general hainele) simple si elegante sunt din ce in ce mai greu de gasit si ca piata e sufocata de produse cu aplicatii din pene, sau cu paiete sau capse sau zorzoane care mai de care mai zornaitoare.
Nissa este magazinul (bine, lantul de magazine) in care problemele astea nu exista. Au bluze office in multe modele, simple si elegante, cu aplicatii discrete de danteluta neagra pe margine. Sunt finute si placute, si ma fac sa ma simt cocheta cand port office.
Ar mai fi ceva: in general, cand merg intr-un magazine si imi place o rochita de exemplu, clar trebuie probata pentru ca nu poti sti niciodata cum e, de fapt, croiala, sau cum pica, daca nu sta stramb etc. Si la Nissa probez ceea ce cumpar, insa in acelasi timp am dobandit increderea ca, daca vad ceva ce imi place si e masura mea, este croit bine si o sa pice frumos.
La Nissa, lucrurile sunt facute pentru femei (cu siguranta pentru femeia care va spune aceasta poveste acum), nu doar ca sa fie vandute. Sunt croite in asa fel incat sa ma avantajeze. Cand ma imbrac de la Nissa ma simt libera si cocheta; ma gandesc mai putin la ce defecte am, pentru ca – imbracata asa – chiar par sa am mult mai putine.
Cand ma gandesc la Nissa, in minte imi vin imagini din filmul The Devil Wears Prada. Personajele nu erau imbracate de la Nissa, dar stilul este cu siguranta la fel de cochet.
Am cantarit mult daca sa va spun ca in Romana exista un outlet, care deschide posibilitati extraordinare calitate/pret. As fi vrut sa-l tin numai pentru mine, dar nu cadreaza ca o domnisoara cocheta si eleganta ca mine sa dea dovada de atata egoism.
Este aproape ora 10 si pentru mine ziua incepe cu adevarat, sunt gata sa pasesc in ea elegant si cu incredere. Va doresc si voua la fel!
miercuri, 2 iunie 2010
Movie night
In seara asta am vazut cateva filme cunoscute fara sa ma obosesc ore intregi in fata televizorului. Vi le recomand:
joi, 11 martie 2010
Liniste
Cantecul asta imi picura Liniste in vene si in suflet. Ascultandu'l, am reusit sa'mi amintesc senzatia de a avea cer fara nori intre tample si adapost de vant.
Asculta mai multe audio Muzica
Asculta mai multe audio Muzica
joi, 4 martie 2010
marți, 12 ianuarie 2010
vineri, 18 septembrie 2009
Am gasit
Am plecat obosita de la birou, cu cifre bazaind zgomotos din aripi ca un nor de musculite in jurul capului. Abia imi vedeam calea de musculitele zgomotoase cu virgule si procente care imi zburau prin fata ochilor. Uitasem de tine. Uitasem si de mine.
Am pasit pragul copii. Uimita de casa vrajita in care m-ai dus, mi-am uitat musculitele afara. Am uitat sa-mi fie somn, si te urmam ca in vis printre carti si ceainice si cescute.

In povestea asta, eram toti copii si radeam cum rad copiii. Era liniste si noi chicoteam vinovat, sa nu facem prea mult zgomot.
Si aveam un balansoar magic, care se oprea numai cand ma aplecam sa gust ceaiul, si apoi pornea din nou. Uitasem sa imi fie teama si eram o gheisa fermecatoare, picurand pe sub gene povesti cu dragoni si samurai. Paseam in varful picioarelor, sa nu ne trezim din poveste, plutind printre pernute de catifea, oglinzi si flori albe.

Ceaiurile erau dulci si aromate, cu ananas si petale de floarea soarelui. Iar noi, copii, beam din fiecare cu randul. Pe pereti erau tablouri cu omuleti perechi, cu mosuleti cantatori la nai si femei desenate ca cele arabe. Am fi putut sa jucam sah sau sa pictam sau pur si simplu sa motaim pe canapelele moi.
In casuta magica, ai putea sa te joci luni intregi fara oprire. Dar ceaiul si linistea si balansoarul ne-au furat si am uitat sa mai vrem sa jucam si altceva in seara aceea.
Cand s-a facut noapte de tot, din ceainic nu mai curgea liniste si a trebuit sa ne facem iar mari si sa ne trezim la musculitele noastre.

