In seara asta am vazut cateva filme cunoscute fara sa ma obosesc ore intregi in fata televizorului. Vi le recomand:
Se afișează postările cu eticheta Recenzii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Recenzii. Afișați toate postările
miercuri, 2 iunie 2010
marți, 5 ianuarie 2010
The Sweet By and By by Sara Evans
The story is about running away from problems and how that may or may not work out. And how, when they catch up, one has to face the real self. It is a story about relationships and family; about a mother and daughter and keeping secrets. And about being true to oneself.
As a daughter and sister, I expected to really be captivated by this story of a young woman who, planning her wedding, needs to put some old issues aside in order to have hare family close to her.
I did like the cover and the theme. However, the novel is so wordy, it almost feels like a never-ending soap-opera. Too many words, some of them resembling shakespearian language made it hard for me to focus on the story and occasionally lose patience.
I would recommend it to more patient characters, but will probably not care much for the series.
marți, 8 septembrie 2009
Fearless - Max Lucado
When I signed up for reviewing Fearless, I was eager to read about the keys to mastering various fears.
Fifteen chapters, of which fourteen named each after one fear promised the recipe for a life freed from fears. Let's face it, who is not afraid of not mattering, of not protecting their families, of violence or of God not being there.
The key to a life free of fear may be in this Fearless book, written by the New York Times best selling author Max Lucado. I, however, did not have it in me to find it.
If one expects Fearless to be a captivating novel, I found that, in between all the Jesuses and Peters and quotes from the Bible, I forgot to be captivated.
There are short stories about people with whose fear we may identify, but it sounds too much like a sermon and too little like the novel for the layperson that I am.
I expected to find my strength in the stories of the book; and they are good stories, but the biblical references following them brought me to a full stop. For a patient and religious person, I recommend this book as a resource to find support in their deepest fears.
Fifteen chapters, of which fourteen named each after one fear promised the recipe for a life freed from fears. Let's face it, who is not afraid of not mattering, of not protecting their families, of violence or of God not being there.
The key to a life free of fear may be in this Fearless book, written by the New York Times best selling author Max Lucado. I, however, did not have it in me to find it.
If one expects Fearless to be a captivating novel, I found that, in between all the Jesuses and Peters and quotes from the Bible, I forgot to be captivated.
There are short stories about people with whose fear we may identify, but it sounds too much like a sermon and too little like the novel for the layperson that I am.
I expected to find my strength in the stories of the book; and they are good stories, but the biblical references following them brought me to a full stop. For a patient and religious person, I recommend this book as a resource to find support in their deepest fears.
luni, 15 iunie 2009
Cu ce sa ne hranim sau cine e Razvan Lucescu
Vreau sa va povestesc de ceva timp despre hrana cu care ma hranesc eu ori de cate ori am ocazia. Nu ma refer la nutritia mai mult sau mai putin sanatoasa de zi cu zi, ci la hrana cu care imi hranesc eul cand oboseste sa mearga inainte prin zilele romanesti ale vietii cotidiene.
Best Year Yet
Am fost in martie la seminarul Best Year Yet organizat de Learning About. Am ajuns dimineata, destul de devreme.
Am gasit sala si, din hol, am vazut tot felul de intrumente muzicale, carora nu stiu sa le spun pe nume - tobe africane, clincanitoare, bazaitoare, care mai de care. Stiind care sunt abilitatile mele artistice si ce ureche muzicala am, mi-am spus ca e momentul sa dau discret inapoi si sa fac altceva in ziua respectiva. Chiar in timp ce faceam primul pas cu spatele catre usa, Monica m-a vazut si a venit sa imi ureze bun venit. Nu mai era scapare, asa ca am ramas. Am vrut sa ma asez intr-un loc discret-neutru "in ultima banca", dar din nou am primit invitatie pentru un loc foarte vizibil "in prima banca".
Nu cred ca are sens sa va povestesc ce s-a intamplat la seminar - pana nu il traiesti propriu-zis, oricarei povestiri ii lipseste substanta. Ce pot sa va povestesc este ca m-am distrat foarte tare. Am cantat la tobe si la inca un instrument ca un tub lung, am ras si m-am simtit bine. Am uitat complet ca nu am ureche muzicala sau abilitati artistice.
In plus, m-am gandit la ce lucruri extraordinare ar putea exista in viata mea personala si profesionala, la ce as putea sa visez si ce ar fi daca as visa, in viata mea mica de zi cu zi, la lucrurile acelea marete; si cum ar creste viata mea mica mica daca mi-as da voie sa am lucrurile marete la care visez. Mi-am simtit eul energizat si pot sa va spun ca unele din lucrurile la care m-am gandit acolo au inceput sa se contureze si in realitate.
The Meaning of a Valuable Leader
Tot intru hranirea eului am fost astazi la un alt eveniment Learning About. De data asta, era vorba despre lideri, iar invitat special era Razvan Lucescu.
Acum, trebuie spus ca, daca ar disparea fotbalul, probabil ca as observa acest lucru in 30 pana la 50 de ani. Ca atare, asteptam cu mare interes sa vad cum se integreaza Razvan Lucescu cu hrana eului si african drumming.
De jucat ne-am jucat din nou cu mare placere. Am fost parte dintr-o orchestra extraordinara, ne-am armonizat melodiile si energiile, am pus in scena povesti fantastice, din lumi pe care le-am creat si modificat cum ne-a placut noua mai bine. Ne-am dat cu parerea despre ce este un lider si cum ar trebui sa fie si cat de lideri suntem si ce isi doresc liderii din noi.
Si a venit Razvan. Nu a tinut lectii. Ne-a spus povestea lui - dificultatile de care s-a lovit si cum le-a gestionat si transformat in oportunitati. Cum si-a creat drumul pe care il are acum. Cum a lucrat cu echipele si cum au ajuns impreuna acolo unde au ajuns. Ce a facut cand i-a fost greu. Ce a facut cand i-a fost bine. Cine il inspira. Ce face cu si pentru echipa cu care lucreaza.
Dupa ce a vorbit si ne-a raspuns la intrebari, pot sa va spun ca in continuare nu as observa daca ar disparea fotbalul. Insa ceea ce ne-a spus Razvan Lucescu astazi si felul in care a vorbit mi-au hranit eul si m-au inspirat.
Il admir pentru ca are valori solide dupa care isi conduce viata. Un lider care pune familia pe primul loc - ei, cu asta chiar m-am putut identifica. Nu are filosofii complicate. Ce e important ca sa reusesti? Pasiunea, comunicarea si increderea.
Statea in fata noastra si povestea despre felul in care a insuflat incredere unor oameni si i-a ajutat sa aiba succese la care poate nu se gandisera. Acum, sincer, cum ar fi sa fie cineva acolo pentru tine cand esti cu moralul la pamant, cand abia crezi in tine cat sa te impingi de pe o zi pe cealalta? Cineva care sa CREADA in tine, asa incat si tu sa poti sa crezi?..
Mai concret decat atat am retinut ca a spus NU abandonului si mesajelor de neincredere, si a spus DA succesului.
Discursul lui a fost atat de POZITIV, iar el foarte deschis si franc. M-a impresionat cat de bine intelege oamenii, si felul in care intelege sa relationeze cu ei.
Cati dintre sefii nostri inteleg ca orice om, oricat ar fi el de bun sau de realizat, are nevoie de feedback pozitiv, de recunoasterea calitatilor si realizarilor?..
E greu sa vorbesti despre ceva care te inspira, e ca si cum ai dansa despre arhitectura, cum ar zice englezii. Nu poti sa povestesti un seminar, sau sa descrii prea bine efectul unui lider in vietile oamenilor.
De aceea, eu am sa ma opresc aici cu povestirea mea, imi voi lasa eul sa se bucure de hrana de astazi si voi incerca sa folosesc ceea m-a inspirat. Dragilor, succese nemasurate, numai voi alegeti cat de multe sau de mari sa fie!
Best Year Yet
Am fost in martie la seminarul Best Year Yet organizat de Learning About. Am ajuns dimineata, destul de devreme.
Am gasit sala si, din hol, am vazut tot felul de intrumente muzicale, carora nu stiu sa le spun pe nume - tobe africane, clincanitoare, bazaitoare, care mai de care. Stiind care sunt abilitatile mele artistice si ce ureche muzicala am, mi-am spus ca e momentul sa dau discret inapoi si sa fac altceva in ziua respectiva. Chiar in timp ce faceam primul pas cu spatele catre usa, Monica m-a vazut si a venit sa imi ureze bun venit. Nu mai era scapare, asa ca am ramas. Am vrut sa ma asez intr-un loc discret-neutru "in ultima banca", dar din nou am primit invitatie pentru un loc foarte vizibil "in prima banca".
Nu cred ca are sens sa va povestesc ce s-a intamplat la seminar - pana nu il traiesti propriu-zis, oricarei povestiri ii lipseste substanta. Ce pot sa va povestesc este ca m-am distrat foarte tare. Am cantat la tobe si la inca un instrument ca un tub lung, am ras si m-am simtit bine. Am uitat complet ca nu am ureche muzicala sau abilitati artistice.
In plus, m-am gandit la ce lucruri extraordinare ar putea exista in viata mea personala si profesionala, la ce as putea sa visez si ce ar fi daca as visa, in viata mea mica de zi cu zi, la lucrurile acelea marete; si cum ar creste viata mea mica mica daca mi-as da voie sa am lucrurile marete la care visez. Mi-am simtit eul energizat si pot sa va spun ca unele din lucrurile la care m-am gandit acolo au inceput sa se contureze si in realitate.
The Meaning of a Valuable Leader
Tot intru hranirea eului am fost astazi la un alt eveniment Learning About. De data asta, era vorba despre lideri, iar invitat special era Razvan Lucescu.
Acum, trebuie spus ca, daca ar disparea fotbalul, probabil ca as observa acest lucru in 30 pana la 50 de ani. Ca atare, asteptam cu mare interes sa vad cum se integreaza Razvan Lucescu cu hrana eului si african drumming.
De jucat ne-am jucat din nou cu mare placere. Am fost parte dintr-o orchestra extraordinara, ne-am armonizat melodiile si energiile, am pus in scena povesti fantastice, din lumi pe care le-am creat si modificat cum ne-a placut noua mai bine. Ne-am dat cu parerea despre ce este un lider si cum ar trebui sa fie si cat de lideri suntem si ce isi doresc liderii din noi.
Si a venit Razvan. Nu a tinut lectii. Ne-a spus povestea lui - dificultatile de care s-a lovit si cum le-a gestionat si transformat in oportunitati. Cum si-a creat drumul pe care il are acum. Cum a lucrat cu echipele si cum au ajuns impreuna acolo unde au ajuns. Ce a facut cand i-a fost greu. Ce a facut cand i-a fost bine. Cine il inspira. Ce face cu si pentru echipa cu care lucreaza.
Dupa ce a vorbit si ne-a raspuns la intrebari, pot sa va spun ca in continuare nu as observa daca ar disparea fotbalul. Insa ceea ce ne-a spus Razvan Lucescu astazi si felul in care a vorbit mi-au hranit eul si m-au inspirat.
Il admir pentru ca are valori solide dupa care isi conduce viata. Un lider care pune familia pe primul loc - ei, cu asta chiar m-am putut identifica. Nu are filosofii complicate. Ce e important ca sa reusesti? Pasiunea, comunicarea si increderea.
Statea in fata noastra si povestea despre felul in care a insuflat incredere unor oameni si i-a ajutat sa aiba succese la care poate nu se gandisera. Acum, sincer, cum ar fi sa fie cineva acolo pentru tine cand esti cu moralul la pamant, cand abia crezi in tine cat sa te impingi de pe o zi pe cealalta? Cineva care sa CREADA in tine, asa incat si tu sa poti sa crezi?..
Mai concret decat atat am retinut ca a spus NU abandonului si mesajelor de neincredere, si a spus DA succesului.
Discursul lui a fost atat de POZITIV, iar el foarte deschis si franc. M-a impresionat cat de bine intelege oamenii, si felul in care intelege sa relationeze cu ei.
Cati dintre sefii nostri inteleg ca orice om, oricat ar fi el de bun sau de realizat, are nevoie de feedback pozitiv, de recunoasterea calitatilor si realizarilor?..
E greu sa vorbesti despre ceva care te inspira, e ca si cum ai dansa despre arhitectura, cum ar zice englezii. Nu poti sa povestesti un seminar, sau sa descrii prea bine efectul unui lider in vietile oamenilor.
De aceea, eu am sa ma opresc aici cu povestirea mea, imi voi lasa eul sa se bucure de hrana de astazi si voi incerca sa folosesc ceea m-a inspirat. Dragilor, succese nemasurate, numai voi alegeti cat de multe sau de mari sa fie!
luni, 27 aprilie 2009
Dintre micile minuni - The Noticer
Dragilor,
iata ca - intre micile mari minuni de zi cu zi - am mai primit si citit o carte de la Thomas Nelson. Mai jos este postata recenzia in limba engleza, conform cerintelor lor. Recenzia in limba romana urmeaza aici:
Uneori nu avem nevoie decat de o schimbare de perspectiva. O schimbare de perspectiva poate schimba un destin.
Andy ne prezinta o serie de personaje care trec prin momente dificile in viata lor. Cand nu intrevad nici o iesire, un personaj magic – Jones – ii ajuta sa gaseasca solutii pentru success. Jones este un personaj care apare numai atunci cand este nevoie de el; ii place sa fie discret, si dispare indata ce isi indeplineste misiunea. Ii cunoaste foarte bine pe oamenii pe care ii ajuta, fara sa fi interactionat direct cu ei inainte de a interveni sa ii ajute. Si asta din cauza ca este un Observator (Noticer); el observa oamenii – partile lor bune si partile pe care ei au oportunitatea de a le imbunatati.
Clasificarea lui Jones (sau mai degraba a lui Andy) cu privire la felurile in care oamenii iubesc mi-a atras atentia. Am observat si eu diferente in felul in care oamenii inteleg, si ofera, dragoste. Faptul de a sti daca partenerul tau este catelus sau pisica, sau pestisor auriu sau canar poate face diferenta intre o casnicie fericita si divort.
