duminică, 27 septembrie 2009

Sotronul

M-am trezit de dimineata cu capul greu. Ceasul zbiera in gura mare, si eu trebuia sa'mi adun curajul sa deschid ochii catre o noua realitate.

Visam sali de bal si pasari fantastice care zburau destul de sus cat sa le prind numai eu. Visam seri viforoase privite prin fereastra dintr-un camin cald si liniste si comedii romantice.


In visele mele nu era loc de cucerit Everestul, nici de scufundari, nici de ski. Cel mult de o excursie pana in centrul Pamantului, bine planuita si pusa la cale, incat mai nimic nu era de riscat. Si, oricum, la intoarcere tot ar fi ramas un weekend de odihna inainte de intoarcerea la lucru.

Era liniste in visele mele, lumea avea timp sa respire.


M'am trezit si lumea noua deja se pravalea ametitor prin mine. Prinsi in vartejuri fara sfarsit, oamenii cautau noi inaltimi ca sa uite de adancimile dinlauntru. O privire dura mai putin de o secunda, lumea nu mai avea timp sa respire.

Nu stiu sa traiesc in lumea cascada. Pana se face cafeaua, am sa joc sotronul.

3 comentarii:

viviana b spunea...

Poate ca e momentul sa traiesti pur si simplu !
Dupa aceea, sunt convinsa ca iti va fi usor sa "preiei" si lectiile despre lumea cascada !
Te imbratisez!

P.S. Desi am fost eu si nu mi-e rusine, aseara nu a fost adevarata Viviana. Aseara trecutul tumultuos era in mintea mea si a vrut sa iasa!
Azi, s-a schimbat. Prezentul e mai important de o mie de ori!

Flory V. spunea...

Felictari pentru blog!
Iata ca mi-am depasit cu mult ora de somn, captivata de descrierile tale!
Sa ai parte de descoperiri frumoase in drumul tau prin viata!

costina spunea...

@viviana: inca o zi, inca o viata

@flory: nu stiu cum m-ai gasit, dar ma bucur de cuvintele frumoase si urarile calde! Sa ne citim si la mai mare!