Despre sine

Cand se face dimineata, sunt toata curaj.

As avea curaj sa dorm pe rupte, am curaj si sa ma trezesc sa merg la birou. Am curaj sa'mi pun haine colorate si sa visez cai verzi pe pereti. Eu, cea mai Pasari-Lati-Lungila, ating orice imi pun in minte, nimic nu e prea greu sau prea departe pentru mine.

Numai noaptea, ca eroii din filme, care dau cele mai grele lupte cu sinele lor, dau si eu cele mai jalnice si mai patetice batalii. As face orice, numai sa nu raman intre 4 ochi cu sinele meu. Interpun intre mine si sinele meu lumina din camera si lumina de pe hol, ventilatorul, telefonul si mai ales laptopul cu toate minunatiile protectoare care pot izvori din el.

Trag bine draperiile de la geam si inchid bine toate usile, ca nu cumva sinele meu sa dea cu ochii de mine, sau eu de el. Ma feresc cat pot, caci pana acum sinele a repurtat nenumarate victorii, eu fiind o biata umbra a sinelui meu.

Sinele meu a vazut niste lucruri, a auzit niste lucruri, si vrea sa vorbim despre ele. Dar mie nu-mi place cum ii lucesc ochii, si mi'e cam frica sa vorbim despre lucrurile pe care sinele meu le'a vazut si le'a auzit. Eu n'am vazut nimic si gata!

Sinele meu nu intelege ca noaptea se doarme si ziua se merge la birou, si toate astea in haine frumos colorate, printre care nu e loc si pentru lucrurile pe care el le-a vazut si auzit.

Eu zic sa lasam deoparte lucrurile vazute si auzite, sa uitam ca le-am vazut sau auzit vreodata, si daca ne ies vreodata in cale, sa traversam usor pe partea cealalta facandu-ne ca nu le'am observat.

Draperiile sunt bine trase si usile inchise si luminile aprinse, si sinele meu nu poate da ochii cu mine. Dar indata ce inchid ochii, de sub pleoape ma priveste drept in fata sinele meu, cu ochii aia care lucesc intr-un fel, si asta ma sperie foarte tare. Daca reusesc sa adorm, sinele meu imi da de gandit si de visat in moduri felurite despre lucrurile pe care vrea sa le vorbim.

De-aia ar fi mai bine daca n'ar mai trebui sa dorm si sa dau iar nas in nas cu sinele meu cu ochi lucitori. Sinele meu spune ca nu trebuie sa fugi de probleme; dar eu zic ca nici langa ele nu poti sa traiesti.

nu inteleg

As vrea, as vrea mult de tot sa il inteleg pe Dumnezeu, sa ii inteleg si puterea si dragostea in acelasi timp. Dar, plangand infundat pe ascuns si tipand in palme sa nu ma auda nimeni, nu'mi vine decat sa strig tare de tot sa ma auda numai El:

NENOROCITULE, CE AI FACUT CU FAMILIA MEA?!!?

La ora 1 noaptea ma ascund in calculator de umbra si frica ce le'ai adus in viata mea. Nu stiu unde sa mai fug, unde sa ma ascund de familia mea, de lucrurile pe care atat de mult le iubesc si de care ai facut atat de mult sa ma tem.

Ciuda

Mi-e ciuda ca de-o luna sunt pe fuga. Si n-apuc sa stau pe loc si sa'mi trag si eu sufletul ca omul.

Mi-e ciuda ca n-avem timp sa mai povestim una alta. Ca nu te mai visez.

Sora mea, daca as putea sa ma opresc si sa'mi trag sufletul un pic, ti'as spune lucruri. Ti-as spune ca azi a nins si ca mi'e dor de tine.

Ti-as spune ca mi se pare ciudat ca, dupa 4 ani, din nou particip la o petrecere in stilul anilor 20, plecand din aceeasi cladire din care am plecat acum patru ani.

Ti-as spune ca de-o luna sunt intr-o fuga si n-am putere si nici chef sa ma deranjez sa ma duc la petrecere..

.. dar, sora mea, acum ma disciplinez si imi iau haine sa ma schimb si sa ma duc. Pentru ca acum nu mai are cine sa alerge toata ziua prin oras dupa costumatie. Si sa mi-o aduca seara direct la birou. Si sa ma imbrace si sa ma aranjeze si sa ma duca cu masina direct la petrecere.



Ma duc, ca ai fi zis sa ma duc, si stiu ca daca ai fi fost aici, m-ai fi dus tu. Oricat erai de obosita, aveai mereu putere si timp sa te asiguri ca imi e bine, sa ma duci la distractiile la care gaseam pretexte sa nu ma duc. Cine ar fi crezut ca o poza facuta pe fuga de o colega de la part-time in noiembrie 2005, inainte sa ma duci la petrecerea de companie in stilul anilor 20, sa fie ultima facuta cu tine..

Mi-e ciuda ca nu am timp sa ma opresc sa'mi trag sufletul si sa'ti spun toate astea. Mi-e ciuda ca viata nu se opreste si ca se mai fac si alte petreceri in stilul anilor 20.

Am sa merg la petrecere, sora mea, aiurea petrecere, aiurea viata.. Te rog, trezeste-ma ,ca mi-a ajuns!

Craciunul nu va mai veni niciodata

Mi-e dor sa plang. Au trecut aproape patru ani, care se simt de parca ar fi fost ieri si totusi acum o vesnicie. Ziua cand pentru noi n-a mai fost lumina parca a fost un vis urat, nu avea cum sa ni se intample noua asa ceva.



E o poveste de groaza dintre cele mai rele, pe care le spun oamenii iarna, adunati in fata bradului, zgribulind unii in altii. Numai ca povestile de groaza, din cele rele, care se spun in fata bradului, au limitele lor: se termina si oamenii stiu ca e doar o poveste, se iau in brate si se bucura ca se au unii pe altii. Sau se intampla minuni de Craciun si eroii din poveste scapa vii si nevatamati, mai bine decat erau inainte.

Numai povestea asta nu isi mai schimba deznodamantul. Zilele curg inainte, una cate una, in aceeasi realitate absurda, ca un pickup stricat, care repeta mereu, fara sens, aceleasi versuri, fara sa poata merge mai departe.



In lipsa de alternative, ne lasam dusi de inertie: stim ca zilele succed noptilor, ca noaptea se doarme, ca ziua se merge la birou, ca la glume se rade, ca iarna se da ceasul inapoi. Toate astea insa nu mai au substanta. Ne trezim dimineata si plecam din casa, iar gestul e golit de sens; ne miscam cu nesiguranta, ca si cum nu stim ce altceva am putea face.

Radem la glume, si in piept simtim cum fetele ne sunt rigide, si zambetele dor. Vrem sa credem, sa ne bucuram de ceea ce avem, sa iertam, dar adevarul e ca suntem ca niste clowni: pictati si falsi, jucand roluri penibile intr-un scenariu absurd.

Iarna e doar rece, iar Craciunul o festivitate falsa, lipsita de miracole. Nu tort si dans, ci coliva si marmura rece ai vrut pentru noi. Pomana pentru straini si un "ai grija de tine" spus tremurat si cu teama oricand cineva pleaca. Filme care se deruleaza fara oprire in spatele pleoapelor si povestile de groaza pe care le ducem cocarjati in spinare. Asta ai vrut pentru noi.

Nu reusesc sa inteleg cum ai putut sa iei intr-o clipa toata caldura din lume si zambetele calde care imi lipsesc acum; si sensul lumii si odihna pernei si frumusetea Craciunului si increderea din inima si linistea dintre tample.



Si lacrimile mi le-ai luat, sa nu pot sa plang impietrirea din piept. As vrea sa pot sa plang ghemul din gat care ma sufoca, si neputinta si nedumerirea tampa in care traim zi dupa zi.

Craciunul nu va mai veni niciodata.

Cu Istodor despre accidente

http://istodor.catavencu.ro/

Fii alaturi de mine astazi intre 12.00 -13.00.

Ziua Justitiei...

Ne informam din presa ca s-a renuntat la manifestarile Zilei Justitiei din solidaritate cu deficitul bugetar.

Ce inseamna asta? Inseamna ca, daca nu era criza, performanta justitie romaneasca ar fi trebuit sa dea un mare bairam, in valoare de 150.000 RON.

Motivul pentru care s-a renuntat la aceste manifestari nu tine nici de raportul asupra justitiei in Romania si Bulgaria, inaintat Comisiei Europene de catre Center for European Policy Studies, si care nu ne onoreaza.

Nici de faptul ca, la doi ani dupa ce a accidentat mortal o tanara pe trecerea de pietoni, Maria Straus primeste condamnare cu suspendare (*adica, daca mai omoara pe cineva, urmeaza sa fie incarcerata. Altminteri, nu va vedea niciodata interiorul unei inchisori).

Nici de faptul ca Florin Neacsu a ucis o mama si pe fetita ei, circuland pe contrasens peste viteza legala si cu permisul suspendat. Si el va fi incarcerat daca mai omoara pe cineva.

Manifestarile de Ziua Justitiei s-au suspendat din motive financiare. Nu din alte motive. Nu se ridica semne de intrebare cu privire la ce fel de zi a justitiei am putea avea, atata timp cat justitia insasi este un mare semn de intrebare in tara asta.

Domnilor judecatori, inamovibili si care nu trebuie sa dati socoteala nimanui decat zeului ban, sunt convinsa ca in anii ce vin va trece criza si veti avea fonduri sa organizati cate zile ale justitiei vreti.

Poate veti reusi sa aveti si putina justitie pe la aceste zile; desi este evident ca nu e musai.

www.implica-te.com

Scrisoare pentru S.

De la accident, lumea imi apasa greu pe umeri.



Cineva a stins lumina, si din intuneric ma privesc tot felul de ochi despre care pana acum nu am stiut niciodata.

De cand s-a stins lumina, am pornit prin tunel dupa o gura de aer si un pic de lumina. Bajbai inainte pentru ca nu stiu ce altceva as putea face.

Ochii din intuneric ma acuza: ce ai facut tu? nu ai facut nimic! Si mana neagra muta piese negre si eu stau pe marginea prapastiei la discutii cu ochii din intuneric: ar trebui sa spargi, ar trebui sa distrugi, ar trebui sa ucizi!



Gollum! Gollum! da, ochi pentru ochi ar trebui, sa sparg si sa distrug si pe cei care au stins lumina si pe mine cu ei! Au luat lumina, pe care n-am pretuit-o cand o aveam, si mie ce-mi ramane acum? Lumea grea de purtat pe umeri si inima de piatra de carat in piept.



Inchid ochii si ma concentrez pe lumina interioara. CRED in mana alba care ma va duce iar sa le vad. CRED in dragostea lor, care nu ma vrea distrugand si ucigand, care ma vrea "aia desteapta", iubind si traind in lumina!

Bajbai prin tunel si ma strecor cu frica printre ochii rai care acuza tot timpul. Lumea imi apasa greu pe umeri, nu e nevoie sa pui si tu o pietricica, sa vezi cat as mai putea duce.

Strang din ochi si ma concentrez pe lumina interioara. Caldura ei ma ghideaza inainte prin intuneric. Va iubesc!

La multi ani!

Vreau astazi sa vii sa te strang bine in brate. Vreau sa stii cat te iubesc si cat de mult ceea ce sunt eu astazi ti se datoreaza tie! Ti'am luat bujori si lalele si maine ne adunam toti.



Stii, eu nu-mi mai aminteam ca de fapt tu ma puneai la invatat. Mi-a povestit azi Vali ca ma puneai sa invat la engleza.


Dar stiu ca tu m-ai invatat sa citesc. Si imi amintesc cand am cazut de pe pervaz, desi ai avut atata grija de mine. Si cand mi-ai dat rochita ta cea mai frumoasa pentru banchet.



Si ce nazdravanii faceam si ce rol a jucat cotorul cartii in faptul ca eu m-am lovit total nevinovat in clanta usii. Si operagiust. Si cum m-ai invatat sa fac baloane de guma. Si cum m'ai pregatit sa merg la petrecerea stil 20s.



Soro, ce sa mai zic?.. Doar ca te iubesc mult si ca iti multumesc ca m-ai crescut! Si ca am nevoie de tine. Si ca imi lipsesti. La multi ani!

Scrisoare cu dor

Puiut, mi-e dor de tine. Si nu doar atat. Te iubesc si imi lipsesti si ma doare si ma simt vinovata si uneori cred si alteori ma lupt sa cred si totul e aiurea.

Incerc sa nu ma mai gandesc la ce s-a intamplat; incerc sa ma gandesc la tine ca si cum esti acasa la tine, cu Jessy si cu Lizi. Si uneori imi iese; alteori pur si simplu ma iau cu treaba si nu mai gandesc nimic. De multe ori nu'mi iese deloc. Si imi sta o piatra pe suflet si nu se duce deloc, si numai rareori pot sa plang si sa ma descarc. Suntem impietriti intr-o realitate tampita care se deruleaza in aceleasi decoruri ca inainte, numai ca mult mai reci si mai seci si golite de sens.

Pentru ca stiu ca nu prea imi iese treaba cu imaginatul ca esti in Pajura, acasa, cel mai adesea gonesc gandurile despre tine. Ca si cum tu, puiut, ai avea vreo vina sau ca si cum tu ai fi adus raul. Stiu ca nu e asa, dar gandul la voi asa doare!..




Nu stiu ce face cine a adus raul. Probabil face bine, in lumea asta nu e prea rau raul pe care l-a adus Neacsu, cand v-a luat de langa noi.

Dar din nou, zic sa nu ma mai gandesc la el si la ziua aia, sa ma gandesc la tine, puiut, asa cum te stiu, acasa cu Jessy si cu Lizi.



Si m-am tot hranit cu ganduri si cu poze, dar nu stiu cat mai merge, pentru ca chiar imi e dor de voi. Vreau sa vin sa va vad, vreau sa stau de vorba cu Lizi despre ce e bine si ce e rau, vreau sa te vad si sa te mai intreb de scoala si sa dormi cu mine.



Cel mai aiurea e ca incep sa-mi dau seama ca, daca tu nu vii in vis, puiut, nimic nu mi te poate aduce; si constiinta rece si cruda ca daca as veni in Pajura sa te vad, nu ai fi acolo. Pentru ca Pajura aia nu mai e aici, e acolo cu voi.

Si cred ca sunteti intr-un loc bun si ca va e bine; si, cand nu mai cred, ma lupt sa cred ca sunteti intr-un loc bun si ca va e bine. Puiut, mi-e tare dor de voi!

azi

Te-am intalnit de dimineata in metrou.

Imi zambeai din spatele ochilor caprui, de sub sprancenele arcuite. Aveai parul cum ti-l faci tu, cu volum, si radiai energie in jurul tau, ca de obicei. Imbracata sport, degajai aceeasi eleganta feminina. Nu erai tu, dar imi zambeai din fata de la metrou.

3 ani

unde nu'i durere, nici intristare, nici suspin

Înşiră-te, mărgărite,
Pe lungi fire aurite,
Ca o horă luminoasă,
Ca povestea mea duioasă:
Fost-a fost în lume-odată
Mândruliţă, dulce fată,
Şi la chip fermecătoare
De puteai căta la soare,
Iar la ochişorii săi
Şi la faţă-i nu putei!
Florile îi ziceau floare,
Stelele, stea lucitoare,
Încât vecinic flori şi stele
Se certau noaptea-ntre ele!



Alei, mândre surioare!
Puteaţi voi a-mi spune oare
Ce-i mai bun în astă viaţă
Ca iubirea cu dulceaţă?
Ce-i mai sfânt şi mai alin
Ca mama cu prunc la sân?



Alei! mândre surioare!
Nici că se afla sub soare
Fericire mai deplină,
Viaţă dulce mai senină!



Dar în lume ades trece
Vânt de moarte, fior rece,
Şi pe loc se vestejeşte
Tot ce-n lume ne zâmbeşte!
Seninul se schimbă-n nori,
Viaţa-n noapte fără zori,
Veselia-n aspre chinuri
Şi cântările-n suspinuri!




Câte stele sunt pe cer,
Până-n ziuă toate pier,
Numai două-s stătătoare
Pân la răsărit de soare,
Şi îngână dorul meu...
Coborî-le-ar Dumnezeu!








Stelişoare, blânde stele,
Ochişori inimii mele!
Pe pământ voi v-aţi închis
Şi în ceruri v-aţi deschis
Să priviţi la dorul meu...
Coborî-v-ar Dumnezeu!






/>

De Sf. Andrei..

Creato,

azi trebuia sa petrecem. Vad casa, vad pregatirile, vad oamenii .. si cuvintele imi ingheata in varful degetelor si nu le pot scrie.

Creato, pentru mine esti acasa la tine, si eu ca de obicei am alte prioritati. Dar stiu ca azi trebuia sa petrecem. Ce seaca zi, irosita cu nimicuri..

Creato, azi mi'as dori macar sa te pot suna si sa povestim de ziua ta si sa iti urez La multi ani!

Mi'e dor de tine si lumea e pe dos de trei ani incoace..

Cat face a 4a putere in stat

Dupa actiunea de la Ziua Mondiala a Comemorarii Victimelor Traficului Rutier am fost contactata de un reprezentant al ProTV.

Am aflat ca emisiunea de duminica asta, Romania, te iubesc! va aborda si tema realitatilor care tin de accidentele rutiere. Emisiunea urma sa inceapa cu imagini ale persoanelor care au pierdut fiinte dragi in accidente. Asa ca ne-am intalnit la Dorobanti, locul accidentului din 2005, care le-a luat pe sora mea, Eliza, si pe fetita ei, Gabriela. Cu pozele lor in brate, m-am filmat muta, dar increzatoare ca emisiunea va compensa tacerea mea si a celorlalti care s-au filmat la fel.

M-a incurajat faptul ca, in sfarsit, a 4a putere in stat se preocupa si de ceea ce se intampla dupa accidente, si nu doar de senzationalul stirilor de moment. In cei trei ani in care ne-am luptat ca justitia sa isi faca datoria am cautat si sprijinul mass media, si majoritatea usilor au ramas inchise.

Acum, in sfarsit, urma sa se discute ce se intampla in urma accidentelor, pe un post si la o ora de maxima audienta. Ma asteptam sa se discute in primul rand despre eficienta actului de justitie. Cum se face dreptate celor schiloditi, celor disparuti si familiilor acestora?

Azi, la ora 18, ciucure pe canapea, eu si familia am putut sa vedem cum, in emisiunea Romania, te iubesc!, dupa difuzarea imaginilor de care va povesteam la inceput, s-au prezentat dramele conducatorilor auto criminali; cum ei nu pot sa doarma noaptea despre ceea ce au facut, cum nu-si explica ce s-a intamplat. Am putut sa vad cum un reporter il intreba pe vaduv daca doreste sa il ierte pe cel care i-a ucis sotia si pe mama fiului sau. Omul a raspuns, civilizat, ca nu. Eu probabil n-as fi reusit sa raspund atat de civilizat la o astfel de intrebare.

Nici o vorba despre eficienta actului de justitie, despre cei care traisc sub povara greselilor altora. Care au platit cu ce au mai drag inconstienta celor care "nu inteleg cum s-a putut intampla".

Destul de abrupt, emisiunea a continuat cu alt subiect. Dupa ce a semnalat ca in fiecare an dispare din Romania, prin accidente rutiere, echivalentul in vieti omenesti al unei localitati, atat poate face a 4a putere in stat pe acest subiect.



Acum vreo doua luni, la fel am sperat cand s-a abordat la PrimaTV aceeasi tema, avand ca invitati politicieni de marca. Intre acestia, mi-l amintesc in mod deosebit pe Crin Antonescu, poate pentru ca de la el as fi avut anumite asteptari. Dar Crin Antonescu a simtit ca nu poate face mai mult decat sa flirteze cu moderatoarea.

Aceeasi dezamagire ma incearca si acum, acelasi gust amar. Nu neg importanta senzationalului si a ratei de audienta in media. Dar sunteti a 4a putere in stat. Doar atat puteti gandi si face, si numai la acest nivel? Sunt foarte trista si simt ca, intre atatea puteri in stat, suntem tot singuri..

vis

Azi am zis ca facem masa in familie. Ne-am adunat multi. Ma strecuram printre omuleti, cand mi-ai rasarit in fata si mi-ai umplut sufletul. Pui, asa dor mi-a fost de tine, parca numai cand te-am vazut mi-am dat seama cat imi lipsesti!

De-abia te puteam vedea printre lacrimi si nu ma puteam dezmetici sa te iau in brate. Stiam tot ce s-a intamplat, stiam cum mi te-au luat si cum mi te-au dus asa departe si sus.

Si parca mi-era frica sa ma las sa cred ca ar putea fi adevarat, ca s-ar fi indurat si mi te-ar fi dat inapoi, ca ar fi acceptat ca totul sa fi fost doar un vis.

Si eu sa iti par doar un omulet speriat de un vis trecator, pe care sa nu-l fi trait zile zile la rand si care sa nu-mi fi otravit somnul de dormit si aerul de respirat.

Si nu-mi amintesc, pui, decat cum mi se scufunda stomacul, si zambetul tau luminos.

azi e sarbatoare in cer

Do not stand at my grave and weep
I am not there I do not sleep
I am a thousand winds that blow
I am the diamond glint on snow
Do not stand at my grave and cry
I am not there - I did not die.
I am the sunlight on ripened grain
I am the gentle autumn rain




When you awake in the morning's hush
I am the swift uplifting rush
Of quiet birds in circled flight
I am the soft stars that shine at night
Do not stand at my grave and cry
I am not there - I did not die

Puiut, ai toata dragostea noastra, esti in gandurile noastre si stim ca esti langa noi! La multi ani!

mai stii?..

Doamne, Creato, ganduri ca asta ma tin treaza noptile.

Sunt ganduri de care am rade la o cafea, povestind fiecare amintiri care mai de care, dinainte ca tu sa fii femeie maritata, cu doua joburi, cu copil.

Mai stii, in camera ta, seara ma inghesuiam cu frica in tine si asteptam sa adormi tu ca sa pot pune piciorul pe tine; numai asa puteam adormi. Ma simteam foarte protejata, totul era brusc siguranta si dormeam linistita.

Mai stii cand a cantat cucuveaua pe balcon, ti'a fost frica si tie, si ne'am mutat in camera lu' taticu.

Mai stii cand locuiam langa Doamna Fir, ca pe strada cu noi locuia si un baiat care avea ghiocei in curte. Si nu a dat nimanui, decat tie, si fara sa ceri?

Mai stii cand mi-a prins Marcel mana in usa masinii aleia vechi vechi, a lui Cucu, ce i-ai facut? :) Si acum vad ce caraghios arata cand a venit mama lui cu el de mana la mama.

Mai stii cand am gasit ghindele, cate bratari, margele si cercei ne'am facut din ele, toata casa era ghinde. Erai la liceu deja? parca.. Oricum, si :) s'a facut ora sa pleci la scoala si eu am ramas sa fac curat si m'am dat de gol la mama.

Mai stii cate pisicute ai adus acasa sa le salvezi, desi taticu' ne certa mereu? Ai adus odata si un pui de vrabie si l'ai pus langa leandru si ai avut mare grija de el. Atunci nu imi era frica de pasari, si am indragit puiutul acela, asa cenusiu si zgribulit cum era el.

Mai stii cand trebuia sa ne intalnim la statuia cu cei doi fratiori din curtea scolii si tu ai intarziat si eu ti-am lasat mesaj scris cu creta in OPERAGIUST pe asfaltul din fata statuii? Si l'ai vazut si l'ai citit.

offf mai stii cand mi-ai dat rochia aia frumoasa a ta, bleu cu sclipici, sa o port la banchetul de-a 8a? M'ai aranjat atunci asa frumos, colegii mai-mai nu credeau ca Barbu e asa o domnisorica. Si Lacatus a dansat cu mine.

Mai stii cum ma rugam de tine uneori sa nu pleci la scoala, ca mi-e urat, si uneori te induplecai si chiuleai ca sa stai cu mine acasa, puneai muzica si te leganai. Si faceam paine arsa la aragaz si crema de zahar ars.

Si cand aveai bani imi dadeai si mie, si eu nu eram prea sigura ce sa fac eu cu ei. Si niciodata nu mi-am cumparat cu ei mere din alea glazurate din care vindeau tigancile la colt, desi mereu imi imaginam ca probabil sunt cele mai bune bunatati care exista. In schimb, mereu faceam planuri cum o sa ii cumparam noi mamei covor persan cand o sa fim mari.

Mai stii cerbii aia de la nasa ta care luminau in intuneric?

Mai stii cum ma trezeai in dimineata de Craciun, plina de energie si entuziasm, ca, uite, a venit Mosul? ..si cu ochii mijiti mergeam in sufragerie si bradul era impodobit si aprins. Nu stiam atunci ca tu nu dormeai, de fapt.

Mai stii cand m'ati pacalit cu Mos Gerila? Tu si mama ati venit, v'ati dus in ultimul dormitor, ati pus pick-up-ul sa cante tare de tot, sa nu va aud cum radeati in hohote, iar taticu a venit la usa costumat in Mos Gerila. Eu nu l-am lasat sa intre (*ca taticu' a zis sa nu intre straini in casa); avea un sac mare de jucarii - mi-amintesc si acum papusa cu parul blond pe care am pastrat-o pana la 9 ani si cocosul imens si viu-colorat. Si nu prea am inteles de ce Mosul a fugit asa repede pe scari in mijlocul discutiei, si voi ati zis ca trebuia sa se duca si la alti copii.

Mai stii ce palarie frumoasa ti'ai cumparat la primul salariu? ..Ce am mai plans peste balcon cand ai plecat cu Cornel..Si pe urma te'ai facut mare. Si veneam la tine, si ma dadeam in leaganul Gabitei, si imi faceai pedichiura, si ne faceai bunatati, mai ales checul ala bun al tau. Si ma coafai si ma aranjai sa fiu si eu draguta.

Si te laudai tuturor cu mine, "sor'mea aia desteapta".

Nu prea am inteles eu miracolele care te-au inconjurat, nici cand ai fost foarte bolnava si te-ai facut bine, nici cand ai ajuns la Sfanta Paraschiva si ai cerut de la ea sa se faca Miha bine, si s'a facut, cand aproape nu mai speram, nici cand ai nascut pe Gabita asa greu si totusi a fost bine, s-a facut un ingerash de copil, frumoasa, desteapta si simtita foc; nici cate ai iertat; nici acum cum de te'ai facut inger, cum ai venit si ne-ai linistit ca esti in loc bun si ca te gandesti la noi.

Nu credeam atunci in dorul intre surori; ce batai mai trageam cand ramaneam singure acasa! ce te mai dracuiam! si cand se facea ora sa vina mama, repede faceam curat frumos (trageam biletele cu ce are fiecare de facut, mai stii?), si cand venea mama nu ii spuneam nimic, si daca aveam vreuna vreun semn, ziceam ca ne-am lovit la clanta?

Mai stii ca ai zis ca atunci cand n'ai sa mai poti veni, ai sa scrii in fiecare zi?...

. . .

am venit din vacanta cu aripi mari mari de tot..

..am aflat azi ca soferul ucigas Neacsu Florin a primit o pedeapsa cu suspendare.

e liber ca pasarea cerului. nu trebuie sa faca nici o zi de inchisoare pentru ca a luat vietile Elizei si Gabrielei.

1. eu am obosit sa povestesc cu tristete ce manarii ordinare se fac pe la tribunal.
prietenii mei au obosit sa imi tot spuna cat de rau le pare.

de parca ar fi vina lor.

ei, fara sa poarte vreo vina, au avut pentru mine sprijin si vorbe bune de cand a inceput toata nebunia.

2. ii blestem din tot sufletul pe domnii magistrati care au instrumentat acest caz, in ultimele doua termene. am convingerea ca au luat bani de sange. sa le ajute Dumnezeu sa aiba cu adevarat nevoie de banii aia, si sa le foloseasca numai la ce pot folosi banii de sange. si sa nu isi salveze cu ei nici casele, nici familiile, nici sanatatea, nici viata si nici sufletul! Asa sa le ajute Dumnezeu!

3. ganditi'va la o persoana foarte foarte draga. sora? iubitul? nepotica?
(o sa doara exercitiul asta, dar e important sa il faceti)
ganditi'va ca, din miserupenia cuiva, intr-o zi acea persoana iubita dispare brusc si violent din viata voastra.
imaginati'va viata fara ea.
noptile cu imagini de cosmar despre ea, fara viata.
imaginati'va zilele cu soare, si pomii infloriti, si zambetul ei cand se bucura de un fluture, cand va aducea o floare, cand se gatea cocheta de iesit la picnic.
vedeti prima ninsoare si cum se bucura de ea, prima bataie cu bulgari
o vedeti, in carne si oase, radeti cu ea, vorbiti cu ea azi, mergeti cu ea la cumparaturi.
"ce ai facut la scoala, Gabita?"
si ea raspunde cu dezinteres disimulat "Biine!"

iar maine, oamenii va spun sa treceti peste. ca asta e, la noi e o tara de cacat. Asa e, dar va consoleaza gandul?

Brusc, persoana iubita nu mai e o fiinta in carne si oase, care a ajutat oameni, care a vorbit, care a iubit, care era chiar sub ochii tai ieri.. e un caz ca oricare altul. Pentru ceilalti.

Ai grija de tine !

Nu sunt o persoana sceptica. Vad binele din initiativele oamenilor si cred ca el poate aduce schimbari. Cred in minunile de Craciun si in ouale de Paste. Cred in dragoste la prima vedere. Cred ca, intr-o zi, tara va fi condusa mai bine, daca nu de oameni, macar de sisteme mai bune.

.. dar pana atunci.. am ajuns sa cred ca, cel putin in Romania, e bine sa ai grija sa nu patesti ceva; pentru ca, daca patesti, nu ai ce sa faci! Suntem crestinii supremi. Primim palme si intoarcem si celalalt obraz si eventual platim si niste penalitati pentru asta. Poate si din acest motiv cea mai buna urare este: Ai grija de tine! .. pentru ca, daca nu ai tu insuti, esti pierdut.

As vrea sa nu cred asta, dar m'am saturat pana peste cap sa fiu victima. Am nevoie sa imi spuneti ce ati facut voi cand ati patit ceva. Concret, ce ati facut?

..ca sa imi intelegeti punctul de vedere, aveti mai jos un studiu de caz.

Studiu de caz: dreptatea in justitie intr-un caz de omor din culpa cu masina.

In acte scrie clar cine si in ce conditii este vinovatul. Justitia sta stramb si zice ca judeca drept.. de mai bine de doi ani de zile.

"Ce v'a facut acuzatul? A! a omorat niste oameni fara vina si fara aparare. Aham, a fost exclusiv vina lui. Da, bine.. Ce? Nu se simte pregatit? Nici o problema, ii dam o amanare sa se mai pregateasca.

I se suspendase carnetul cu o luna inainte de accident. Eh, da, dar omul n'a stiut ce a semnat, nu se pune. A, i s-a trimis instiintare acasa... Da, dar daca omul nu era acasa, era plecat cu trebi. Era dreptul omului sa plece cu trebi. Nu a luat la cunostinta si asta e, nu il putem pedepsi pentru un lucru despre care nu stia.

Buuuuun... sa judecam! E asa de tanar, n'a mai gresit pana acum (nu stia ca i s-a suspendat carnetul cand a fost prins cu o luna inainte de accident cu 131 km/h, bietul probabil a crezut ca a castigat vreo tombola). Deci nu a mai gresit pana acum. Ii dam pedeapsa minima, doi ani si jumatate.

A, pardon, nu a binevoit sa vina cand am judecat. Si noi am stat aici si am judecat ca fraierii, si avocatul lui, tot ca un fraier, l'a aparat. Dar el nu era aici. N'are nimic. Zicem ca a fost asa..ca o repetitie. Mai judecam o data, sa vada si el ce frumos vorbesc judecatorii, cum arata avocatii si in ce stare sunt rudele supravietuitoare."

Marti este reluarea recursului. Ar trebui sa ne uitam in dosar, sa vedem ce au scris domnii magistrati, dar dosarul nu este disponibil decat luni. Asta e, nu avem ce face. Decat sa cerem amanare, adica inca o perioada in care el sa petreaca liber..

El poate face contestatii peste contestatii, poate cere sa nu fie incarcerat, poate sa nu vina. Noi.. nu putem face nimic. Domnii magistrati iau in considerare orice mic obstacol care l-ar fi putut jena pe Neacsu. Despre noi.. nu conteaza daca mai avem timp sa mergem la tribunal, daca mai avem putere, daca mai avem bani. Nu putem sa contestam ce s-a intamplat, nici sa aducem adeverinte medicale ca nu mai suportam, ca am pierdut ani din viata, ca judecata se face in ani de gigant, iar pedeapsa se da in ani de pitic, si sa cerem anularea a tot ce a fost..

Aveti grija de voi!

povesti cu zane si capcauni

Va povesteam cu ceva timp in urma despre procesul pe care il avem cu soferul criminal Neacsu Florin, care a curmat in decembrie 2005 doua vieti tinere - a surorii mele, Eliza (31 de ani) si a fiicei ei, Gabriela (11 ani).

Va povesteam ca dupa mai bine de doi ani, in urma recursului, vinovatul a fost condamnat la 2 ani si jumatate. Putin, putin, dar sistemul si-a facut treaba, atat cat s-a putut. La noi nu prea se poate.

Va povesteam ca Neacsu nu a fost arestat, pentru ca a avut o treaba pana in Turcia. Nici la recurs nu a fost prezent, dar l-a trimis pe avocatul lui, fostul sef al politiei rutiere, Soricica.

Cum ziceam, n'a fost arestat, ca era cu o treaba pana in Turcia. Tot din Turcia s-a suparat ca s-a judecat recursul in absenta lui. L-a concediat (oare?) pe Soricica, si a trimis o doamna avocat sa faca o "contestatie in anulare". In traducere: el a avut entorsa in Turcia, si n-a putut sa vina inapoi in tara pentru proces, nici n'a gasit vreun telefon, vreun fax, vreun e-mail, vreun plic sa anunte ca nu vine. Nici ai lui n'au reusit sa ajunga la tribunal sa anunte ce boala grava (asa sa'i ajute Dumnezeu!) a dat peste el, de n-a putut omul sa se prezinte la recurs.

Ce vrea Neacsu? Pai vrea sa se dea cu shift+del la recursul care a fost si sa se judece unul nou, la care sa vina si el cu pretextele lui cu tot, si, poate, sa trimita mai multi bani (*evident, prima data n'au fost destui, ca doar a fost condamnat).

Ieri am fost la tribunal, sa se judece "contestatia in anulare". Neacsu nu a venit nici de data asta (ce surpriza! si totusi bietul om nu reuseste sa ajunga la instanta sa se apere).

Erau in fata trei magistrati, doua doamne si un domn. Inca nu stiu cum ii cheama. Aratau foarte distinsi. Era si un domn procuror. Nici pe dansul nu stiu cum il cheama.

Procesul a decurs cam asa:

Av. Neacsu: stiti, nu a putut sa vina, nu a gasit telefon sa sune sa anunte. Stiti, era atata de bolnav, entorsa aceea seamana a cancer. Stiti, in tara aia nu prea sunt telefoane. Stiti, nevasta lui are un copil de crescut, n'a reusit sa ajunga la tribunal sa anunte. Din pacate, nici parintii lui nu au reusit. A, da! avocatul era in sala, cu imputernicire avocatiala cu tot dar..stiti, nu era semnata (=Neacsu crede ca n-ar trebui sa se puna..).

Av. noastra: Cf art.... art... art.... inculpatul trebuia sa anunte, el fiind incunostiintat despre termen, trebuia sa anunte ca nu vine, telefonic, pe mail, cu semnale de fum sau.. cumva, oricum. bla bla bla art. art. art.... bla bla art. art. Si chiar daca nu a fost prezent, legea nu cere ca el sa fie prezent, caci deja s-au judecat alte termene in prezenta lui bla bla bla art. art. art. Daca ar fi fost obligatoriu sa fie prezent, era adus de garda bla bla bla art. art. art.

(*Instanta asculta cu interes si uneori noteaza articolele la care se face trimitere).

Procurorul: Da, conform legii inculpatul trebuia sa notifice instanta ca nu poate veni, dar nu era obligatoriu, pentru ca el nu trebuia neaparat sa fie prezent, legea nu cere. Contestatia in anulare este prevazuta in lege in general pentru cazurile in care o persoana, fiind arestata intr-un alt caz, nu are cum sa ajunga sa se apere in celalalt caz, si nu are cum sa notifice instanta (uneori, din inchisoare.. mai greu). In cazul Neacsu.. nu e cazul.

Instanta: in pronuntare.

Eh, si am iesit cu mare incredere mare din sala de judecata, caci tot ce auzisem acolo fusese insotit de temeiuri legale, si nu se zisese nimic din care sa rezulte ca ar merita macar sa fie luata in considerare posibilitatea admiterii contestatiei. Si avocata noastra ne-a zis ca in toata cariera ei n-a intalnit vreun caz in care sa se admita contestatia in anulare.

Azi, Eliza, sora mea mai mare, ar fi implinit 34 de ani.
Tot azi am aflat decizia distinsilor domni magistrati: contestatia in anulare s-a admis. Se sterge cu buretele recursul, si se pune in scena unul nou, pentru care Neacsu sa fie pregatit din toate punctele de vedere. Pe 20 mai. Eu ma simt vinovata ca voi fi in vacanta pe 20 mai; Neacsu a omorat si eu ar trebui sa .. platesc. El nu s-a simtit vinovat ca s-a dus cu o treaba in Turcia dupa ce a omorat doi oameni.

Ieri am luat cadouri pentru sora mea mai mare. 34 de ani! Parca si vad cum trebuia sa fie. Ea zicea sa mergem in seara asta la ea, sa petrecem putin, eu as fi facut nazuri ca am de invatat, ca maine o sa fiu obosita la birou. Ea ar fi insistat si ar fi zis ca ma aduce ea dimineata cu masina la birou. Pana la urma eu cedam. Poate cu ceva mai putine cadouri, ne-am fi vazut la ea, in Pajura, pe la 7. Gabita ar fi tot coborat jos la magazin sa mai cumpere o esenta sau un praf de copt. Jessy agitata de atata lume. Lizi ar fi avut in cuptor o tava cu pulpe de pui, si deja pregatite fructele pentru salata de fructe cu frisca si fulgi de ciocolata. Punea masa in sufragerie, cu aperitive aranjate frumos ca la restaurant. Ar fi zis sa faca si chec, eu as fi zis sa nu mai faca si chec (ca de obicei, mi-e lene si sa munceasca ea :) ), dar ea la fel ar fi zis ca mai bine face si chec. Si in 15 minute checul magic si superbun, sa il mananci din ochi, nu alta, era gata! Si pe urma sa te tii: muzica, toata lumea se imbraca comod si se pune pe dans. Fara nazuri, se asculta toate genurile, prin rotatie. Sarbatorita e atenta la fiecare, ma tot intreaba daca ma simt bine, ma ia la dans si se bucura zgomotos, vizibil si sincer cand intru si eu in dans. Pe urma Gabita intra in mijloc si da o demonstratie de dans artistic; toti privesc cu gura cascata si la final aplaudam toti, iar ea se rusineaza si fuge la bucatarie. Lizi deschide cadourile, se bucura de fiecare si ne dojeneste ca nu trebuia sa cheltuim pentru ea, incat parca fiecare cadou e o piatra pretioasa, greu de acceptat. La multi ani, sor'mea!



.. totul pare acum doar un vis. ma simt ca si cum m'am trezit din el intr-o realitate rece. zanele exista doar in povesti, nu stiati?...