Desi consider ca aceasta carte este o buna baza pentru introspectie, felul in care e scrisa nu este stilul meu preferat. In plus fata de lectiile invatate, ma asteptam sa imi dea aripi, macar pentru o scurta perioada de timp. In schimb, am citit-o calm, ca pe un bun material informativ. De asemenea, personajul Jones imi pare putin prea SF, ceea ce m-a impiedicat sa empatizez cu personajele si realitatile lor.
Cea mai importanta lectie este PERSPECTIVA. Daca cineva mananca pe plaja, este un personaj amarat sau un tip norocos care se bucura de privelistea oceanului? Poate ca uneori suntem atat de acaparati de necazurile noastre, incat vedem numai jumatatea goala a paharului, si ratam oportunitatile care apar.
Sunt si alte lectii, dar am sa va las sa le descoperiti singuri. Va recomand sa cititi Ghidul Cititorului de la final, pentru ca este o foarte buna modalitate de a pune lucrurile in context.
iata ca - intre micile mari minuni de zi cu zi - am mai primit si citit o carte de la Thomas Nelson. Mai jos este postata recenzia in limba engleza, conform cerintelor lor. Recenzia in limba romana urmeaza aici:
Uneori nu avem nevoie decat de o schimbare de perspectiva. O schimbare de perspectiva poate schimba un destin.
Andy ne prezinta o serie de personaje care trec prin momente dificile in viata lor. Cand nu intrevad nici o iesire, un personaj magic – Jones – ii ajuta sa gaseasca solutii pentru success. Jones este un personaj care apare numai atunci cand este nevoie de el; ii place sa fie discret, si dispare indata ce isi indeplineste misiunea. Ii cunoaste foarte bine pe oamenii pe care ii ajuta, fara sa fi interactionat direct cu ei inainte de a interveni sa ii ajute. Si asta din cauza ca este un Observator (Noticer); el observa oamenii – partile lor bune si partile pe care ei au oportunitatea de a le imbunatati.
Clasificarea lui Jones (sau mai degraba a lui Andy) cu privire la felurile in care oamenii iubesc mi-a atras atentia. Am observat si eu diferente in felul in care oamenii inteleg, si ofera, dragoste. Faptul de a sti daca partenerul tau este catelus sau pisica, sau pestisor auriu sau canar poate face diferenta intre o casnicie fericita si divort.
Desi consider ca aceasta carte este o buna baza pentru introspectie, felul in care e scrisa nu este stilul meu preferat. In plus fata de lectiile invatate, ma asteptam sa imi dea aripi, macar pentru o scurta perioada de timp. In schimb, am citit-o calm, ca pe un bun material informativ. De asemenea, personajul Jones imi pare putin prea SF, ceea ce m-a impiedicat sa empatizez cu personajele si realitatile lor.
Cea mai importanta lectie este PERSPECTIVA. Daca cineva mananca pe plaja, este un personaj amarat sau un tip norocos care se bucura de privelistea oceanului? Poate ca uneori suntem atat de acaparati de necazurile noastre, incat vedem numai jumatatea goala a paharului, si ratam oportunitatile care apar.
Sunt si alte lectii, dar am sa va las sa le descoperiti singuri. Va recomand sa cititi Ghidul Cititorului de la final, pentru ca este o foarte buna modalitate de a pune lucrurile in context.
The Noticer - Andy Andrews
Sometimes, all a person needs is a little perspective. A change in perspective can make for a change in destiny.
Andy introduces us to a series of characters going through rough time in their lives. When they could see no way out, a magical character – Jones – helps them see solutions for success. Jones is a character who only appears when needed; he likes to keep a low profile, and steps down as soon as his mission is accomplished. He knows his the people he helps very well, without having directly interacted with them before stepping in to help him. This is because Jones is a Noticer; he notices people – their good parts and the parts they have an opportunity to improve.
Jones’ (or rather Andy’s) classification of how people love particularly raised my interest. I did notice differences in the way people understand, and offer, love. Knowing whether your partner is a puppy, a cat, a fish or a canary can make the difference between happy marriage or divorce.
While I find the book to be a good basis for self-reflection, the way it is written is not my style of choice. More than the lessons I learned, I expected this book to grow me some wings, at least for a short period of time. Instead, I read it calmly, as a good informative material. Also, the Jones character seems to me a little bit too science-fiction, which prevented me from empathizing with the characters and their realities.
The most important lesson is that of PERSPECTIVE. If one is having lunch on the beach, is he a poor and wretched character, or some fortunate guy enjoying the ocean view? Maybe sometimes we get so caught up in the troubles we have, that we can only see the downside, and miss and opportunities we come across.
There are other lessons as well, but I shall let you discover them. I strongly recommend the Reader’s Guide at the end, as a great thing to.. PUT THINGS INTO PERSPECTIVE.
Andy introduces us to a series of characters going through rough time in their lives. When they could see no way out, a magical character – Jones – helps them see solutions for success. Jones is a character who only appears when needed; he likes to keep a low profile, and steps down as soon as his mission is accomplished. He knows his the people he helps very well, without having directly interacted with them before stepping in to help him. This is because Jones is a Noticer; he notices people – their good parts and the parts they have an opportunity to improve.
Jones’ (or rather Andy’s) classification of how people love particularly raised my interest. I did notice differences in the way people understand, and offer, love. Knowing whether your partner is a puppy, a cat, a fish or a canary can make the difference between happy marriage or divorce.
While I find the book to be a good basis for self-reflection, the way it is written is not my style of choice. More than the lessons I learned, I expected this book to grow me some wings, at least for a short period of time. Instead, I read it calmly, as a good informative material. Also, the Jones character seems to me a little bit too science-fiction, which prevented me from empathizing with the characters and their realities.
The most important lesson is that of PERSPECTIVE. If one is having lunch on the beach, is he a poor and wretched character, or some fortunate guy enjoying the ocean view? Maybe sometimes we get so caught up in the troubles we have, that we can only see the downside, and miss and opportunities we come across.
There are other lessons as well, but I shall let you discover them. I strongly recommend the Reader’s Guide at the end, as a great thing to.. PUT THINGS INTO PERSPECTIVE.
joi, 22 ianuarie 2009
Film pentru voi: Bolt
Si in urma recomandarii pe care v-am facut-o cu privire la filmul Yesman, cineva urma sa se duca sa il vada. Azi, avida de opinii la cald, am aflat ca n-a mai gasit locuri, si a vazut Bolt in loc de Yesman. Trebuia sa vad care a fost substitutul lui Jim Carey.
Chiar daca nu l-as compara cu Yesman, si Bolt e un film bun de vazut; e diferit de Yesman, dar tot bun de vazut. Eu l-as vedea vreo 10 sambete la rand, torcand in bratele cuiva si scotand ocazionale oftate de multumire. Yesman, pe de alta parte, e film bun de vazut luni seara, cand se anunta o saptamana lunga din care deja ai avut neplacerea sa iei o lingurita; Yesman e doza de energie de care ai nevoie ca sa infrunti saptamana. Daca ar fi sa compar, Yesman ar fi o doza de Redbull, iar Bolt ar fi un pahar cu lapte cald si miere.
