luni, 23 martie 2009

Statul obliga

Statul te obliga sa traiesti.

Statul te obliga sa muncesti pana la 60 de ani (sau 65 daca esti barbat). Am mai carcotit despre asta - cum, oricat vei fi contribuit pana atunci, nu ai voie sa te pensionezi la 55 de ani sa zicem.

Statul a revizuit Codul Penal. Se poate practica acum arestul la domiciliu. In acest fel, statul isi protejeaza pretioasele surse de venit la buget. Dreptatea nu conteaza, ci conteaza economiile la buget si posibilitatile pe care le ai de a-ti cumpara bunavointa statului si a nu plati pentru ceea ce faci. Valoarea suprema in stat sunt veniturile si economiile la buget. Banul dicteaza.

Sunt considerate ok si relatiile intime intre frati adulti. Nu ca as fi eu impotriva libertatii individului, insa din ce am mai citit si eu pe la biologie si pe la istorie (stiu ca dinastia regala franceza avea oarece probleme din sange reciclat ca sa zic asa) astfel de amestecuri se lasa cu probleme grave pentru generatiile care decurg din ele. Deci, este ok sa avem rebuturi umane.

Nu este ok insa eutanasia. Potrivit dictionarului explicativ al limbii romane, editia 1998, prin 'eutanasie' se intelege 'Metoda de provocare a unei morti nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinta indelungata si grea'.

Deci, statul te obliga sa traiesti, chiar in conditii ingrozitoare, statul dicteaza cat muncesti si cat te relaxezi. Statul isi baga nasul in farfuria ta si in chestiunile tale cele mai intime, nu doar la modul pasiv (ascultarea telefoanelor as pune eu aici), ci la modul normativ - statul se simte dator sa iti dicteze cum trebuie sa traiesti.



Nu imi mai amintesc de pe vremea lui Ceausescu, insa tind sa cred ca si atunci se vorbea - ca si acum - despre democratie si libertatea individului. Insa, din ce vad eu, mana statului ne tine strans de gat, si noi suntem liberi sa aprobam sau nu acest lucru, ca el tot asa ramane.

3 comentarii:

Anonim spunea...

În teorie poate ai dreptate, în practică statul român e o sumă de instituţii impotente, care, oricât de bună ar fi legislaţia, tot n-ar fi în stare s-o aplice.

Anonim spunea...

Lucrul uimitor pentru mine este ca statul poate deveni dictator, iar noi nu ne putem apara sub nici o forma. N-am invatat absolut nimic din comunism. Doar statul a invatat sa ne controleze si sa ne anihileze voina si capacitatea de actiune. Noi nu putem decat sa ne plangem. Si atat! Cred ca n-ar trebui sa mai criticam statul atat de mult, ar trebui sa ne criticam pe noi.

toonice spunea...

Ceea ce gandesc cred ca este ilegal, asa ca voi spune doar atit: uita de stat si de legi si traieste clipa.