marți, 3 iunie 2008

mai stii?..

Doamne, Creato, ganduri ca asta ma tin treaza noptile.

Sunt ganduri de care am rade la o cafea, povestind fiecare amintiri care mai de care, dinainte ca tu sa fii femeie maritata, cu doua joburi, cu copil.

Mai stii, in camera ta, seara ma inghesuiam cu frica in tine si asteptam sa adormi tu ca sa pot pune piciorul pe tine; numai asa puteam adormi. Ma simteam foarte protejata, totul era brusc siguranta si dormeam linistita.

Mai stii cand a cantat cucuveaua pe balcon, ti'a fost frica si tie, si ne'am mutat in camera lu' taticu.

Mai stii cand locuiam langa Doamna Fir, ca pe strada cu noi locuia si un baiat care avea ghiocei in curte. Si nu a dat nimanui, decat tie, si fara sa ceri?

Mai stii cand mi-a prins Marcel mana in usa masinii aleia vechi vechi, a lui Cucu, ce i-ai facut? :) Si acum vad ce caraghios arata cand a venit mama lui cu el de mana la mama.

Mai stii cand am gasit ghindele, cate bratari, margele si cercei ne'am facut din ele, toata casa era ghinde. Erai la liceu deja? parca.. Oricum, si :) s'a facut ora sa pleci la scoala si eu am ramas sa fac curat si m'am dat de gol la mama.

Mai stii cate pisicute ai adus acasa sa le salvezi, desi taticu' ne certa mereu? Ai adus odata si un pui de vrabie si l'ai pus langa leandru si ai avut mare grija de el. Atunci nu imi era frica de pasari, si am indragit puiutul acela, asa cenusiu si zgribulit cum era el.

Mai stii cand trebuia sa ne intalnim la statuia cu cei doi fratiori din curtea scolii si tu ai intarziat si eu ti-am lasat mesaj scris cu creta in OPERAGIUST pe asfaltul din fata statuii? Si l'ai vazut si l'ai citit.

offf mai stii cand mi-ai dat rochia aia frumoasa a ta, bleu cu sclipici, sa o port la banchetul de-a 8a? M'ai aranjat atunci asa frumos, colegii mai-mai nu credeau ca Barbu e asa o domnisorica. Si Lacatus a dansat cu mine.

Mai stii cum ma rugam de tine uneori sa nu pleci la scoala, ca mi-e urat, si uneori te induplecai si chiuleai ca sa stai cu mine acasa, puneai muzica si te leganai. Si faceam paine arsa la aragaz si crema de zahar ars.

Si cand aveai bani imi dadeai si mie, si eu nu eram prea sigura ce sa fac eu cu ei. Si niciodata nu mi-am cumparat cu ei mere din alea glazurate din care vindeau tigancile la colt, desi mereu imi imaginam ca probabil sunt cele mai bune bunatati care exista. In schimb, mereu faceam planuri cum o sa ii cumparam noi mamei covor persan cand o sa fim mari.

Mai stii cerbii aia de la nasa ta care luminau in intuneric?

Mai stii cum ma trezeai in dimineata de Craciun, plina de energie si entuziasm, ca, uite, a venit Mosul? ..si cu ochii mijiti mergeam in sufragerie si bradul era impodobit si aprins. Nu stiam atunci ca tu nu dormeai, de fapt.

Mai stii cand m'ati pacalit cu Mos Gerila? Tu si mama ati venit, v'ati dus in ultimul dormitor, ati pus pick-up-ul sa cante tare de tot, sa nu va aud cum radeati in hohote, iar taticu a venit la usa costumat in Mos Gerila. Eu nu l-am lasat sa intre (*ca taticu' a zis sa nu intre straini in casa); avea un sac mare de jucarii - mi-amintesc si acum papusa cu parul blond pe care am pastrat-o pana la 9 ani si cocosul imens si viu-colorat. Si nu prea am inteles de ce Mosul a fugit asa repede pe scari in mijlocul discutiei, si voi ati zis ca trebuia sa se duca si la alti copii.

Mai stii ce palarie frumoasa ti'ai cumparat la primul salariu? ..Ce am mai plans peste balcon cand ai plecat cu Cornel..Si pe urma te'ai facut mare. Si veneam la tine, si ma dadeam in leaganul Gabitei, si imi faceai pedichiura, si ne faceai bunatati, mai ales checul ala bun al tau. Si ma coafai si ma aranjai sa fiu si eu draguta.

Si te laudai tuturor cu mine, "sor'mea aia desteapta".

Nu prea am inteles eu miracolele care te-au inconjurat, nici cand ai fost foarte bolnava si te-ai facut bine, nici cand ai ajuns la Sfanta Paraschiva si ai cerut de la ea sa se faca Miha bine, si s'a facut, cand aproape nu mai speram, nici cand ai nascut pe Gabita asa greu si totusi a fost bine, s-a facut un ingerash de copil, frumoasa, desteapta si simtita foc; nici cate ai iertat; nici acum cum de te'ai facut inger, cum ai venit si ne-ai linistit ca esti in loc bun si ca te gandesti la noi.

Nu credeam atunci in dorul intre surori; ce batai mai trageam cand ramaneam singure acasa! ce te mai dracuiam! si cand se facea ora sa vina mama, repede faceam curat frumos (trageam biletele cu ce are fiecare de facut, mai stii?), si cand venea mama nu ii spuneam nimic, si daca aveam vreuna vreun semn, ziceam ca ne-am lovit la clanta?

Mai stii ca ai zis ca atunci cand n'ai sa mai poti veni, ai sa scrii in fiecare zi?...

2 comentarii:

zmeura spunea...

of, cat de trist.

bine ca ne raman amintirile care ne mai alina suferinta.

elenush spunea...

Atatea sentimente frumoase si atatea amintiri dar in acelasi timp atata tristete in spatele unor lucruri atat de frumoase. Dar ai atatea amintiri si putini au aceasta comora pe care tu o ai...