Dupa primul sfert de ora deja ma pregateam sa inchid filmul si sa identific activitati mai constructive. Actiune si suspans, un supercaine si stapana lui care mereu scapa din ghearele urmaritorilor.. nu reprezinta chiar prima mea optiune.
Bolt Trailer -
Dar pe urma.. pe urma filmul se decojeste, ca o ceapa, de primele straturi si, daca as fi o persoana mai sensibila, as putea chiar sa lacrimez.
Cu siguranta insa am avut ocazia sa rad foarte mult, si sa savurez ironiile unor personaje foarte inteligente si cu mult simt al umorului. Cum ar zice profa de romana: comic de situatie, comic de limbaj si comic de personaj - le are pe toate :)
Nu personajul principal, Bolt, m-a cucerit, ci jigarita reprezentanta a tipilor rai, Mittens. Ea manipuleaza si ameninta pentru a-si asigura supravietuirea, stie ce abordare sa adopte in functie de interlocutor si ii ofera eroului nostru training intensiv despre viata - trebuie sa vedeti cum pisica il invata pe caine sa scoata capul pe geamul masinii in mers! E o faza care nu poate fi descrisa, si chiar si numai pentru faza asta merita sa vedeti filmul.
Sigur, scenaristul va va chinui un pic cu incertitudini si pericole, insa eu la final ma declar multumita si consider ca mi s-a facut dreptate.
Hmm, chiar mi s-a facut pofta de lapte cald cu miere!..
There's no home like the one you've got / Cause that home belongs to you.
Chiar daca nu l-as compara cu Yesman, si Bolt e un film bun de vazut; e diferit de Yesman, dar tot bun de vazut. Eu l-as vedea vreo 10 sambete la rand, torcand in bratele cuiva si scotand ocazionale oftate de multumire. Yesman, pe de alta parte, e film bun de vazut luni seara, cand se anunta o saptamana lunga din care deja ai avut neplacerea sa iei o lingurita; Yesman e doza de energie de care ai nevoie ca sa infrunti saptamana. Daca ar fi sa compar, Yesman ar fi o doza de Redbull, iar Bolt ar fi un pahar cu lapte cald si miere.
Dupa primul sfert de ora deja ma pregateam sa inchid filmul si sa identific activitati mai constructive. Actiune si suspans, un supercaine si stapana lui care mereu scapa din ghearele urmaritorilor.. nu reprezinta chiar prima mea optiune.
Bolt Trailer -
Dar pe urma.. pe urma filmul se decojeste, ca o ceapa, de primele straturi si, daca as fi o persoana mai sensibila, as putea chiar sa lacrimez.
Cu siguranta insa am avut ocazia sa rad foarte mult, si sa savurez ironiile unor personaje foarte inteligente si cu mult simt al umorului. Cum ar zice profa de romana: comic de situatie, comic de limbaj si comic de personaj - le are pe toate :)
Nu personajul principal, Bolt, m-a cucerit, ci jigarita reprezentanta a tipilor rai, Mittens. Ea manipuleaza si ameninta pentru a-si asigura supravietuirea, stie ce abordare sa adopte in functie de interlocutor si ii ofera eroului nostru training intensiv despre viata - trebuie sa vedeti cum pisica il invata pe caine sa scoata capul pe geamul masinii in mers! E o faza care nu poate fi descrisa, si chiar si numai pentru faza asta merita sa vedeti filmul.
Sigur, scenaristul va va chinui un pic cu incertitudini si pericole, insa eu la final ma declar multumita si consider ca mi s-a facut dreptate.
Hmm, chiar mi s-a facut pofta de lapte cald cu miere!..
Flixster - Share Movies
There's no home like the one you've got / Cause that home belongs to you.
miercuri, 21 ianuarie 2009
Yesman
De ce sa faci un film despre a spune "Da" intr-o lume in care se vand bine cursurile de a spune "Nu"? In plus, in situatia economica actuala, as zice ca America s-a descurcat chiar prea bine sa spuna "Da" si celor mai neverosimile aplicatii de creditare.
Si, mai ales, ce face eroul nostru cand propunerile carora le spune "Da" se suprapun? Undeva, in culise, are probabil ca o secretara care ii face ordine in agenda, si ii suna pe omuletii suprapusi sa le spuna rusinosul cuvant "Nu". Nu mai vorbim despre usurinta cu care asimileaza lucrurile noi, devine fluent in koreana, invata sa cante la chitara, invata sa piloteze..
Si totusi.. filmul Yesman mi-a facut o mare pofta de a spune "Da" oportunitatilor. De a face mai usor pasul catre necunoscut. De a invinge instinctul sa ma apar cu un mare si puternic "Nu" de orice lucru la care nu m-am gandit macar cinci minute.
Filmul mi-a parut o versiune ceva mai realista a lui Matrix. "Da" este pilula albastra, si, acceptand provocarea, descoperi ca poti face orice.
"There is no spoon."
Disclaimer: Sigur, exista si o portita de scapare: "Can't say No if you don't want to."
Si, mai ales, ce face eroul nostru cand propunerile carora le spune "Da" se suprapun? Undeva, in culise, are probabil ca o secretara care ii face ordine in agenda, si ii suna pe omuletii suprapusi sa le spuna rusinosul cuvant "Nu". Nu mai vorbim despre usurinta cu care asimileaza lucrurile noi, devine fluent in koreana, invata sa cante la chitara, invata sa piloteze..
Si totusi.. filmul Yesman mi-a facut o mare pofta de a spune "Da" oportunitatilor. De a face mai usor pasul catre necunoscut. De a invinge instinctul sa ma apar cu un mare si puternic "Nu" de orice lucru la care nu m-am gandit macar cinci minute.
Filmul mi-a parut o versiune ceva mai realista a lui Matrix. "Da" este pilula albastra, si, acceptand provocarea, descoperi ca poti face orice.
"There is no spoon."
Disclaimer: Sigur, exista si o portita de scapare: "Can't say No if you don't want to."
miercuri, 14 ianuarie 2009
Luati de cititi: Muzica si Tacere
Asa se cheama cartea pe care am primit-o de ziua mea. Intre atatea cadouri, o carte mare (caci e maricica) m-a bucurat foarte, caci de o vreme am redescoperit dragostea mea pentru literatura. E rusinos, dar am avut o lunga perioada in care am citit numai pe baza de utilitate: carti de dezvoltare personala, carti de management, fonduri structurale..
Este o carte despre care nu m-am hotarat ce sa cred. De cand m-am apucat de ea, mi-a ocupat gandurile si mi-a impregnat pielea cu perspectiva si tonalitatea ei, incat acum nu-mi regasesc propriul stil de a scrie, asa ca am sa risc sa va scriu in stilul cartii (sau al autoarei, Rose Tremain).
Nu mi s-a dat ocazia sa ma atasez de un singur personaj principal, si prin prisma lui sa judec lumea. Nici povestirea nu e la persoana a treia, ci mai degraba sunt pagini din jurnalul diferitelor personaje, ale caror destine se intretaie la un moment dat.
Neafiliata vreunui personaj anume, am privit lumea prin jurnalul fiecaruia, intelegandu-i motivele, temerile si sperantele. Povestea nu e organizata cronologic, si unele sectiuni se deruleaza in trecut. Chiar ma gandeam ca s-ar putea face un film dupa aceasta carte, cu planurile ei suprapuse si personaje multiple, fiecare cu lumea lui.
Privind prin ochii fiecaruia, ti-e greu sa il judeci pe regele agasant-perfectionist, sau pe consoarta adultera, sau pe tanara timida sau pe copilul cu mintea ratacita. In schimb, ajungi sa il intelegi pe fiecare, sa ii justifici actiunile, sa iti doresti ca la finele cartii si acest personaj sa fie bine.
Sunt in carte si vreo doua personaje negative, amandoua care exercita vraji neintelese asupra mintilor barbatilor. Unul dintre ele, Kirsten, il subjuga pe rege; cu toate acestea, n-am putut sa o urasc prea tare, pentru ca nu se minte ca e buna si virtuoasa, ci e constienta ca e rea, si recunoaste ca e usuratica si fermecata de lucrurile exorbitante. Celalalt insa, Magdalena, inlocuitoarea mamei perfecte care a murit tanara, are un aer mult mai malefic, si exercita inrobire in masa asupra a tot ce e masculin in gospodarie. Ii inteleg temerile care ii justifica actiunile, dar comportamentul ei crud fata de un copil m-a determinat sa o trec definitiv si irevocabil la personaje negative.
Marturisesc ca m'am simtit un pic usurata sa descopar si un personaj aproape pur negativ (tot mi-a fost mila de ea de cateva ori). Personajele negative sunt importante, au rolul lor de a echilibra lumea. Fara ei, lumea nu poate fi in alb si negru, ci doar in nuante confuze de gri.
Sunt interesante si personajele protejate, tot in numar de doua. Este vorba de doi copii: Bror si Marcus. Bror sufera de dislexie si efectele ei asupra lui intr-o lume in care dislexia nu este cunoscuta. Marcus este un copilut chinuit, care, in circumstante foarte grele, se retrage in lumea lui din ce in ce mai adanc, incat am suferit cateva zeci de pagini bune de teama ca el ar putea ramane pierdut pentru totdeauna. Desi Bror si Marcus sunt personaje slabe, care se confrunta cu mari dificultati, tocmai nevoia lor de protectie joaca un rol important in carte. Vulnerabilitatea lor atrage protectia si angajamentul unor personaje puternice, iar relatia asta exercita asupra personajelor puternice o influenta definitiva.
Probabil ar trebui sa vorbesc si despre personajele principale, insa imi vine greu. Desi in carte m-am atasat foarte mult de ele si am tremurat pentru ele, acestea sunt construite mai simplist. Binele e lipsit de complexitati si intrigi.
Mi-a placut in carte atmosfera conjuratoare. Cuvintele folosite, descrierile si caracterul personajelor - toate conspira la conturarea unei lumi vrajitoresti. Intr-o asemenea lume, poti visa o muzica divina care te poate innebuni si duce la mormant; poti, prin Marcus, sa comunici cu orice vietate; poti sa te indragostesti si poti sa te eliberezi din sclavia dragostei.
Marcus mi-a adus cele mai placute surprize, definind Disperarea ca pe un sat, iar "Dincolo de disperare" ca pe o vale pustie. Mi-a placut definirea starilor ca niste locuri. Marcus e doar un copilut, invata mai greu, insa pentru mine e un mare vrajitor.
Suspansul cartii e putin cam mult prin comparatie cu rezervele mele de rabdare, drept urmare am fost adesea tentata sa citesc ultimele pagini, sa vad cum se termina. Cartea nu m-a dezamagit. Din punctul meu de vedere, titlul subestimeaza cartea.
Multumesc colegilor mei, care mi-au deschis fereastra catre lumea asta magic-vrajitoreasca, desi lipsita de vraji. Deschid oficial lista de inscrieri pentru imprumut intru citirea cartii :)
PS: In ciuda atator concluzii sforaitoare, cred ca merita mentionate si descrierile aventurilor consoartei regale, presarate cu batai pasionale cu franjurii de la draperiile palatului, asta prin anii 1600 (si unii o considera pe Mihaela Radulescu curajoasa).
Este o carte despre care nu m-am hotarat ce sa cred. De cand m-am apucat de ea, mi-a ocupat gandurile si mi-a impregnat pielea cu perspectiva si tonalitatea ei, incat acum nu-mi regasesc propriul stil de a scrie, asa ca am sa risc sa va scriu in stilul cartii (sau al autoarei, Rose Tremain).
Nu mi s-a dat ocazia sa ma atasez de un singur personaj principal, si prin prisma lui sa judec lumea. Nici povestirea nu e la persoana a treia, ci mai degraba sunt pagini din jurnalul diferitelor personaje, ale caror destine se intretaie la un moment dat.
Neafiliata vreunui personaj anume, am privit lumea prin jurnalul fiecaruia, intelegandu-i motivele, temerile si sperantele. Povestea nu e organizata cronologic, si unele sectiuni se deruleaza in trecut. Chiar ma gandeam ca s-ar putea face un film dupa aceasta carte, cu planurile ei suprapuse si personaje multiple, fiecare cu lumea lui.
Privind prin ochii fiecaruia, ti-e greu sa il judeci pe regele agasant-perfectionist, sau pe consoarta adultera, sau pe tanara timida sau pe copilul cu mintea ratacita. In schimb, ajungi sa il intelegi pe fiecare, sa ii justifici actiunile, sa iti doresti ca la finele cartii si acest personaj sa fie bine.
Sunt in carte si vreo doua personaje negative, amandoua care exercita vraji neintelese asupra mintilor barbatilor. Unul dintre ele, Kirsten, il subjuga pe rege; cu toate acestea, n-am putut sa o urasc prea tare, pentru ca nu se minte ca e buna si virtuoasa, ci e constienta ca e rea, si recunoaste ca e usuratica si fermecata de lucrurile exorbitante. Celalalt insa, Magdalena, inlocuitoarea mamei perfecte care a murit tanara, are un aer mult mai malefic, si exercita inrobire in masa asupra a tot ce e masculin in gospodarie. Ii inteleg temerile care ii justifica actiunile, dar comportamentul ei crud fata de un copil m-a determinat sa o trec definitiv si irevocabil la personaje negative.
Marturisesc ca m'am simtit un pic usurata sa descopar si un personaj aproape pur negativ (tot mi-a fost mila de ea de cateva ori). Personajele negative sunt importante, au rolul lor de a echilibra lumea. Fara ei, lumea nu poate fi in alb si negru, ci doar in nuante confuze de gri.
