cu ce se mai hraneste omul (2)

sunt acum prinsa de o carte, si retraiesc senzatiile pe care le aveam in adolescenta, cand citeam din pasiune si nu pentru ca trebuie. Demult nu m'a mai prins asa o carte, sa o citesc cu foame, sa ma gandesc la ea la serviciu si seara sa stau tarziu, chiar daca mi'e somn, sa mai vad mai departe mai departe :)


e ca sentimentul de indragostire dupa ce n'am iubit demult. imi amintesc senzatiile uitate, si atmosfera jocului - a cartii in cazul de fata - se insinueaza in realitate si o contamineaza, incat realitatea parca devine o extensie a trairilor mele. lumina e diferita, oamenii se comporta altfel; azi dimineata oamenii de la metrou parca nu mai erau aceiasi.

mi'era dor de o carte buna - iubirile mari si cartile bune nu apar chiar in fiecare zi.