Exista persoane care functioneaza mai bine dimineata, persoane care se simt mai bine dupa amiaza si persoane care sunt in elementul lor seara sau noaptea. Nimic nou in asta.
Nu mi-am pus problema daca eu sunt facuta sa traiesc dupa-masa sau seara. Stiu sigur ca imi plac diminetile, atunci cand ele incep cu o sesiune de intindere la ora 10 dimineata si apoi cu jumatate de ora de lenevit. Dupa tartine cu margarina si miere si o cana de lapte cald, ziua poate incepe. Salut surazatoare pe toata lumea, am energie pentru provocarile lumii, pentru taxe si impozite, pentru muncit pe ogor, pentru plimbat cu metroul, pentru omuleti iritati, pentru trecerea de pietoni, pentru gasit haine de purtat la birou si pentru inca un numar nedefinit de lucruri de facut intr’o zi.
Problema apare cand omuletii care functioneaza bine pana in ora 10 dimineata simt nevoia sa isi reverse asupra mea energia si bucuria de a fi treji si infiintati la birou la ora 8. Ceasul lor biologic suna si suna si suna, chiar daca ei s’au trezit, si le da o nevoie nestavilita de a trezi pe toata lumea din jurul lor. Nu e suficient ca am ajuns la birou la ora 8, trebuie sa fac si un cadril si sa prestez portia zilnica de sociabilitate, care ar putea sa fie chiar agreabila pe la un 12.
Daca le spun ca dorm, acest lucru se constituie intr-un imbold nestapanit de a face un milion de glume la care eu trebuie sa rad, sau impunsaturi amuzante cu degetul sau bagat excesiv in seama. Aceste lucruri sunt gandite probabil sa ma ajute sa ma trezesc, caci fara de ele cu siguranta as fi ramas in coma tot restul zilei.
Le multumesc colegilor mei care imi poarta de grija si le doresc asemenea! Unicul meu regret este ca nu sunt pe langa ei seara, cand sunt si ei pe pilot automat, sa le intorc favoarea.
Pana una alta, hai sa nu povestim pana in ora 10. Nu vreau cafea, nu vreau sa spun ce am facut ieri, nu vreau sa aud ultimele stiri. Si mai ales nu cantati!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu