Incerc sa nu ma mai gandesc la ce s-a intamplat; incerc sa ma gandesc la tine ca si cum esti acasa la tine, cu Jessy si cu Lizi. Si uneori imi iese; alteori pur si simplu ma iau cu treaba si nu mai gandesc nimic. De multe ori nu'mi iese deloc. Si imi sta o piatra pe suflet si nu se duce deloc, si numai rareori pot sa plang si sa ma descarc. Suntem impietriti intr-o realitate tampita care se deruleaza in aceleasi decoruri ca inainte, numai ca mult mai reci si mai seci si golite de sens.
Pentru ca stiu ca nu prea imi iese treaba cu imaginatul ca esti in Pajura, acasa, cel mai adesea gonesc gandurile despre tine. Ca si cum tu, puiut, ai avea vreo vina sau ca si cum tu ai fi adus raul. Stiu ca nu e asa, dar gandul la voi asa doare!..
Nu stiu ce face cine a adus raul. Probabil face bine, in lumea asta nu e prea rau raul pe care l-a adus Neacsu, cand v-a luat de langa noi.
Dar din nou, zic sa nu ma mai gandesc la el si la ziua aia, sa ma gandesc la tine, puiut, asa cum te stiu, acasa cu Jessy si cu Lizi.
Si m-am tot hranit cu ganduri si cu poze, dar nu stiu cat mai merge, pentru ca chiar imi e dor de voi. Vreau sa vin sa va vad, vreau sa stau de vorba cu Lizi despre ce e bine si ce e rau, vreau sa te vad si sa te mai intreb de scoala si sa dormi cu mine.
Cel mai aiurea e ca incep sa-mi dau seama ca, daca tu nu vii in vis, puiut, nimic nu mi te poate aduce; si constiinta rece si cruda ca daca as veni in Pajura sa te vad, nu ai fi acolo. Pentru ca Pajura aia nu mai e aici, e acolo cu voi.
Si cred ca sunteti intr-un loc bun si ca va e bine; si, cand nu mai cred, ma lupt sa cred ca sunteti intr-un loc bun si ca va e bine. Puiut, mi-e tare dor de voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu