joi, 25 octombrie 2007

tot despre prietenul meu - Adomnitei

Desi imi propusesem ca interventia mea despre initiativele din invatamantul romanesc sa fie una singulara, iata ca astazi aflu ca gradinita devine obligatorie de la varsta de 3 ani (http://stiri.rol.ro/content/view/88207/2/).

Probabil ca si aceasta e una din masurile propuse de mintile stralucite din Ministerul Educatiei, probabil cineva care nu a copiat la bacalaureat....

Stim cu totii ca nu sunt suficiente locuri in gradinite. Nu stiu de nici un program de construire de noi gradinite. Fondurile europene nu aduc nici ele vreo contributie in acest sens. Cum poti sa faci obligatoriu ceva care nu functioneaza corect nici acum, cand este optional? Parintii nu gasesc locuri la gradinitele de stat ACUM, ce se va intampla atunci cand TOTI parintii vor trebuie sa'si dea copiii la gradinita? Ne vor obliga sa platim 10-15 milioane pe luna pentru gradinite particulare?....

Senzatia mea este ca la Ministerul Educatiei, cineva incearca sa'si justifice pozitia, ca se lucreaza de dragul de a se lucra, ca se schimba lucruri pentru a se justifica marele aparat birocratic.

Masura despre care vorbesc nu ma afecteaza in mod direct - nu am copii, surorile mele sunt mari. DAR sfideaza legile logicii si din nou ma simt neputincioasa si lipsita de orice parghie. Mai mult, ma sperie ideea ca atunci cand se vor lua masuri care ma afecteaza in mod direct, voi fi la fel de neputincioasa ca acum..

3 comentarii:

deadura spunea...

Eu si cu fratele meu am fost "gradinari" de meserie... Ce vremuri... Eu am facut 3 ani de gradinita si fratele 4 (!). A fost frumos... Tin minte ca, sefa de grupa fiind, trebuia sa ma urc in fiecare dimineata pe un scaunel cu steagul Romaniei (cu tot cu stema) intr-o mana iar colegii (imi) cantau "Trei culori" :)
Insa de la gradinita, un loc frumos pentru copii, pana la gradinita, loc obligatoriu prin care trebuie sa treci, este cale lunga.
Eu o sa-mi dau copiii la gradinita. Dar daca ii dau de la 5 ani in loc de 3, o sa iau amenda? Poate vreau sa-i mai tin acasa sa ma joc cu ei ca sunt dragalashi...

costina spunea...

Eu n'am fost la gradinita. Mi'am petrecut copilaria timpurie la tzara la bunici. Am pascut capra, am vandut rosii la poarta, am fost la furat de floarea soarelui cu ceilalti copii, ne duceam sa facem baie la garla, cel mai bun prieten al meu era Labus, aveam propriul meu mic lot de pamant pe care am avut o cultura de varza de mare succes :) Daca as avea ocazia sa le ofer copiilor mei aceeasi experienta, nu i'as trimite la gradinita. Mai ales, nu'mi place sa mi se impuna lucruri, prea ni se da totul cu lingurita si nu suntem lasati sa facem propriile alegeri.

Mihaela spunea...

Nice...
Da mai, e misto si asa. Ai de invatat si de la gradinita si de la tzara. Eu o sa fac un "mix competitiv" intre gradinita si tzara :)
Acum imi vine in minte... o sa ne crestem copiii dupa concluziile trase din propriile noastre experiente. O sa fie niste "mini-me". Ai tai la tzara, ai mei la gradinita... Oare ei ce vor?