Sunt interesante si personajele protejate, tot in numar de doua. Este vorba de doi copii: Bror si Marcus. Bror sufera de dislexie si efectele ei asupra lui intr-o lume in care dislexia nu este cunoscuta. Marcus este un copilut chinuit, care, in circumstante foarte grele, se retrage in lumea lui din ce in ce mai adanc, incat am suferit cateva zeci de pagini bune de teama ca el ar putea ramane pierdut pentru totdeauna. Desi Bror si Marcus sunt personaje slabe, care se confrunta cu mari dificultati, tocmai nevoia lor de protectie joaca un rol important in carte. Vulnerabilitatea lor atrage protectia si angajamentul unor personaje puternice, iar relatia asta exercita asupra personajelor puternice o influenta definitiva.
Probabil ar trebui sa vorbesc si despre personajele principale, insa imi vine greu. Desi in carte m-am atasat foarte mult de ele si am tremurat pentru ele, acestea sunt construite mai simplist. Binele e lipsit de complexitati si intrigi.
Mi-a placut in carte atmosfera conjuratoare. Cuvintele folosite, descrierile si caracterul personajelor - toate conspira la conturarea unei lumi vrajitoresti. Intr-o asemenea lume, poti visa o muzica divina care te poate innebuni si duce la mormant; poti, prin Marcus, sa comunici cu orice vietate; poti sa te indragostesti si poti sa te eliberezi din sclavia dragostei.
Marcus mi-a adus cele mai placute surprize, definind Disperarea ca pe un sat, iar "Dincolo de disperare" ca pe o vale pustie. Mi-a placut definirea starilor ca niste locuri. Marcus e doar un copilut, invata mai greu, insa pentru mine e un mare vrajitor.
Suspansul cartii e putin cam mult prin comparatie cu rezervele mele de rabdare, drept urmare am fost adesea tentata sa citesc ultimele pagini, sa vad cum se termina. Cartea nu m-a dezamagit. Din punctul meu de vedere, titlul subestimeaza cartea.
Multumesc colegilor mei, care mi-au deschis fereastra catre lumea asta magic-vrajitoreasca, desi lipsita de vraji. Deschid oficial lista de inscrieri pentru imprumut intru citirea cartii :)
PS: In ciuda atator concluzii sforaitoare, cred ca merita mentionate si descrierile aventurilor consoartei regale, presarate cu batai pasionale cu franjurii de la draperiile palatului, asta prin anii 1600 (si unii o considera pe Mihaela Radulescu curajoasa).
luni, 5 ianuarie 2009
Mica trilogie - doua carti (II)
Am cateva povesti sa va spun. Vreau sa va povestesc despre doua carti, despre o calatorie in trecut si despre un taram fermecat in care ma regasesc uneori - o mica trilogie am putea-o numi.
Astazi am sa va spun povestea celor doua carti.
Am redescoperit in ultima vreme placerea cititului. Nu, nu am avut mai mult timp liber decat de obicei, insa cartile bune sunt greu de lasat din mana.
Prima carte, despre care am scris un picut mai devreme o mini-recenzie in limba engleza, se cheama The Unseen. Povestea ei porneste de la situl thomasnelson.com. L-am gasit intr-o zi din intamplare, nici nu mai stiu unde. Si ziceau omuletii ca au ei un program, si daca sunt de acord sa va povestesc despre cartile ce le citesc de la ei, le pot avea gratis. Sigur, selectia nu e prea vasta (au multe carti, dar majoritatea sunt cu bani). Insa pana acum am citit de la ei o carte de dezvoltare personala si acest roman The Unseen.
Mi-a placut The Unseen, despre un baiat crescut orfan prin sistemele de ventilatie ale cladirilor. Intra el intr-o mare incalcitura de aventuri si peripetii, il fugaresc toate gruparile obscure si periculoase din lume, incat greu de crezut sa mai scape cu viata pana la final. Ce mi-a placut cel mai mult insa au fost trei lucruri:
1. Omuletul nostru isi petrece viata spionand nevazut vietile omuletilor care lucreaza in cladiri publice. Urat, urat, si totusi foarte interesant si intr-o oarecare masura voyeuristic, incat te-ai lua cu firul povestii si ai uita sa-l mai judeci pe omulet. Dar, e adevarat, urat din partea lui. In ochii mei s-a izbavit insa pentru ca, atunci cand, in spionarile lui, a descoperit un complot criminal, a facut tot ce a putut sa il opreasca.
2. Din cand in cand, in minte ii revine hipnotic, precum un theme song, expresia Humpty Dumpty had some great falls..
Buna expresie, m-am identificat bine cu ea, incat si acum cand ma simt in incurcatura, o voce mica imi sopteste in ureche: Humpty Dumpty had some great falls..
3. Omuletul nostru se trezeste la un moment dat fata in fata cu temerea lui cea mai mare. Este chiar el insusi.
A doua carte m-a fugarit o vreme pana sa ma prinda. Mi-a dat o prietena un mail in care mi-o recomanda; apoi mi-a mai recomandat-o cineva. Titlul suna a carte de pitzipoanca pentru care apa calda abia se inventeaza: Mananca, Roaga-te, Iubeste. Nici coperta nu ma incuraja mai mult: titlul scris cu litere din margelute cu ciucurel la capat si din floricele..
Cand am ajuns pe taramul fermecat, m-am trezit cu cartea in brate. "Ti-o imprumut, mi-o dai inapoi cand vrei tu, dar trebuie sa o citesti." Bine, bine.. mi-am zis, e bine sa am ceva de citit in tren. Eram intrigata, ce e cu secta asta? Si.. recomandarile veneau de la surse de incredere. O fi ceva..
...Era ceva. Si eu am insistat deja sa o citeasca omuleti dragi mie, care au nevoie de ea. Este povestea unei omulete simple, scolite, care isi ia inima in dinti sa isi caute viata pe care si-o doreste. Sacrifica in schimb totul: nu doar bani, ci confortul pozitiei si conformitatii sociale care sunt atat de greu de realizat. Si mai bine, povestea e cu final fericit.
Eroina noastra pleaca in lume, se duce sa vada Italia, India si Indonezia. Si povesteste aventurile ei in cuvinte simple, in timp ce le traieste, cu aceleasi intrebari pe care mi le-as pune si eu si poate orice alt omulet. Nu e o inteleapta, o erudita care isi primeste solemn experientele. E femeia simpla, sunt eu, impiedicandu-ma stangaci in miscari, tematoare de ridicol si penibil, cantarind critic situatiile.
Este o carte de care nu m-am putut dezlipi, si cele mai enervante momente au devenit cele in care trebuia sa o inchid ca sa cobor din metrou, iar cel mai important motiv pentru care imi doream sa fie iar 17.30 devenise cartea asta.
Ce e asa tare la ea?
Pai.. la pagina 27 veti gasi oarece definitie a dependentei in dragoste, am gasit-o reprodusa pe un blog. Mie mi-a sunat familiar..
Apoi, in Italia, pofta ei de viata si de mancare buna.
