sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Miracole de zi cu zi (II)

De la visul cu vrabiuta am avut o perioada buna. Agitatie, planuri, oportunitati, dansuri, castiguri nesperate - exact cum imi place mie.

Viitoruri care mai de care mi se perinda prin fata ochilor, si eu le cantaresc cu aceeasi mirare cu care orice femeie incearca sa decida intre doua perechi de pantofi. Oameni, locuri, idei, probleme si solutiile lor, toate mi se succed prin fata ochilor cu viteza aproape subliminala.



Au venit toate dintr'o data, ca un Craciun bogat, si eu ma straduiesc sa jonglez cu toate, caci nu vreau sa'mi scape nici una. Sunt toate atat de bune, si mi'au lipsit!.. asa ca le vreau pe toate.

Parte dintr'un program de coaching cultural sustinut de specialisti dedicati trup si suflet cresterii mele intru cele inalte, aseara am fost la Opera. Ma simteam, cum s-ar fi spus la scoala, "intr-un spatiu atemporal", iar lojele cu catifea rosie mi-aminteau de un film cu vampiri care mi'a placut mult in copilarie.



Fetitei care visa sa faca parte din nobilime ii lipsise mersul demn cu capul sus, linistea snoaba si catifeaua rosie.Daca adaug si ingerasii cu parul frumos si rochiile lungi de epoca, nu e greu de inteles de ce m'am simtit ca intr-o mica poveste.


La intoarcere, peste oras se lasase o ceata inecacioasa si de sus se cernea ceva alb si foarte fin, incat la fiecare pas ma asteptam sa o vad pe fetita cu chibrituri.