marți, 6 mai 2008

Intre birou si hambar

Doamne fereste, daca e posibil ca dupa doua redbull si o cafea inca sa imi simt mainile ca guma de mestecat. Toate grijile mi le stiu, dar parca nu razbat dincolo de primul strat al fiintei. In general, sunt constienta de tot ce am de facut, de faptul ca trebuie sa ma mobilizez si sa ma organizez.

Dar toata aceasta harmalaie ramane undeva la suprafata. Zgomotul nu razbate pana in interior, unde eu ma rasfat intr-un hambar de lemn, racoros, plin cu fan. Prin acoperis patrunde o raza de soare, iar in afara de niste ciripeli, nu se aude nimic.



Si totusi, suprafata mea se afla la birou, si ma zguduie sa ma constientizeze despre larma si asteptarile din jurul meu. M-a ajutat un picut ceea ce am citit aici.

Va recomand si voua, eu o sa mai citesc o data, si poate pana la sfarsitul programului am sa ma satur de lenevit in fan si o sa rezolv cate ceva :)

La voi ce functioneaza? Ce va taraste de la mirosul placut de fan inapoi la realitatea corporativa? :)

Un comentariu:

Loredana spunea...

Nu pot spune ca am o corporatie - astfel ca imi e greu sa raspund cum e sa te intorci la lucrul intr-o astfel de organziatie.

Pot spune insa ca eu cred cu tarie ca e foarte important sa poti face ceea ce iti place (macar in proportie de 80% - spre exemplu sa iti placa PR-ul chiar daca poate nu te dai in vant dupa a face baze de date cu jurnalisti, desi trebuie facute si pastrate actualizate). Conteaza sa ai o atmosfera cat mai placuta la birou, sa iti faca placere cu adevarat sa te duci, zi de zi, la birou si sa muncesti.

Este important si sa poti avea timp liber, timp in care sa evadezi in orice decor dorit (mai apropiat sau indepartat de oras).

Cei ce pot spune ca le face placere sa se duca la birou, ca le plac lucrurile pe care le fac si care si-au ales un anumit domeniu din pasiune, cei ce reusesc sa aprecieze ceea ce au, dorind evident sa si avanseze, cei care au timp si pentru afaceri dar si pentru suflet - acestia sunt cei norocosi.