miercuri, 30 ianuarie 2008

cu ce se mai hraneste omul (2)

sunt acum prinsa de o carte, si retraiesc senzatiile pe care le aveam in adolescenta, cand citeam din pasiune si nu pentru ca trebuie. Demult nu m'a mai prins asa o carte, sa o citesc cu foame, sa ma gandesc la ea la serviciu si seara sa stau tarziu, chiar daca mi'e somn, sa mai vad mai departe mai departe :)


e ca sentimentul de indragostire dupa ce n'am iubit demult. imi amintesc senzatiile uitate, si atmosfera jocului - a cartii in cazul de fata - se insinueaza in realitate si o contamineaza, incat realitatea parca devine o extensie a trairilor mele. lumina e diferita, oamenii se comporta altfel; azi dimineata oamenii de la metrou parca nu mai erau aceiasi.

mi'era dor de o carte buna - iubirile mari si cartile bune nu apar chiar in fiecare zi.

2 comentarii:

E. Adam spunea...

E bine sa mai auzi de oameni care redescopera cititul. Eu m-am reapucat de citit cu ceva luni in urma.Am redescoperit operele lui Orson Scott Card.Cat despre descrierea ta: Nu exista inca o nota pentru a ti-o da.Tine-o tot asa si redescopera lucrurile demult uitate.Meriti.

Azaz spunea...

E bine ca redescoperi lucrurile pierdute/uitate.Uneori cititul ajuta sa treci mai repede prin timp.Poate ca ar trebui sa ma apuc si eu sa imi hranesc creierul.