Povestea ce v-am zis-o nu e din Narnia, e chiar o poveste adevarata, iar locul exista cu adevarat cand am fost acolo.
Am pasit pragul copii. Uimita de casa vrajita in care m-ai dus, mi-am uitat musculitele afara. Am uitat sa-mi fie somn, si te urmam ca in vis printre carti si ceainice si cescute.

In povestea asta, eram toti copii si radeam cum rad copiii. Era liniste si noi chicoteam vinovat, sa nu facem prea mult zgomot.
Si aveam un balansoar magic, care se oprea numai cand ma aplecam sa gust ceaiul, si apoi pornea din nou. Uitasem sa imi fie teama si eram o gheisa fermecatoare, picurand pe sub gene povesti cu dragoni si samurai. Paseam in varful picioarelor, sa nu ne trezim din poveste, plutind printre pernute de catifea, oglinzi si flori albe.

Ceaiurile erau dulci si aromate, cu ananas si petale de floarea soarelui. Iar noi, copii, beam din fiecare cu randul. Pe pereti erau tablouri cu omuleti perechi, cu mosuleti cantatori la nai si femei desenate ca cele arabe. Am fi putut sa jucam sah sau sa pictam sau pur si simplu sa motaim pe canapelele moi.
In casuta magica, ai putea sa te joci luni intregi fara oprire. Dar ceaiul si linistea si balansoarul ne-au furat si am uitat sa mai vrem sa jucam si altceva in seara aceea.
Cand s-a facut noapte de tot, din ceainic nu mai curgea liniste si a trebuit sa ne facem iar mari si sa ne trezim la musculitele noastre.

Povestea ce v-am zis-o nu e din Narnia, e chiar o poveste adevarata, iar locul exista cu adevarat cand am fost acolo.
miercuri, 19 august 2009
Fantezie furata
Am respirat astazi frunze crude si m'am rasfatat in lumina verde.

Am lasat sa curga din vioara culori calde si'am visat iubiri adevarate in lumi fantastice.
Am furat notele fluide

..si inca le tin stranse bine in urechi, ca nu cumva violonistul fermecat sa vina si sa le ceara inapoi. Doar sunt ale lui..
Am lasat sa curga din vioara culori calde si'am visat iubiri adevarate in lumi fantastice.
Am furat notele fluide

..si inca le tin stranse bine in urechi, ca nu cumva violonistul fermecat sa vina si sa le ceara inapoi. Doar sunt ale lui..
sâmbătă, 8 august 2009
miercuri, 5 august 2009
Freepets recidiveaza
Cei de la www.freepets.ro au comis-o iar!
Ma tenteaza si binedispun cu un filmulet MORTAL.
Nu poti sa vezi filmuletul asta si sa nu te umpli de o binefacatoare si rasfatata L E N E.. Au niste figuri atat de relaxate si de Zen, incat cred ca nu mai trebuie nimic altceva pentru buna dispozitie in casa!
Moacele lor mustacioase, ghiduse si alintate imi amintesc de extraterestrii nazdravani din Men in Black!

Recomandari? Cred ca nici nu mai este nevoie!
Ma tenteaza si binedispun cu un filmulet MORTAL.
Nu poti sa vezi filmuletul asta si sa nu te umpli de o binefacatoare si rasfatata L E N E.. Au niste figuri atat de relaxate si de Zen, incat cred ca nu mai trebuie nimic altceva pentru buna dispozitie in casa!
Moacele lor mustacioase, ghiduse si alintate imi amintesc de extraterestrii nazdravani din Men in Black!
Recomandari? Cred ca nici nu mai este nevoie!
marți, 4 august 2009
dor de joaca

Azi mi'e un DOR de joaca, de ma seaca la inima.
Caldura si serviciul si ambitiile si refuzurile si responsabilitatile si asteptarile mi-au ajuns pana in maduva oaselor. Ma simt azi copil neglijat, care a fost pedepsit prea mult timp sa stea in casa.

