luni, 3 martie 2008

Ceahlaul..parca se chema?

Priveam fara de tinta'n sus
Intr'o salbatica splendoare
Vedeam Ceahlaul la apus
Departe'n zari albastre dus
Un urias cu fruntea'n soare
Publicat de la

Un comentariu:

E. Adam spunea...

Liceul pe care l-ai absolvitt acum multi ani a fost numit dupa numele scriitorului.Iar poezia s-a numit Vara.E bine sa ne mai amintim din cand in cand de comorile tarii noastre.

Vara

Priveam fără de ţintă-n sus -
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază ţării noastre pus.
Şi ca o taină călătoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Şi n-avea aripi să mai zboare!
Şi tot văzduhul era plin
De cântece ciripitoare.

Privirile de farmec bete
Mi le-am întors către pământ -
Iar spicele jucau în vânt,
Ca-n horă dup-un vesel cânt
Copilele cu blonde plete,
Când saltă largul lor vestmânt.
În lan erau feciori şi fete,
Şi ei cântau o doină-n cor.
Juca viaţa-n ochii lor
Şi vântul le juca prin plete.
Miei albi fugeau către izvor
Şi grauri suri zburau în cete.

Cât de frumoasă te-ai gătit,
Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!
Aş vrea să plâng de fericit,
Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plină,
Că-n ea s-au îngropat mereu
Ai mei, şi-o să mă-ngrop şi eu!
O mare e, dar mare lină -
Natură, în mormântul meu,
E totul cald, că e lumină!

3 martie 2008 la 20:20

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)