Apoi, in India, lupta ei cu propriile ganduri. Cat de greu e sa faci vocea mica din capul tau sa taca o clipa? Cat suntem de susceptibili la stimuli, cum un gand ne bazaie ca o musca si ne strica toata voia, cum permitem unor circumstante externe neinsemnate sa ne dicteze dispozitia si viata?.. Cat e de greu sa te autodisciplinezi, sa preiei controlul asupra propriei persoane, asupra propriilor ganduri, asupra propriei vieti? Ajunsa aici am gasit punctul de legatura intre cele doua carti pe care - coincidenta! - le-am citit in aceeasi perioada: cel mai puternic oponent al tau esti tu. Daca poti domina sinele, daca poti dicta tu cum sa iti fie viata, nu sa lasi viata sa dicteze cine sa fii tu, aceea este adevarata putere si adevarata libertate.
Indonezia ii aduce reconcilierea intre cele doua extreme: exuberanta Italie si India sacru-austera.
Un an de ucenicie intru ale sinelui o maturizeaza si ii preda haturile propriului destin. A facut sacrificii pentru anul acela, a dat tot ce avea si a pasit in necunoscut. E doar un an, insa in care a castigat enorm.
Ne petrecem viata in scoli si conventii sociale, cautam sa fim parte din sistem, sa avem aprobarea societatii. Este punctul din care porneste povestea ei: era o femeie de cariera, casatorita si instarita. Urma sa continue cu copii, binefaceri, pensie.. Dar ea s-a oprit un an, sa se vada pe sine si sa hotarasca ce isi doreste.
Intre atatia ani de scoala, intre atatia ani de program de la 9 la 6, intre atatea conventii sociale, ce ar insemna pentru tine un an dedicat propriei persoane? Un an in care sa te asculti si sa te urmezi?
Stiu ca nu veti putea sacrifica totul sa porniti catre Italia, India si Indonezia, cum nici eu n-am indraznit. Dar cititi cartea. Neaparat.
Astazi am sa va spun povestea celor doua carti.
Am redescoperit in ultima vreme placerea cititului. Nu, nu am avut mai mult timp liber decat de obicei, insa cartile bune sunt greu de lasat din mana.
Prima carte, despre care am scris un picut mai devreme o mini-recenzie in limba engleza, se cheama The Unseen. Povestea ei porneste de la situl thomasnelson.com. L-am gasit intr-o zi din intamplare, nici nu mai stiu unde. Si ziceau omuletii ca au ei un program, si daca sunt de acord sa va povestesc despre cartile ce le citesc de la ei, le pot avea gratis. Sigur, selectia nu e prea vasta (au multe carti, dar majoritatea sunt cu bani). Insa pana acum am citit de la ei o carte de dezvoltare personala si acest roman The Unseen.
Mi-a placut The Unseen, despre un baiat crescut orfan prin sistemele de ventilatie ale cladirilor. Intra el intr-o mare incalcitura de aventuri si peripetii, il fugaresc toate gruparile obscure si periculoase din lume, incat greu de crezut sa mai scape cu viata pana la final. Ce mi-a placut cel mai mult insa au fost trei lucruri:
1. Omuletul nostru isi petrece viata spionand nevazut vietile omuletilor care lucreaza in cladiri publice. Urat, urat, si totusi foarte interesant si intr-o oarecare masura voyeuristic, incat te-ai lua cu firul povestii si ai uita sa-l mai judeci pe omulet. Dar, e adevarat, urat din partea lui. In ochii mei s-a izbavit insa pentru ca, atunci cand, in spionarile lui, a descoperit un complot criminal, a facut tot ce a putut sa il opreasca.
2. Din cand in cand, in minte ii revine hipnotic, precum un theme song, expresia Humpty Dumpty had some great falls..
Buna expresie, m-am identificat bine cu ea, incat si acum cand ma simt in incurcatura, o voce mica imi sopteste in ureche: Humpty Dumpty had some great falls..
3. Omuletul nostru se trezeste la un moment dat fata in fata cu temerea lui cea mai mare. Este chiar el insusi.
A doua carte m-a fugarit o vreme pana sa ma prinda. Mi-a dat o prietena un mail in care mi-o recomanda; apoi mi-a mai recomandat-o cineva. Titlul suna a carte de pitzipoanca pentru care apa calda abia se inventeaza: Mananca, Roaga-te, Iubeste. Nici coperta nu ma incuraja mai mult: titlul scris cu litere din margelute cu ciucurel la capat si din floricele..
Cand am ajuns pe taramul fermecat, m-am trezit cu cartea in brate. "Ti-o imprumut, mi-o dai inapoi cand vrei tu, dar trebuie sa o citesti." Bine, bine.. mi-am zis, e bine sa am ceva de citit in tren. Eram intrigata, ce e cu secta asta? Si.. recomandarile veneau de la surse de incredere. O fi ceva..
...Era ceva. Si eu am insistat deja sa o citeasca omuleti dragi mie, care au nevoie de ea. Este povestea unei omulete simple, scolite, care isi ia inima in dinti sa isi caute viata pe care si-o doreste. Sacrifica in schimb totul: nu doar bani, ci confortul pozitiei si conformitatii sociale care sunt atat de greu de realizat. Si mai bine, povestea e cu final fericit.
Eroina noastra pleaca in lume, se duce sa vada Italia, India si Indonezia. Si povesteste aventurile ei in cuvinte simple, in timp ce le traieste, cu aceleasi intrebari pe care mi le-as pune si eu si poate orice alt omulet. Nu e o inteleapta, o erudita care isi primeste solemn experientele. E femeia simpla, sunt eu, impiedicandu-ma stangaci in miscari, tematoare de ridicol si penibil, cantarind critic situatiile.
Este o carte de care nu m-am putut dezlipi, si cele mai enervante momente au devenit cele in care trebuia sa o inchid ca sa cobor din metrou, iar cel mai important motiv pentru care imi doream sa fie iar 17.30 devenise cartea asta.
Ce e asa tare la ea?
Pai.. la pagina 27 veti gasi oarece definitie a dependentei in dragoste, am gasit-o reprodusa pe un blog. Mie mi-a sunat familiar..
Apoi, in Italia, pofta ei de viata si de mancare buna.
Apoi, in India, lupta ei cu propriile ganduri. Cat de greu e sa faci vocea mica din capul tau sa taca o clipa? Cat suntem de susceptibili la stimuli, cum un gand ne bazaie ca o musca si ne strica toata voia, cum permitem unor circumstante externe neinsemnate sa ne dicteze dispozitia si viata?.. Cat e de greu sa te autodisciplinezi, sa preiei controlul asupra propriei persoane, asupra propriilor ganduri, asupra propriei vieti? Ajunsa aici am gasit punctul de legatura intre cele doua carti pe care - coincidenta! - le-am citit in aceeasi perioada: cel mai puternic oponent al tau esti tu. Daca poti domina sinele, daca poti dicta tu cum sa iti fie viata, nu sa lasi viata sa dicteze cine sa fii tu, aceea este adevarata putere si adevarata libertate.
Indonezia ii aduce reconcilierea intre cele doua extreme: exuberanta Italie si India sacru-austera.
Un an de ucenicie intru ale sinelui o maturizeaza si ii preda haturile propriului destin. A facut sacrificii pentru anul acela, a dat tot ce avea si a pasit in necunoscut. E doar un an, insa in care a castigat enorm.