Ma simt ca si cum niciodata nu am putut sa ma satur si eu de joaca.
Mi'e dor tare sa ma joc, sa simt cum imi alearga joaca in vene si sa nu vreau sa intru in casa.

Vreau un joc sanatos, ratele si vanatorii mi'ar placea. Sau Castelul. Sa jucam pana cand nu mai pot, sa ma aud eu spunand stop, si sa intru in casa rosie toata de atata alergat.

Joaca asta are si ea rostul ei, nu trebuie sa o abandonez chiar de tot, chiar si mare fiind. Zilele astea trebuie sa jucam ceva, sa'mi mai treaca dorul!
marți, 28 iulie 2009
Ce minuni am mai gasit
Zilele trecute, hoinarind pe net in cautarea intelepciunii vesnice, am gasit un blog de care nu m-am putut dezlipi vreo ora (ceea ce e foarte mult la rabdarea mea deloc inteleapta).
Din pozele de pe blogul acela imi zambeau din varful mustatilor animalute care mai de care mai frumoase si mai iubicioase si mai dragute. Puiuti scumpi buni de dragalit toata ziua, pisicute moi si lipicioase, catelusi gata de joaca.
Toate aceste sufletele au ajuns acolo prin eforturile unor omuleti inimosi, care le-au gasit, luat, salvat si ingrijit sa le faca numai bune de tinut prin/pe langa casa omului.
Ca sa nu fiu egoista si sa tin noua minune descoperita numai pentru mine, am pus un mic banner pe blog, sa il gasiti repede (vedeti casuta din stanga, cea cu free pets), si va scriu si aceste cateva cuvinte.
Acum va las sa va bucurati de pufosii iubareti!
Din pozele de pe blogul acela imi zambeau din varful mustatilor animalute care mai de care mai frumoase si mai iubicioase si mai dragute. Puiuti scumpi buni de dragalit toata ziua, pisicute moi si lipicioase, catelusi gata de joaca.
Toate aceste sufletele au ajuns acolo prin eforturile unor omuleti inimosi, care le-au gasit, luat, salvat si ingrijit sa le faca numai bune de tinut prin/pe langa casa omului.
Ca sa nu fiu egoista si sa tin noua minune descoperita numai pentru mine, am pus un mic banner pe blog, sa il gasiti repede (vedeti casuta din stanga, cea cu free pets), si va scriu si aceste cateva cuvinte.
Acum va las sa va bucurati de pufosii iubareti!

duminică, 26 iulie 2009
Povesti cu putere
Sunt zile in care soarele e prea tare si cafeaua prea slaba si gandurile prea multe si prea incalcite. In zilele astea ecuatiile in care pun realitatea nu dau niciodata, si imi petrec orele prinsa in referinte circulare si rationamente absurde.
In astfel de zile am nevoie de putere, si o gasesc in povesti adevarate despre lucruri pe care le stim si le uitam cu atata usurinta.
Am gasit si astazi, la finalul unei zile pline de ecuatii complicate si referinte circulare, aceasta poveste cu putere:
In astfel de zile am nevoie de putere, si o gasesc in povesti adevarate despre lucruri pe care le stim si le uitam cu atata usurinta.
Am gasit si astazi, la finalul unei zile pline de ecuatii complicate si referinte circulare, aceasta poveste cu putere:
marți, 21 iulie 2009
Persoane importante in viata

Este important in viata sa existe cineva care sa te vada ca pe ceea ce ai putea fi, iar persoana aceea sa nu creada in barierele care te opresc. Fara persoana aceasta, te vei lasa la mila circumstantelor.

Este important in viata sa existe cineva care sa iti puna obiective, iar cand le-ai atins, sa fie acolo, sa te felicite si sa iti puna alte obiective. Fara persoana aceasta, viata va fi lipsita de gust si de directie.

Este important in viata sa existe cineva care sa te evalueze obiectiv, chiar sever. Sa te chinuie in fiecare zi, sa iti ceara mereu mai mult. Iar cand va veni ziua in care ai ceva de dovedit, sa pasesti in ea cu incredere. Pentru ca persoana aceea nu te-ar fi lasat sa pasesti in ea nepregatit(a).

Abonați-vă la:
Postări (Atom)