miercuri, 4 martie 2009

Viata dupa Romania - banuieli proprii

Citesc stirile zilei. O profesoara a castigat in instanta dreptul de a preda pana la varsta de 65 de ani.

Bravo! Cica se mai si castiga in instante.
Bravo! Cica se lupta si se castiga impotriva discriminarii. Femeia nu dorea sa fie discriminata, si sa se pensioneze mai devreme decat colegii ei barbati. Si ea poate sa munceasca pana la 65 de ani.

Ceva in mine insa parca nu crede toata povestica. Adica nu zic ca nu e adevarat ca a castigat in instanta ceea ce a castigat; nu cred insa ca s-a batut impotriva discriminarii. Cred ca s-a batut pentru dreptul de a mai face parte din societate inca cinci ani dupa ce colegele ei se vor fi retras in garsonierele lor, petrecandu-si zilele cu papornita la piata sau cu ochiul pe vizor.



Zilele trecute chiar comentam ca nu inteleg de ce statul considera ca nu merit pensie daca ma pensionez inainte de 60 de ani, chiar daca am contribuit timp de 25 de ani. De ce sa mai incepi sa lucrezi de tanar, daca oricum esti obligat - sub amenintarea cu suspendarea pensiei - sa lucrezi pana cand iti ies toate firele albe?..

De ce de ce sa hotarasca statul ca nu te poti pensiona mai devreme daca ai realizat contributii de un anumit nivel si de o anumita durata? De ce trebuie sa numere statul boabele de mazare din farfuria mea si sa hotarasca de unde imi pot lua gazele sau electricitatea sau ce pot vorbi la telefon sau cand ma pot bucura de viata? Cine e statul asta fata de care am numai obligatii, iar drepturi numai luate cu mare greu?

Eu am o banuiala. O banuiesc pe doamna profesoara, care ii invata pe copiluti limba engleza, ca nu stie ce sa faca cu viata domniei sale dupa profesorat. Nu are ce sa faca cu anii de pensie; financiar, pensia e prea putina ca sa ii asigure calatorii in locurile despre care a predat.



Statul nu ii ofera nici o alternativa viabila, nici o sala de bingo, nici un club al seniorilor, nici o zi a pensionarilor, nici un program de voluntariat in care sa isi foloseasca in continuare abilitatile, sa vada oameni si sa existe in continuare pentru societatea pe care a servit-o pana acum.

Societatea civila e prea anemica pentru a o implica pe doamna profesoara in slujirea unei cauze demne de o intelectuala care nu e pregatita sa moara. Statul nu ofera mare sprijin pentru societatea civila - stiti prea bine cat m-am luptat pentru infiintarea implica-T!, cata birocratie am infruntat si ce resurse trebuie sa asiguram (nu doar implicarea noastra civica, ci sa platim un contabil, conform legii care nu sprijina spiritul civic in Romania).

E pacat ca in Romania nu exista viata dupa viata activa. Ma bucur pentru doamna profesoara, ca a obtinut ce isi dorea.

Pentru mine insa, imi doresc sa ma pot bucura de viata mai devreme, sa prind vremuri in care seniorii sa aiba un loc in societate si sa nu ajung sa ma lupt in instanta pentru dreptul la viata.

5 comentarii:

marian spunea...

ce tare e baba:))

Mugurel spunea...

Eu ma intreb de ce statul nu intelege ca nu e patron? De ce nu pricepe ca eu sunt om si statul nu e stapanul respiratiei mele? Raspunsul ar fi: pentru ca eu am lasat acest stat sa imi stapaneasca si respiratia si pulsul. Pentru ca ar fi trebuit sa lupt in instanta si eu si altii, sa nu mai tac si sa-l fac pe statul asta sa priceapa ca nu poate face cu mine ce vrea el.

Ayleen :P spunea...

n-ar putea babutza aia sa dornica de munca si senzatii tari sa se duca in locul meu vreo 2-3 luni:D?

costina spunea...

@marian: da :) foarte tare!

@ Mugurel: mda, ai si tu dreptatea ta. Greu insa sa te lupti cu statul, ca intre timp avem si noi lucruri de facut si vieti de trait. Greu sa iti petreci viata in instante sau ..revolutii. Statul ar trebui sa ma reprezinte, nu sa fie inamicul meu.

@Ayleen P: razi tu razi, Harap Alb, dar sunt multi care nu s-ar mai pensiona.. si multi ca tine care n-au loc unde sa lucreze.

toonice spunea...

Eu ... ce sa zic, vad situatia macro ... defect profesional.
Babuta are dreptate si are drepturi.
Este normal sa isi doreasca orice.
Din punctul meu de vedere ... exista un loc de munca. Daca il ia babuta, un tabar va lua somaj, dar nu poate lua 5 ani. Daca il ia un tanar, babuta ia pensie, cate de mult vrea ea.
Civic vorbind, sunt de parere ca in conditiile actuale, e corect ca batranii sa stea acasa, pentru ca tinerii sa beneficieze de locurile de munca.
Personal, as putea sa ma bucur ca locul respectiv este luat de o batranica, pentru ca fondul de pensii se imparte la mai putini oameni, si riscul sa imi creasca taxele scad, dar nu vreau sa fiu egoist, asa ca votez cu baba pensionara :D