Ne petrecem viata in scoli si conventii sociale, cautam sa fim parte din sistem, sa avem aprobarea societatii. Este punctul din care porneste povestea ei: era o femeie de cariera, casatorita si instarita. Urma sa continue cu copii, binefaceri, pensie.. Dar ea s-a oprit un an, sa se vada pe sine si sa hotarasca ce isi doreste.
Intre atatia ani de scoala, intre atatia ani de program de la 9 la 6, intre atatea conventii sociale, ce ar insemna pentru tine un an dedicat propriei persoane? Un an in care sa te asculti si sa te urmezi?
Stiu ca nu veti putea sacrifica totul sa porniti catre Italia, India si Indonezia, cum nici eu n-am indraznit. Dar cititi cartea. Neaparat.
vineri, 2 ianuarie 2009
Book Review - The Unseen (T.L. Hines)
The Unseen poses a controversial hero, Lucas, who lives his life away from society eyes. He has no identity, no job and no home address. He spends his life hidden in ceilings and ventilation systems of public buildings, secretly spying on the lives of the people working in those buildings.
At first, I was appalled at the idea; however, the voyeur within soon began to enjoy the thrill of secretly observing the lives, habits and “totems” of people. Silent, moving smoothly, leaving no traces, Lucas feeds on food left in refrigerators after office hours. He avoinds any human encounter, his only interaction with society being the totems he likes to subtly collect from the people he watches. His only desire is to remain unseen.
Lucas appears to have grown up in an orphanage, and his interest in spending his life hidden in places hard to reach derives from the times in his childhood when he crept on the roof of the orphanage.
Reading Lucas’ story and overcoming my disagreement with his way of life, I grew to look at things through his eyes. I began to feel curiosity towards the people observed, and to feel the desire that no one interacts with me or finds my location.
Therefore, I was as startled as Lucas when his entire universe was overthrown, as he was caught in the midst of racing action, and his profile came into the spotlight, while he ducked his way through secret agents encounters and gunshots to keep his life. In the end, it all comes together to make sense, as Lucas finds the truth about his origin and chooses a new way of life.
Overall, the book kept me on my toes in a rush of suspense, adrenalin and tables turned.
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
The Truth About You
It is hard to write just about the book The Truth About You (without including the personal stories and conclusions you come across when going throught it), just as it is hard to call it a book. It is more like a workbook for the self. Starting from a twenty minutes film, the book continues to the choice of one’s path in life.
We all strive to get by in life, doing the shoulds that we should, even if sometimes this implies sacrificing what we like, what drives and inspires us, in favour of more immediate and practical results.
There are three truths to be regarded as the building blocks of one’s success in life. Although they may sound intriguing at first, I came to readily understand the reasoning behind them. I shall leave you the pleasure to discover and debate them.
Most of the (work)book is structured around five ideas presented as “the best advice you’ll ever get”. The first piece of advice (Performance is always the point) I found the most useful, as it provides hands-on tools to answering the question about what we would like to do in life. I also found particularly attractive and intriguing the final piece of advice, about discovering and dealing with one’s weaknesses.
The book encloses a blocknotes, as well as special sections to be used just like a workbook, so that, when you are done going through it, there is a strong feeling of involvement, and one can hardly say he or she read a book, but rather made some decisions about their lives.
I took great pleasure and benefit in reading it. You may sneak a peak at it here.
We all strive to get by in life, doing the shoulds that we should, even if sometimes this implies sacrificing what we like, what drives and inspires us, in favour of more immediate and practical results.
There are three truths to be regarded as the building blocks of one’s success in life. Although they may sound intriguing at first, I came to readily understand the reasoning behind them. I shall leave you the pleasure to discover and debate them.
Most of the (work)book is structured around five ideas presented as “the best advice you’ll ever get”. The first piece of advice (Performance is always the point) I found the most useful, as it provides hands-on tools to answering the question about what we would like to do in life. I also found particularly attractive and intriguing the final piece of advice, about discovering and dealing with one’s weaknesses.
The book encloses a blocknotes, as well as special sections to be used just like a workbook, so that, when you are done going through it, there is a strong feeling of involvement, and one can hardly say he or she read a book, but rather made some decisions about their lives.
I took great pleasure and benefit in reading it. You may sneak a peak at it here.
vineri, 12 octombrie 2007
momente de inspiratie - pay it forward
Ce face omul cand nu poate dormi?... o sa credeti ca sunt o nedormita, dar nu e asa, in general ma bucur de somnul meu :) si diminetile sunt superbe cand incep dupa 10 :)
azi, traind inca o exceptie de la regula de mai sus, am revazut filmul "Pay it forward". Se pare ca se traduce Da mai departe, si se pare ca nu doar pe mine m'a inspirat (a se vedea linkurile de pe blog).
Filmul e facut dupa un roman pe care nu l'am gasit, si se pare ca si Oprah a lansat niste provocari inspirate din film; exista si o fundatie Pay it forward. Ca si reporterului din film, si mie imi suna a secta :) dar asta nu afecteaza faptul ca imi place mult ideea si cred ca filmul ar trebui vazut de fiecare omulet cel putin de cate 4 ori pe an. Vi'l recomand cu caldura!
Nu vreau sa stric placerea celor care nu l'au vazut, am sa mentionez doar ca mi'a placut foarte mult faza la care profu' le da copiilor de clasa a 7a ca tema sa vina cu un proiect care sa schimbe lumea. Si copilutul din rolul principal il intreaba: "dar dvs. ce ati facut pentru a schimba lumea?" :)
Recunosc, I'm a sucker for inspirational stuff! Deci, daca aveti carti, filmulete, povesti care sa inspire, povesti de succes, de reusite extraordinare - VREAU!
In alta ordine de idei: voi ce faceti ca sa simtiti ca aduceti o contributie lumii?aveti un plan? vreo sugestie? best practices? :)
azi, traind inca o exceptie de la regula de mai sus, am revazut filmul "Pay it forward". Se pare ca se traduce Da mai departe, si se pare ca nu doar pe mine m'a inspirat (a se vedea linkurile de pe blog).
Filmul e facut dupa un roman pe care nu l'am gasit, si se pare ca si Oprah a lansat niste provocari inspirate din film; exista si o fundatie Pay it forward. Ca si reporterului din film, si mie imi suna a secta :) dar asta nu afecteaza faptul ca imi place mult ideea si cred ca filmul ar trebui vazut de fiecare omulet cel putin de cate 4 ori pe an. Vi'l recomand cu caldura!
Nu vreau sa stric placerea celor care nu l'au vazut, am sa mentionez doar ca mi'a placut foarte mult faza la care profu' le da copiilor de clasa a 7a ca tema sa vina cu un proiect care sa schimbe lumea. Si copilutul din rolul principal il intreaba: "dar dvs. ce ati facut pentru a schimba lumea?" :)
Recunosc, I'm a sucker for inspirational stuff! Deci, daca aveti carti, filmulete, povesti care sa inspire, povesti de succes, de reusite extraordinare - VREAU!
In alta ordine de idei: voi ce faceti ca sa simtiti ca aduceti o contributie lumii?aveti un plan? vreo sugestie? best practices? :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
